joi, 28 februarie 2019

Mama...

Atât de grea e noaptea asta scurtă,
Așa cum plecarea ți-a fost de abruptă...
Atât de aproape e dimineața ce vine,
Fatidica zi ce te-a dus departe de mine!
O, cum mă doare să știu că nu mai ești!
Că niciodată n-o să vii să mă trezești,
Că-i primăvară și eu nu te pot vedea,
Că nu-ți mai pot aduce-o floare, mama mea!
C-ai suferit și n-am fost lângă tine...
Că te-am mințit că o să fie bine...
Că nu ți-am spus mai des că te iubesc,
Că mi-aș da inima o dată să îți mai vorbesc!

miercuri, 27 februarie 2019

La dentist

Dragii mei, mai țineți minte când am râs eu de Bitișor că a fost la dentist?... 😂 Uitasem că roata se întoarce. Și dacă e pătrată, tot găsește ea o modalitate... 😤 Pe unde credeți că am umblat eu ieri?... LA DINȚAR!! Și nu așa... oricum! Știți persoanele alea în vârstă care își țin dantura într-un pahar pe noptieră, să fie mai la îndemână? Eee... eu am ajuns la Cosmin, cel mai tare stomatolog din Univers, cu două măsele în portofel. 😂😂😂 Da, da! Nu-i de vină auto-corectul, sunt dureros de conștientă de ceea ce spun. Dar ca să înțelegeți logica evenimentelor (sau pe-a mea 😃), trebuie să mă întorc puțin în timp.
Ca oricărui om normal, și mie mi-a fost toată viața frică de dentist. Cam cum îi e lui necuratu' de tămâie. Și cum de ce ți-e teamă nu scapi, cabinetul omului negru a fost multă vreme a doua mea casă. Suspectez că în clasele primare s-au făcut experimente (nereușite) pe mine, că prea mă chemau în fiecare pauză să-mi aplice șocuri electrice cu freza în gură... 😢 Dar asta n-a fost nimic... pe lângă extracția pe viu pe care-am servit-o prin clasa a 8-a... Atunci mi-am jurat că până nu-mi cad toți dinții de bunăvoie și nesiliți de nimeni eu NU mă mai apropii de nenorocitul ăla de scaun acționat cu piciorul... Și cum sunt o fată de cuvânt, ce-am zis aia am făcut. O bună perioadă. Până prin ultimul an de facultate, când forțată de împrejurări, a trebuit să-mi încalc promisiunea. Împrejurările constând într-o gaură suplimentară dobândită fix între lopătarii mei obosiți. To make a long story short, am umblat pe la oralele din sesiune cu o batistă în bot pentru că lucrarea a fost de anvergură și îmbrăcatul clonților presupune mai întâi pilirea acestora până aproape de dispariție, am stârnit mila profilor care m-au trecut ca să mai uit de necaz și până la urmă am intrat în vară și fără restanțe și cu un zâmbet Colgate. Și cu frica de dentist rămasă intactă. Ba nu! Amplificată!! Paroxistică!
Până acum vreo doi ani am suportat orice durere cu cel mai riguros stoicism posibil. Dă-le-ncolo de măsele, că cad până la urmă. 😅 Dar rămân ale naibii rădăcinile... așa că tot n-am scăpat. Cu serviciul 112 anunțat în prealabil, am purces, mai mult moartă decât vie, cu suspiciuni serioase de Parkinson și sindrom Tourette, la Cosmin... Sumarizez din nou: el a aflat că nu se atinge de gura mea fără anestezie prealabilă, eu m-am convins că în aceste condiții poa' să-mi scoată și 4 măsele odată (ceea ce a și prestat, pentru că niciodată nu era sigur că mă mai întorc) și dă-i tată/mamă bătaie... un an și ceva de mers cam la 2 zile la pilit, dăltuit, scobit... Dar cine s-a ales cu implanturi scumpe și bune?... La final, o bună perioadă am fost visul oricărui bărbat, că tăceam chitic. Am fost învățată că nu-i frumos să vorbești cu gura plină. 🤣 Mai dădeam doar câte-un rânjet, că tare mândră eram...
Și uite-așa am ajuns și la cele 3 ceasuri rele de marți, când, îmbucând și eu ceva ca omul, dintr-o dată am simțit un mare gol în suflet și în cavitatea bucală. Noroc că-s o golancă și știu să scuip! Și o femeie serioasă care nu înghite! Că cine știe cum ar fi stat treaba acum dacă nu eram așa... Mi-a zburat o "lucrărică"!!!! 2 măseluțe!!! Un implant adică, după mintea mea! Am urlat și-am zbierat și m-am tăvălit și am repetat scena la Cosmin în incintă, aruncând în același timp flăcări pe nări ca balaurul cu 3 capete. Omul s-a schimbat la față în timp ce eu urlam că mi-a decolat implantul și el făcea eforturi disperate să arunce o privire în gura mea isterică. Cred că până la urmă am fost imobilizată și a reușit...
- Oana, NU implantul ți-a căzut, ci lucrarea... spuse el vădit ușurat. Și asta pentru că n-ai mai venit pe la mine s-o cimentăm definitiv!!! Așa cum ți-am spus!
- Ce să facem mă???!!! Da' ce, gura mea e șantier?!? Aș fi vrut să-i strig. În schimb i-am răspuns bosumflată că nu-mi place să vin la el. Deși știu că mă așteaptă ca pe pâinea caldă, că sunt pacientul ideal pentru orice medic...
În fine... ieri am fost la montaj. Și i-am cântat la final "You make me whole again...". Și el mi-a spus să mai vin luni să-mi dea două ciocănele și apoi mai vedem... Ooops!!! 

marți, 26 februarie 2019

Mulțumesc!

