miercuri, 30 mai 2018

Socializare

Când te poziționezi la câțiva centimetri de mine (prea puțini, ținând cont de faptul că io-s și claustrofoabă și agorafoabă, și oleacă sarită de pe traseu și de tot, zic eu, măritată) și rânjești, complet tâmp, fasolea, ca un băiețel fâstâcit în primele zile de grădiniță, eu ce-ar trebui să cred? Că vrei să mă tăvălești pervers atunci și acolo? Că dacă-i așa, du-te "baby" tare, că, pe lângă cele enumerate anterior, io-s capră bătrână, nu-mi mai plac băiețeii. Parol! Doar al meu din dotare, pe care îmi consum oricum toate instinctele materne. Deci n-o să te mângâi drăgăstos pe cap, ba dimpotrivă. Dacă mă prinzi într-o pasă proastă, s-ar putea să te "scarmăn" moldovenește, de să-ți meargă fulgii. Ce draq, faci alpinism utilitar de te sui așa pe mine??..
Sau mi s-a dus buhul că-s nebună de legat, nu se știe niciodată când începe criza, nici cât ține nici ce urmări ar putea să aibă? Ai auzit bine, să știi! Socializarea nu-i punctul meu forte. Mai ales când îmi invadezi din "țeavă" spațiul meu intim, de la a doua întâlnire. Să mor, aud și fără să-mi bagi limba în ureche, de văzut nu prea văd dar nu pierd nimic, în ceea ce te privește, deci păstrează distanța regulamentară, că se lasă cu puncte de penalizare!

duminică, 27 mai 2018

"Mă-nsoară mama"

"Am știu din prima clipă că ea e femeia vieții mele, plus că mi-a zis și mama că ea e aleasa". 😂😂😂
Varianta 1: mă-ta e o scorpie nefutută. Pe sistemul "eu te-am făcut, eu te însor!"
Varianta 2: mă-ta știe că dai în gropi (de prost normal, că ochii din cap îți funcționează încă) și, cum își pierduse de ceva vreme speranță că s-a inventat și distrusa care să i te ia naibii de la țâță, că i s-a terminat laptele matern, a zis că v-a pus la amândoi Dumnezeu mâna în cap.
Varianta 3: mireasa vieții tale e o panaramă căreia doar cine n-a vrut nu i-a tras-o, și individa e intrată în mare panică, sindromul domnișoarei eterne, așa că e în stare să se mărite și cu dracu', dacă-i schimbă buletinul.
Varianta 4? Câte puțin din primele trei. Laolaltă. Adică e de porc, ginerică! Oricum ar fi, e de porc!

marți, 22 mai 2018

Aproape pamflet


Dragule, încă nu mi-au trecut cei paișpe mii de draci pe care mi i-ai făcut aseară, când în loc să mă compătimești cum face orice soț iubitor cu consoarta sa aflată în adâncă suferință de la creier, mă întrebai într-una de ce plâng! De-a dracului, de ce să plâng?...Ca să treacă timpul până se-mpart pijamalele, ca să apună mai repede soarele, ca să te miri tu! Și plozii pe care parcă i-am făcut cu tine, deci ce mama ploii ți-era așa de greu să le explici și lor (știi că-nțeleg rapid, că-s deștepți ca mă-sa) de ce ante-numita are un binemeritat moment de pișat ochii din cap? Pfff...acestea fiind zise, nu știu unde plm îți sunt șosetele, nici cheile, nici la cât o să fiu gata, nici dacă vreau să merg pe jos sau cu mașina (habar n-am dacă am poftă să conduc eu, sau îmi doresc să mă transporți tu). Când mă hotărăsc, te anunț! Dar nu mă pisa, că iar mă agit! Stai, că m-am agitat deja! De când m-ai anunțat când eu eram cu cafeaua-n bot că te duci să trezești copilul! Și???!!! Ai nevoie de binecuvântare???? Că de conversații știi că n-am chef înainte de a treia doză. Și de ce rahat trebuia să trezești AMÂNDOI copiii? Când doar unul pleacă de-acasă??? Vezi? Vezi ce-ai făcut? Cum ai deschis tu cutia lu' Pandora? Măcar de scoteai naibii o bijuterie din ea...dar așa?... Știi câți oameni nevinovați vor suferi din cauza ta? Că m-ai agitat, ți-am zis că m-ai agitat! Tu și căpiatele alea de păsărele care n-aveau unde să behăie cu noaptea-n cap decât la geamul nostru! Și tu o reclamație nu le-ai făcut! La șefu' la scară, că de-aia e zmeu în bloc! Să rezolve draq problemele la locatari!
Ți-am zis că m-ai agitat? Păi și-atunci? Cum să fiu eu drăguță cu nenea care mă-ntreabă cât e cafeaua la automat? Du-te, bre, tare, că nu-s birou de informatii! Și dacă la vârsta asta nu știi să citești, nici educatoare nu sunt, deci, insist, du-te tare, că altfel te trimit eu!
Hai că mă duc și eu. La mine în bârlog. SINGURĂ! Adică eu cu mine. Știu că am zis că dacă cineva are nevoie de ceva, mă găsește acolo. Încercam doar să fiu politicoasă, chiar trebuie să puneți botul la orice??? Și-acum, că tot mi-ați invadat intimitatea, treceți la subiect, fără amabilități, că-s plictisitoare. Aaa...voiați doar să ne cunoaștem...eu nu voiam. Dar cred că v-ați dat seama. Așa că închideți ușa când ieșiți. De încuiat o încui eu.
Ufff! M-a luat și foamea între timp. De unde să știu eu ce mâncăm? Ce-s eu, mama voastră????!!! Mâncăm în gură, dar aveți grijă că planul meu alimentar nu e extrem de permisiv, și nici voi nu sunteți gravide deci poftele nu sunt permise!...Mda, orezul ăsta e aproape comestibil. Are gust de apă, dar merge...Merge pe draq, băga-mi-aș...în ea de soartă care nu mă lasă ea pe mine să mănânc cartofi cu cârnați, brânză, pâine, și o mie de prăjituri după! Dreptate-i asta????
Păi cu viața asta de câine, ce mă interesează pe mine că arde la vecini? Dacă nu ajunge și la noi, să ardă, că-s chitre proaste!
Vezi dragule, ce-ai făcut??...Noroc că-s eu fată fină, în două trei patru zile îmi trece. Până data viitoare!