Dragilor, mă iertați dacă astăzi o să fiu serioasă înspre tristă și puțin (mai mult) nostalgică? Șoc și groază, dar sunt ca un fel de om care are și momente de-astea. Și o să vi le împărtășesc, cu riscul de a vă deprima. 😊 Însă știți de ce o fac? Pentru că împreună cu voi, cei care mă citiți, am trecut mai ușor peste cel mai greu an din viața mea. An care se apropie vertiginos de final. Păcat că nu pot scrie eu continuarea...
Cred că v-am mai spus deja... dacă nu, o fac acum. Deși pasiunea mea pentru cuvinte datează din copilărie, la un moment dat, mai exact prin preajma facultății, am decis să mi-o reprim. Nu era "de viitor". Mi s-a reactivat după aproape 20 de ani, la mijloc de martie, la două săptămâni după ce, într-un marș lugubru, mama a plecat în prima zi de primăvară să le țină de urât tatei, surorii lui și surorii ei. Mulțumesc lui Dumnezeu că încă sunt capabilă să fac haz de necaz și să spun că a fost promoție: 3+1 (4 ani, 4 dispariții). Chiar dacă mulți m-au acuzat că sunt insensibilă înspre psihopată. Nu-s, pe cuvânt! E doar modul meu de a face față durerii care uneori pare insuportabilă. Așa am trecut peste. Mai plângând, mai râzând amar, mai scriind... Și cu oameni care mi-au întins o mână când mai cădeam. De fapt postarea asta nu era în plan. 😅 Însă prietenul nostru m-a... "scormonit", cum a spus chiar el. 😊 Și-i tare mulțumesc. Lui și celorlalți care au înțeles că, printre sutele de oameni care îmi solicită vehement să fiu puternică, pentru că așa TREBUIE, am uneori nevoie doar de acel: "Plângi, fată!"... Câteodată chiar ai nevoie să te tăvălești pe jos în lacrimi. Și să te ridici apoi. Că n-oi rămâne acolo... Pentru că ai N motive să n-o faci. Și le știi. Și ești recunoscător pentru ele. 😉 Dar în același timp ești om. Și mai lași în câte-un moment masca să cadă. După care o ridici cu grijă, o ștergi de praf și mergeți împreună mai departe. Că viața e frumoasă... și când îți pare urâtă, tot frumoasă e!

luni, 25 februarie 2019

La sală

Bună dimi!!! Dragilor, v-am spus că merg la sală? 😂😂😂 Legătura cu poza este destul de evidentă, după părerea mea. Doar că am înlocuit paharul cu sticla de apă de izvor, că n-avem voie în incintă cu lichide inflamabile. 😅
Băi... e ca în filmele cu proști. Eu și un prieten la fel de puturos ca mine, după vreo 3 ani în care ne-am jurat pe roșu, pe cravata de pionier din cutia cu amintiri din pod de la mamaie, în care ne-am adresat reciproc injurii care nu pot fi reproduse, dar folosite în scop motivațional, am făcut-o și pe-asta. Ne-am luat inima în dinți, o butelcuță cu apiță (că traversatul străzii de la prăvălie până la locul de tortură, după o zi de muncă, poate fi extenuant și cauzator de deshidratare) și treningurile de firmă și... pe ei pe mama lor!
Dacă e să urmărim riguros firul epic, atunci trebuie să vă spun că din cauză de trafic foarte intens, lipsă de locuri de parcare și de chef, în prima zi nu am reușit să fim punctuali. Din ora alocată mișcării vreun sfert s-a scurs prestând activități conexe. Încă pe-atât ne-a luat să ne dăm ghionturi care intră primul, de zici că eram la dentist. Când aproape să ne hotărâm am avut, concomitent, aceeași revelație: mai durează vreo 10 minute să ne facem abonamentul, încă vreo 10 să ne schimbăm, și-ncă pe-atât să repetăm acțiunea la plecare... Deci wtf?!? Hai să ne luăm cartonașul de acces și revenim la o dată ulterioară, că-i păcat să nu profităm la maxim de timpul dedicat sportului. Zis și făcut! Ne-am ales cu încă un card în portofel. La vreo săptămână l-am folosit. Am pășit cu pași timizi în templul fitnessului din Buzău, am scanat dintr-o privire toată aparatura care aducea puțin cu Star Trek și ne-am aruncat flămânzi pe niște biciclete care păreau mai din lumea noastră. Eu am plâns puțin, că n-am prins una de-aia cu spătar. După o scurtă vreme de dat la pedale, cum nu simțeam mușchii umflându-se pe noi, am zis că e cazul să trecem la next level. Aparatul ăla de faci cu el tot mișcări circulare, prin împingere, decât că stai în picioare, ca să nu adormi. 😃 Am topit vreo 10 calorii întregi și ne-am mutat la bandă. Aia de se zice că-i de fugă. 😅 Eu însă nu-s credulă așa... mersul pe jos ce-are?!? Că cică ar face piciorul frumos! 😉 Aș! Eu nu știu să alerg!!! Clar îmi trebuie antrenor personal să mă învețe! L-am și identificat. Acum strâng bani și aștept să mă remarce și el pe mine. 🤣 Cred că data viitoare mă duc la prima oră, să fie mai puțină lume, și să-mi crească șansele. 🤔 Așa cum a făcut-o băiatul plin de mușchi la care m-am zgâit amuzată în timp ce icnea cu spirit de răspundere ridicând niște kilograme multe cu brațele lui alea puternice. 😂 Și care, la plecare, s-a îndreptat vertiginos către mine de-am zis că ori mă bate ori mă... 🤣 (evident că rapid am ales să iau în calcul a doua variantă, mândră că doar ce-am apărut și deja am făcut "furouri"), și mi-a explicat că dânsul e nepotul lui Nodica... Așa și?... Am întrebat eu dezamăgită. Și probabil că și puțin agasată. Vizibil. Că odată s-a fâstâcit tot, mai ales când i-am spus că nu sunt contabilă și n-o cunosc pe tanti, și-a cerut scuze și m-a lăsat cu ochii în oglinda din față, care mi-a recomandat călduros și răutăcios să trec mai des pe la sală...

duminică, 24 februarie 2019

Kissing ass

Vedeți la ce-i bună oleacă de cultură? Ca să nu faci bășici la limbă. Dacă auzea mai multă lume de Eliade... și mai multă lume rămânea nepupată în partea dorsală. Ceea ce n-ar fi fost o problemă, nu? Că nouă nu ne place cu practici din astea... Noi ne sărutăm doar clasic, fără perversiuni. Cui i-ar putea plăcea să stea cu nasul în posteriorul altcuiva? Și cine, de asemenea, ar fi încântat să umble cu un obiect înfipt în dos? Că e destul de incomod, nu? Și costisitor. Că trebuie să te dotezi și cu Anaftin și cu Hemoroeasy (face bine), după caz. 😉 Har Domnului că românul e corect și muncitor și harnic și răzbește prin forțe proprii.
Băi, s-ar putea să fiu acuzată de ipocrizie, dar mi se rupe, că-s obișnuită. 😃 Însă eu nu înțeleg... Adică înțeleg. Adică nu. Mai dă-mă-ncolo că nu pot să mă hotărăsc. 🤣 Și totuși: când susții cu sete că ești cult în cap și mai ai și "școala veții" și ești și propriul șef, atunci de ce puii mei umbli adus de spate de-atâta pupat în c...? Pe partea cealaltă, cam cât de inteligent/ă crezi că ești dacă stai ca o iapă drogată să te perie orice inept care când te-ntorci cu spatele te spurcă de nu te mai limpezește nici Dunărea la vărsare?
Pe bune... mi-ar plăcea să mor un exercițiu de sinceritate... "Am întrebat 100 de români: vă place să pupați/să fiți pupat în fund"? Nuuu!!! Piei Satană!

Dragobete

Azi ne iubim românește, bă sleș (/) fă! 😂😂😂 Azi e cu toporași, că pe vremea lui Burebista nu se existau inimioare. E motiv de mici și bere și râgâieli sincere în loc de declarații siropoase. Băi babă Dochia... ce bine c-ai avut tu inspirație să-l botezi pe fi'tu Dragobete, îndrăgostita și romantica naibii care ai fost tu! Că uite-așa i s-a trezit și rumânului spiritul patriotic și o aleargă Ion pe Măria prin toata ograda să-i spună de mă-sa și de tac'su care au zămislit ei într-un moment de tandrețe în fân o așa comoară de muiere care-a avut el norocul s-o ia pe lângă casa lui să aibă pe cine trosni când vine rupt în gură de-atâta muncă de la bodegă și ciorba nu e fierbinte și dacă e, s-a fript la limbă din cauza ei, neîndemânatica neamului dânsei de putorile satului care-i știe toată lumea că așa sunt! Doar mămica lui i-a spus să n-o ia că nu-i face cinste, da' Ion a iubit-o, futu-i gurița aia a ei spurcată care nu mai tace nici în culcare nici în sculare. A iubit-o și-a făcut-o doamna lui, și o sărbătorește în fiecare zi, că-i luminează curtea călare pe mătură și nimeni nu arde mâncarea așa ca ea și niciuna nu-i supusă și cuminte precum dânsa, că nu degeaba a muncit el s-o domesticească.
Asta e mă iubirea neaoșă!!! Printre pumni, picioare și sudalme, Ion și Măria se iubesc românește.

joi, 21 februarie 2019

Te-ai pișat pe el de vot...