joi, 17 mai 2018

Azi

Azi m-am trezit ciufută. De fapt, știind de aseară că n-o să "prind" decât maxim vreo 5 ore de somn, mă-nțelegi, îmi programasem deja starea, că eu sunt o persoană organizată, și-mi plac lucrurile clare și bine stabilite 😂. Zis și făcut! Pe la 5 jumate bântuiam pe străzi eu și vreo 2 mâțe. Ele se plimbau, eu plecam în "delegație" (cu asta le închid gura mai rapid copiilor din dotare, că-mi lipsește inspirația de a le povesti pe înțelesul lor ce-i ăla un meeting care durează vreo 10 ore, ce se dezbate, cu cine și de ce...deh, întrebări de copii emancipați). Norocul meu e că primele ființe bipede pe care le-am văzut la ora aia nesimțită  au fost niște băieți. 😂 Ooo! Nu da cu pietre! Că-s băieții mei de mers la drum. Și de făcut bășcălie. Ce credeai? Uite-așa, după ce-am fost întâmpinată cu o cafea tare și un salut prietenos și foarte zgomotos, parcă mi-a mai venit oleacă pofta de viață. Și m-a tot ținut vreo oră. Până prin Colentina adică. Că pe-acolo mi s-a activat "capitalofobia". Încă era prea dimineață, așa că nu-mi amintesc dacă urările mele de bine (care includeau părți anatomice, rude, acte de perversiune și violență) au fost și cu sonor. În caz că am verbalizat...băieți, nu mă știți de ieri. 😂 Și-așa reacționează femeile puternice. 🤩 Știți, alea cu care până la urmă vă măritați voi. 😂 Acum înțelegi de ce mi-s dragi băieții ăștia? Că știu care-i rânduiala în lume. 😁😁😁
Revin, așadar: în stânga mașini, în dreapta mașini, în față mașini, în spate...tot mașini, a naibii coincidență!  S-a dus draq abia regăsitul meu chef de viață. Și amabilitatea pe care oricum n-o irosesc pe oricine, că e stoc limitat, ca la promoții. Și-atunci o păstrez doar pentru clienții fideli.
Așa că a urmat o zi ca un scenariu din Ally McBeal. Ne pupăm, îmbrățișăm, și încurajăm, dar selectiv, că n-am trusa de machiaj la mine și n-am chef să-mi dispară tot fondul de ten, nu de altceva, dar mi se văd ridurile. Ca-n filmul cu avocați: fața mea devine acră, și, chiar dacă nu zic nimic, în capul meu se derulează câteva secvențe despre cum, dacă mai faci un pas înspre mine, o să te-mpiedici și-o să-ți rupi gâtul, sau te trăsnește ceva din înalturi, sau mă transform eu în karate kid și-ți fac rost de câteva fracturi multiple. Și-aș mai avea idei. Doar că, spre norocul meu dar mai ales al tău, ți-ai dat seama, după expresia mea "caldă", că e mai bine să-mi faci discret cu mâna de la 2-3 metri. (ți-am făcut și eu un semn care aduce a salut, că sunt totuși educată). Good boy/girl! Așa, nimeni nu va fi rănit. Deci nu trebuie să te uiți vreo câteva ceasuri bune peste umăr ca să fii sigur că nu vei fi atacat în mod brutal de-o ciufută antisocială trezită prea dimineață și adormită prea târziu. În fine, era invers dar ai prins ideea, nu?
"Da, săru'mâna!". 😂😂😂

duminică, 13 mai 2018

Nu-s de vânzare!