Și cum a fost, tu reao tu, când te-ai pișat pe el de vot? Ăla la care ai acces că poate și tac'tu mare s-a ascuns de gloanțe pe unde-a putut acu' mai bine de 30 de ani, când tu erai doar un proiect care din păcate s-a concretizat. Ești tare, fată! Că din milioanele de retarzi care și-au băgat p.la și-n trecut, și-n prezent, și-n viitor, tu ai și tricou, nebuno! Că ești asumată, dă-te-ncolo! Nu vrei să fii imaginea proverbului cu inocentul și cu fudulul? Că ești de-acolo... întrunești ambele calități. 😉
Haide că nu te rețin mult. Știu că n-ai timp de citit, te grăbești în stradă să scapi nația de dictatură... Nu ca mine, o panaramă căreia i s-a extirpat spiritul civic și stă pe cur în casă debitând texte pe blog. Dar știi ce, fată? Și tu erai sus pe bar când eu puneam ștampila în cabină... aia în care n-ai voie să intri însoțită, dacă înțelegi ce vreau să spun. Sigur că nu... dar promit că data viitoare îți fac un desen. 😉
Acum, din respect pentru cei care sunt acum prin piață fără să fi fost vreodată la fel de inepți ca tine, o să explic scurt și la obiect de ce nu sunt și eu acolo. Din două motive relativ simple: NU CRED (și eu dacă nu cred nu fuck) și sunt prea ocupată toată ziua să-mi iau m.ie de la rezultatul micționării tale ca să-mi f.t puținele ceasuri libere de care dispun încercând să fac din rahat bici. Și eșuând lamentabil...
Și fată... acum că se pișă ei pe tine, cum e?...

Primăvară

Ce-mi mai place mie începutul de primăvară... Îmi place pe naiba... de anul trecut mi se întoarce stomacul pe dos la propriu când mă gândesc că e pe drum, dar asta-i altă poveste. 😉 Acușica e despre isteria generală cu cadouri fără cadouri pentru doamne, domnișoare și eventual domni cu orientări speciale. În sistemul de învățământ adică. 😉 Că pe plan personal focul îl mănâncă pe ăla care-o îndrăzni să nu se trezească pe întâi la miez de noapte trecute fix și să pună trandafirii în glastră, la capu' la patul la femeie, ca să aibă doamna priveliște minunată când se trezește și să-i meargă bine până pe 8, când se repetă procedura, doar că-ntre roze mai trebuie musai ascuns la vedere și ceva strălucitor, că nu degeaba îți înseninează ea zilele în restul anului. Totul se plătește, îți amintești?
Dar hai să trecem peste... până înfloresc ghioceii. 😃 Că-i ziceam cu școală, grădi și alte forme de învățământ. Bubuie grupurile de wapp (că nu mai respirăm fără să ne adunăm acolo să dezbatem) despre cât, cui, când și de ce dăm... Că de dat dăm, că-i musai! Și pe partea ailaltă ne crăcănăm pe toate canalele media despre cât de nedreaptă-i viața și cum muncim noi ca niște câini comunitari și ne privim apoi bănuții câștigați cu sudoarea frunții (că ne-a intrat și fondul de ten în ochi, nu alta) cum o iau la vale pe "atenții" consistente. 😉 Care oricun nu sunt primite... că s-a pus afiș pe poartă la intrare. Băi... eu să mor că nu condamn dascălii. Ca regulă, părerea mea, de care țin cu dinții ca un câine de luptă, e că NU ei sunt vinovați. Că de principiu nu cer, așa-i? 😉 Din experiența de fost elev și copil de profesor și actual părinte, m-aș avânta cu pieptul înainte și cu steagul găurit în mână să spun că mentalitatea noastră de rahat e buba. Așa știm noi din moși-strămoși... că suntem rupți în dos dar ne dăm deosebiți... Și profesorii își vor face treaba mai cu spirit de răspundere dacă îs cadorisiți. Și plozilor noștri le va crește, pe cale de consecință, în mod exponențial aichiul-ul. Așa că... facem necăjiții de noi eforturi... facem naiba și credite, numai să iasă bine. Și mâncăm de cur toată tagma învățătorilor, care sunt ei niște nenorociți care nu se mai satură care muncesc 4 ore pe zi și nici măcar nu ne mulțumesc pentru privilegiul de a își petrece timpul cu urmașii noștri, care mustesc de educație și bun simț! Și să-i pună sfântul decăzut să nu accepte vreodată vreun plocon... de ipocriți ce sunt ei!!! Care nu apreciază clasa proletară! 😉

duminică, 17 februarie 2019

Minciunile clasice ale femeilor

Mulțumesc vărului meu pentru aducere-aminte și  inspirație. Așa suntem noi din neam, niște amuzanți frumoși, deștepți și modești, dă-ne-ncolo... Eu mai sunt într-un fel, așa cum am mai specificat și cu alte ocazii. Sunt nițel misogină. Adică îmi plac bărbații. 😂😂😂 Îmi place rău sinceritatea lor infantilă. Spre deosebire de muieri, care-s ale naibii de perverse, credeți-mă pe cuvânt. Cred că e genetic. Cine nu recunoaște... e vrăjeală ieftină. Toate suntem așa... măcar câteodată. 😉 Așadar... despre minciunile eterne ale femeilor:
1. Ești al doilea. Dragă bărbatule... îmi  place că ești copil, că eu sunt dotată din fabricație cu instincte materne. Dar nu fi chiar... așa! Dacă dânsa n-are 16 ani, sau nu s-a măritat romanes pe la 12, NU AI CUM să fii al doilea. Și până la urmă... contează așa mult?... Dacă da, atunci vezi partea plină a paharului. Primul nu se pune, că e de tristă amintire, că nu știa fata ce i se întâmplă, a fost mai mult durere decât plăcere... plus curățenia de după, în loc să stea tolănită la pieptul tău viril și să-ți povestească amănunțit cum o să te ia de soț și-o să-ți facă mulți puradei și-o să trăiți fericiți până la adânci bătrânețe... Deci ești mai câștigat în varianta second... hand.
2. Mă doare capul. Mă doare pe naiba! Și dacă mă doare, iau cu Nurofen. Și-mi trece și-apoi ți-o trag! Dar eu n-am chef! Dacă aș fi bărbat, aș zice că nu mi se ridică. Așa... spun că am rămas fără lubrifiant sau prezervative, și-i închis la prăvălie, așa că o lăsăm pe mâine. Și cumpăr eu mai multe, să fie. Dacă nu uit, că știi câte am pe cap...
3. Sunt obosită. Din ciclul variațiuni pe aceeași temă. 😉 "Ia mâna, că mă plictisești"! Dar nu pot să ți-o dau chiar așa brutal, deci îmi târâi în ciuda p... corpul prin casă, poate-poate ți-o fi și ție milă, creștinule, și mă "sari" tura asta.
4. Era la reduceri. Era... nu era... Who fucking cares?!? Aaaa... ție! Că mie NU! Mi-a plăcut și am pus mâna! Și dacă am pus-o în portofelul MEU, tranzitat temporar de banii MEI, câștigați de MINE, atunci... zât, cum s-ar spune!!! Că nu ești tata, să-ți cer voie, nu?
5. Nu aș schimba nimic la tine. Nimic în afară de mine, spre marele tău noroc, cum te-o fi lovit în halul ăsta... fermecatule!
6. Era doar un amic. Era să fie. Dar tu zici că așa ceva nu există. Și eu nu pot să te contrazic, soarele meu! Că ne-a zis părintele la slujbă că femeia trebuie să fie supusă în fața dânsului. Și în spate, mai ales.
7. Nu mărimea contează. Nu mă... că pe noi ne-a lăsat natura niște modeste care se mulțumesc cu puțin... prost și fără rost! Și ținem la calitate, nu la cantitate. Dar nu uita că regula fără excepție... nu există. 😉
8. Nu sexul contează. Normal, nu? Că dacă nu-i importantă mărimea... pe cale de consecință firească nici sexul cu tine, ăl de porți XS, nu are cum să prezinte vreun interes. Și dacă doamna-i frigidă, atunci situația e win-win. Dar dacă e normală, s-ar putea să ai o problemă, dragă bărbat credul. 😉
9. Nu îmi plac cuvintele murdare. Nuuu!!! Că mă jenează la urechi și-mi sparg timpanul. Unde mai pui că eu, femeie, merg pe principiul "fapte, nu vorbe"! 😂 Doar nu credeai că vreodată aș vrea să mă suni și să-mi spui ce, unde și câte mi-ai face... Piei Satană!
10. Nu am fantezii sexuale. Pentru că eu am crescut la bunici, colo în căsuța din pădure, unde am fost taman Frumoasa... așa că zi merci că-ți dau voie să mă atingi fugitiv pe bot ca să mă trezesc. Dar ia în seamă că deja m-am rușinat, deci nu te aștepta să mă ridic și să-mi iau costumul de polițistă și cătușele și să te-alerg cu pulanul printre arbori...
Mă crezi iubitule, așa-i?... Și app, să știi că ai fost primul... de când te-am cunoscut. 😉

sâmbătă, 16 februarie 2019

Strongbou

ACUM îmi explic. De ce toate fetele savurează cu plăcere (asta e copie după mirobolanta expresie obsesiv repetată pe la toate știrile... aia cu "un incident nefericit") băutura cu arome (pentru că le plac aromele, de-aia!), iar eu mi-am muiat botul o dată și am zis "pas" (că vreau să mă călugăresc, de-aia! 😂).
Băi, mie nu-mi plac boii! 🐃 Că nici eu nu-s vacă. 🐂 Hai, treacă-meargă... poate un taur acolo... Muuuu!!! Dar să mor că prefer porcii. De casă, nu mistreți. Așa rozalii și pufoși cum sunt ei... Yummy. 😋😋😋
Dragii mei urmăritori bărbați, iertați-mi comparația atât de plastică.  Dacă vreți, puteți să-mi spuneți că sunt o... scroafă. Pe riscul vostru o faceți. 😂😂😂
Hai că... râdem, glumim... și-apoi plătim. 😅 Așa zice americanul. Și eu n-am bani că nu stau lipiți de mine, așa că mă fac serioasă. Yeah... right! 😂 Dar măcar încerc. Oleacă. 😉 Și poate primesc o bilă albă pentru bunăvoință.
Știu că o să pară un clișeu, dar și voi știți că mi se rupe. 😅 Deci o să mă exprim. Degeaba arăți ca Brad Pitt, Leo (di Caprio sau de la Strehaia, după preferințe...), sau ce etalon de masculinitate o mai exista în lumea asta... Dacă dai în gropi nu se pune... Că până la urmă... organele cam la fel arată. Nu că le-aș fi văzut eu pe toate, nu vă oripilați acum... că nu-s așa bătrână. 😂 Dar ceva experiență am. 🤣 Și, cum nu sunt egoistă de felul meu, o împart cu comunitatea.
Ce urmează să vă spun vă va șoca profund. Dar vă stropesc cu niște apă (sfințită) și vă reveniți, promit. Eu nu m-am măritat virgină! 😉 Deci o deducție logică va spune că am mai văzut cel puțin... un bărbat înainte de marele eveniment. De fapt am văzut mai... mulți, dar n-am timp să-i număr acum. 🤣 Și nici nu vreau să mă laud. 🤣 Ideea e alta. Eu n-am înțeles vreodată faza aia tâmpă cu "îmi plac bărbații blonzi, înalți, cu ochi albaștri...". Adică dacă-i brunet ești oarbă, nu-l vezi? Că nu se încadrează în standarde? Și mai puțin procesez treaba cu "aspectul nu contează, eu mă uit la suflet"! Aș o laie! Și-ncă ce importantă mai e "apariția"! Că la ambalaj belești ochii întâiași dată! Doar că e totul extrem de subiectiv. Adică nu orice mascul demn să defileze pentru Botezatu poate da cu cracii-n sus orice purtătoare mândră de vagin. 😉 Așadar, revenind la mine, ombilicul din centrul abdomenului pământului, și făcând o recapitulare, îmi dau seama că eu n-am avut până la venerabila mea vârstă vreo "piesă" din aia ca-n reclame. Oi fi defectă? C-am îndrăgit la viața mea și "băieței" de-i lua vântul pe stradă de uscați ce erau, și papa bears doi pe doi, și mai înalți și mai scunzi, și mai grași și mai slabi, și cu plete și chiar și cu chelie. Vă rog, înainte să mă încadrați în categoria "Lia Magazia", țineți cont de verbul pe care l-am folosit anterior. Am zis "îndrăgit", nu "f.tut". 😉 Că eu am avut întotdeauna multă iubire de dăruit, datorită sufletului meu mare. 😃
De fapt unde voiam să ajung?... Aha! Da! Un sfat pentru fete. Nu mi l-a cerut nimeni, dar eu îl ofer. 😀 Lăsați-l încolo de Strongbou, luați cu Ciucaș. 😉