Nu m-am considerat vreodată o persoană atât de importantă încât să se stea la coadă la ușa mea pentru autografe.
Pe de altă parte, nu sunt nici mai modestă decât e necesar, nici proastă. Deloc. Decât când vreau eu. 😂 Pe cale de consecință, nu pot să ascund faptul că știu că există multe, prea multe persoane, care mă consideră destul de importantă încât să se "prostitueze" pentru atenția mea/în prezența mea. Pentru că, în viziunea lor mult prea îngustă, e bine. Aka le e bine. Că așa-mi cumpără "prietenia". Cât le e necesară. Doar că...prietenia mea nu-i de vânzare. Că nici eu nu-s de vânzare. Unde mai pui că nu-i întotdeauna amuzant să-mi fii prieten. Că-s dificilă. Uneori imposibilă. Și alintată. Și capricioasă. Și posesivă. Și lista poate continua. 😂
Și nu-mi aleg prietenii după capacitatea de a-mi pupa posteriorul (știu, e greu să te abții), nici după îndârjirea cu care o fac. (De fapt, nu-mi aleg prietenii deloc. Viața mi-i scoate în cale. Rar, ce-i drept, pentru că de lucrurile bune nu dai la tot pasul). Dar când se-ntâmplă să o fac, atunci nu mă interesează câtuși de puțin nici aspectul fizic, nici situația financiară, nici poziția socială. Că parol, toate astea-s atât de trecătoare...nu știm unde o să fim mâine, nu știm DACĂ o să fim mâine. Așa că vreau lângă mine oameni care-s acolo pentru că au văzut ceva mai mult decât niște aparențe, o funcție (pe care, btw, n-am "fluturat-o" vreodată ca să atrag atenția, și nu recomand nimănui s-o facă, ar fi mult prea frivol), o pârghie de-a trece la nivelul următor, care-o fi ăla.
Vreau lângă mine oameni. Cu care să pot fi eu. Și înger, și drac. Care să nu-mi bage cuțitul în spate și apoi să mă-ntrebe, îngrijorați, dacă mă doare. Mă doare! Da-s setată să trec peste. Ceea ce vă urez și vouă! Treceți peste! Sau bălăciți-vă în continuare în invidie și neputință! Dar măcar fiți conștienți că alegerea e la voi!
Eu...nu pot decât să vă mulțumesc. Îmi place să scriu, și-mi dați subiecte. 👆

joi, 10 mai 2018

Moda asumării

"Îmi asum!". O afirmație în mare vogă, nu-i așa? Sună bine, pari puternic/ă când o zici, bătându-te cu pumnul în piept ascuns/ă pe sub vreo masă. Că-n două picioare, ochi în ochi, situația devine puțin mai dificilă. Parcă nu ți-ai mai asuma. Nici ce faci, nici ce spui...că-i complicată totuși chestia cu asumarea. Ți-a explicat cineva ce înseamnă de fapt, și uite că ți-ai dat seama că nu ai "balls" pentru așa ceva. Că-ți trebuie din astea ca să-ți părăsești locul călduț și să-ți susții până la capăt niște păreri de care cică erai convins/ă până mai adineaori.
Stai...că tu nu ești capabil/ă să ai păreri(de convingeri nu mai vorbim, că nu știi ce-s alea). Nu, tu poți doar să le "împrumuți" pe-ale altora. Dacă te "coafează" la un moment dat, atunci îți asumi, ți le-asumi. Dacă turma sau interesele tale meschine te poartă-n altă direcție, păi te duci după cireadă, și-o lași sufletului de asumare, că oricum nu-i pentru oricine.
Când nu ești stăpân/ă nici pe ce știi, nici pe ce gândești, nici pe ce-ți iese pe gură, nu prea te ține să faci afirmații din astea. Nu! Te scuturi mai rapid decat se leapăda nașul de satana la botez. De trei, de zece, de o sută de ori. De câte ori e nevoie ca să ștergi naibii cu buretele momentul ăla de rătăcire, în care te-ai crezut leu când de fapt nu ești decât un vierme. A dracului ispită!

Gripă

Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...