Cu mapa sau cu sapa?

Declar deschisă sesiunea de pariuri: comentariul genial la poza asta e debitat de un domn care, în ciuda vârstei, nu a depășit pubertatea, fapt certificat de acneea juvenilă care-i împodobește figura, însoțită de o miopie galopantă, care l-a dus prea repede la -10, și dublată de oleacă de strabism și de refuzul categoric de a purta lentile de contact, că nu suportă corpurile străine înăuntrul dânsului? Și care, nefiind CEO la vreo multinațională (că tac'su a fost cinstit la viața lui, și n-a avut bani să-i cumpere), știe bine că de-aia nu-l f.te nimeni, că femeile-s curve și-s pe interes?... Sau de o tanti semi-analfabetă, care a abandonat școala pe la 15 ani maxim, că așa de mult i-a plăcut p.la încât a ales-o în detrimentul cărții, beneficiile fiind clar mai palpabile și mai rapide?... Decât că 😉 de-atâta utilizare a rămas oleacă adusă de spate și strâmbă de gură și stearpă în creier... Și de necaz că vremea trece și vin altele din spate, cel puțin la fel de amatoare de proteină animală ca dumneaei, și-i iau p... pâinea de la cavitatea bucală, a găsit explicația logică pentru faptul că ea-i cu sapa și nu cu mapa...
Pfff!!! Da' de femeia care s-a tocit în coate și-n genunchi prin alte metode decât alea "tradiționale", a auzit careva? Femeia care a luat-o de jos, dar nu prin gură, și poate să ți-o dea de sus, prin gură, că are cu cea Femeia care-o suge doar de plăcere, nu de nevoie! Adică nu-ți cere bani pentru asta. Și sigur o să vrei să-i întorci favorul. 😉

vineri, 15 februarie 2019

Bitch

Pentru că nu-mi pasă de părerea nimănui decât de-a mea. Personală. Pentru că-s tupeistă și îngâmfată. Cică. 😉 Pentru că cel mai mișto lucru la mine e bărbată'miu. Plm... dacă-mi zicea asta o femeie, ieșea circ. 😂 Așa... n-a ieșit nimic. 🤣 Și da... ce să zic, e fain, că de-aia-i al meu... și de-aia m-am lăsat pe mâna lui. 😅 Acum că are "succesuri" și la reprezentanți ai aceluiași sex... asta mă sperie puțin. Watch your (sexy) back, dear! 😃
Băi... eu știu că așa par... pentru că așa VREAU! Și eu când vreau... VREAU! Și vă zic sincer că mă amuză. Pudibonzii, mironosițele care uită să se șteargă la gură după ce au... mâncat, religioșii dați încolo... care-s creștini doar pentru că-s botezați (că de altfel pățesc ca-n "Pact cu diavolul", iese fum când moaie mâna-n apă sfințită), serioșii care-s așa pentru că-s incapabili să înțeleagă o glumă ce nu-l are-n centru pe Bulă, frustrații/frustratele care dacă n-ajung la struguri spun că-s acri.
Mda... ce-i drept e că am oleacă de tupeu. Că mi-e necesar în veață. 😂 Dar norocul meu e că nu-i dublat de prostie și triplat de nesimțire. Și încrezută... să mor că nu-s. Dar îmi provoacă orgasme intelectuale să las impresia asta. E un... hobby de-al meu. 😃😃😃 Joaca de-a "fetița rea". 😅 Și un criteriu de selecție. Al oamenilor care rămân lângă așa o mândrețe de femeie. Frumoasă, deșteaptă și modestă. Ăi care văd dincolo... sunt de-ai mei. Ceilalți pleacă tai-tai. 🤩 Am mai spus-o... sarcasmul și (auto)ironia nu-s accesibile oricui. Și nu trebuie să fie cu supărare, că-s pe bază de aichiu. 😎 Când e mititel... nici dânsele n-au loc... 😉
În rest... o să-mi rog omul să scrie o carte. "Viața cu o scorpie". 😂 Îmi promiteți c-o s-o cumpărați?... 🙏🙏🙏

miercuri, 13 februarie 2019

Valentin

😭😭😭 Băi!!!!! Așa supărată sunt... aseară am vrut să-mi cumpăr și eu un odorizant din ăla de cameră cu iz de petale de trandafir, să împarfumez de dimineață toate odăile, ca să fiu și eu în rând cu lumea și să-l sărbătoresc pe Sf. Valentin cum se cuvine... Da' ce?... Mi-am amintit?... Da' ce, eu lucrez cumva într-o prăvălie?... Neee... O lumânărică din aia în formă de roză n-am luat și eu... să mă picați cu ceară dacă n-am uitat și de asta. 🤔
Ooooffff! Veața mea! Dacă tot mi s-a dus sufletului romantismul, apoi hai să-l distrug pentru toată lumea, că știți că sunt a naibii! 😉 Așadar, pentru ăi care în decembrie sunt buni ca fularul vara, în 14 februarie dau pe dinafară de iubire ca cafeaua uitată pe aragaz și de Paște se umplu de lumină mai ceva ca la eclipsă din '99... pentru ăia vreau să fiu eu azi Grinch, mesagerul veștilor proaste. Sf. Valentin, la fel ca și Moș Crăciun, NU EXISTĂ! Să mor dacă vă mint! Adică o fi el pe undeva prin calendarul "sfințesc", însă mai prin vară așa... Credeți-mă pe cuvânt, că doar mă cunoașteți. Sunt pusă la punct cu tot ce ține de biserică. Când nu mă vedeți pe FB, acolo sunt... 😉
Deci, dragi îndrăgostiți de ocazie... puteți răsufla ușurați. Și să vă băgați banii înapoi în portofel, că urmează alte evenimente deosebite și e păcat să le ratați. Fetelor, scoateți floarea de coada-șoricelului de sub pernă, că nu vă trimite Vali poză cu ursitul în noaptea asta. Și nu vă înghesuiți să înconjurați nici vreun lăcaș de cult de 'nșpe ori, că-i frig și încă bântuie gripa și răciți Doamne fer și-apoi de 8 martie o să primiți Coldrex legat cu șnur de la iubi, că garoafe n-o să-și mai permită... e scumpe medicamentele...
Gluma-i glumă, șaga-i șagă... dar, ca să nu ies din tipare (unde mai pui că pentru mine să fiu îndrăgostită e un must-have 😃), permiteți-mi să îi transmit și eu lui un mesaj, ca să vadă lumea că ne iubim, că altfel nu se pune. 😂😂😂 Dragule, e belită, că de mine nu scapi! Eu o să te iubesc și mâine... 😉

luni, 11 februarie 2019

Prieteni 😃

"În mine vei găsi un prieten pe viață...".
Cu mențiunea că viața se termină când ți-o trage prima oară, că ai o apariție așa... de văduvă neagră... deci o să-l devorezi sigur pe necăjit după ce-l f.ți. Asta dacă te decizi s-o faci. Că dacă ai figuri în cap și nu vrei... mai du-te-n plm cum s-ar spune (de fapt cum SE SPUNE), că ești fițoasă și strici, a naibii, bunătate de prietenie ce se legase între voi... 😅😅😅
Băi!!!! De ce au bărbații impresia că femeile îs proaste și curve? Toate??!! Stimabililor, nici vouă nu vă place să vă încadrăm la "porci" așa... grămadă. Pe cuvânt... reiau o temă mai veche... există și femei care au și altceva în afară de p.lă în cap... Așa că nu săriți ca nehaliții să le-o arătați, siguri fiind că o să dea ochii peste cap ca Frumoasa din pădure când a mozolit-o prințul, că s-ar putea s-aveți o surpriză. Și să nu fie plăcută. 😉
Scurt și la obiect, un sfat prietenesc. Că tot vă place... camaraderia. 😂 Hai să ne tratăm unii pe alții cu un minim de respect reciproc față de inteligența cu care ne-a înzestrat (ce-i drept în doze diferite, de la un individ la altul) mama natură. Dragi bărbați, NU sunteți toți niște pui de Einstein... Dragi doamne... NU suntem toate urmașele directe ale lui Marie Curie. Și totuși... când vreți s-o agățați pe "una", stimabililor și onorabililor, insist... faceți un pic de research înainte. Vedeți dacă-i mai place și altceva în afară de modelul masculin Terente. Și abordați-o în consecință, de vă doriți să vă pice în  așternut, la ceas de seară. 😉 Fetelor, la noi e mai simplu... dacă-l vrem facem șpagatul cu picioarele-n aer și treaba-o ca și rezolvată.
Hai s-avem spor!

vineri, 8 februarie 2019

Regionalisme

"Limba noastră-i o comoară"... Am mai spus asta. De fapt l-am mai parafrazat pe Macedonski și cu alte ocazii. Că eu sunt modestă, nu-mi pot asuma meritele altora, chiar dacă prea mulți tinerei s-ar întreba ce sport practică domnul cu nume exotic, că n-au auzit de el. 😉
În fine, azi nu vorbim despre analfabetism și incultură, că mi-am propus să fiu zen. Sunt în vilegiatură. La Sibiu, mai exact. Unde graiul e un pic diferit de ăl' de pe meleagurile lui Eminescu, și de cel de pe la Buzău, superba localitate despre care nu s-a stabilit încă exact dacă face parte din Moldova, Muntenia sau Dobrogea. 😂😂😂
Și cum ne destrăbălam noi pe-aicișa... aseară băieții la grătar afară și fetele la căldurică înăuntru, logic... apare colegul zis Josu', harnic nevoie-mare, și cel mai rapid, că ăștia micii se mișcă repede... și o roagă pe simpatică doamnă care administrează pensiunea să îi dea și lui un cuțit și un fund. S-a lăsat o liniște de mormânt... tipei i-au ieșit ochii din cap, Josu' era în poziția de start s-o rupă la goană, noi făceam niște eforturi titanice în încercarea de a găsi un sinonim (în timp ce ne gândeam și unde găsim ne mutăm la ora aia... că sigur urma să zburăm din locație pe motive de perversiune și hărțuire), altul decât dos sau posterior... Doamna, amabilă, insistă totuși, puuuuțin printre dinți:
- CE să vă dau?!? Josu' nostru, un pic tremurând, cu o lacrimă jucând în colțul ochiului și cu vocea gâtuită, insistă și el
- Un fund...
E belită, mi-am zis eu în gând, în timp ce mă înjuram singură... că parcă-mi plăcea dracu' limba română și mă pricepeam în plm la cuvinte... Și am trăit naibii și în Ardeal câțiva ani... Și în capitală, unde toată lumea vorbește "corect", că e deștepți... 😅😅😅  Când mă pregătea să-mi ard două perechi de palme întru deblocarea minții, una din fete sare ca arsă de pe scaun, cu figura luminată și cu îngeri dansând pe manele, desigur, în jurul ei:
- Un tocător!!!
Esteeeee!!! S-a spart balonul cu confeti, ne-am pupat și ne-am îmbrățișat, am plâns de ușurare...
Asta-i limba noastra... cu o mie de înțelesuri, cu regionalismele ei care uneori te pot băga în belele... 😉 Eu știu, că tare greu mi-a fost la Cluj... când nu înțelegeam de ce trebuie să ne întâlnim tocmai PE DOI, când noi începeam cursurile la ora două... Și ce se presupunea că ar trebui să fac atunci când eram trimisă să "țâp gozul"... Eu mă puneam pe zbierat, că nu-mi trebuie mult... De unde plm să știu că de fapt era necesar să arunc gunoiul?
Nici la București nu mi-a fost simplu. Plângeam de nervi că nici dracu' nu mă înțelegea... Mă chinuiam să vorbesc "cum trebuie"... și mă enervam și-o dădeam pe moldovenește... Și eram deliciul colegilor care mă puneau să le traduc... La Buzău deja... eram mama lor. 😃 M-am crăcănat de râs când colegul Cocorel le-a solicitat autoritar unor angajați de-ai lui să ia scrânciobele de pe culoar și după două zile alea erau tot acolo... Și oamenilor le tremurau picioarele, întrucât Coco dacă era nervos făcea urâțel... gen:
- Mnezăii mamii voastre!!! Băiii! Di ci nu luați bă scrânciobili di aici dacî v-am zîs?!?
- Pentru că nu știm ce sunt alea, șefu'...

joi, 7 februarie 2019

Doctor Matei

Păi n-a dat isteria aia mare-n tot neamul nostru de culți în cap? Cu doctorașul pulii mele... care-a operat niște pițipoance pe care nu le-ajutau dotările din fabrică să facă și dânsele un ban cinstit? Fir-ar mă-sa dracu' de nenorocit, care are el decât 8 clase, și alea făcute prin Italia probabil... Care noi suntem toți un popor de educați și titrați... că în România ciclul primar echivalează cu un doctorat în UE... 😉
Ce-aveți măi oameni buni cu macaronarul?... Dacă are și el un hobby și se pricepe?... 😂😂😂 O fi citit "Vraciul" și s-a identificat cu profesorul de-acoloșa... Că și ăla o dădea mai mult pe instinct, improvizație și leacuri, dar o dădea bine, lasă-l în... treaba lui. Așa și Mateiaș al nostru... A visat de copil să se facă doctor să repare țâțe și dosuri... și și-a urmat menirea. A avut el vreo plângere? I-a pus vreuneia silicoane-n urechi?... Acuma că stătea cu mâinile-n jos și nu în aer după ce se spăla pe lăbuțe înainte de intervenție, că ținea seringa așa... într-un fel în care nu se ține... astea-s detalii. Știți vorba aia... "ce nu te omoară, te face mai puternic"... Băiatul sigur a știut-o! Și-așa, mânat de pasiunea lui, sub deviza "Hai la mine, tanti Coca/Să-ți fac curu' precum roca", i-a dat drumul la treabă. Că a avut unde... 😉
Hai că mie mi-a dat idei. Eu îmi iau un pachet de șervețele la mine când mă uit la Dr. House! Bine, de principiu pentru că tatăl sarcasmului și al cinismului mi se pare foarte tăvălibil. Dar, inteligentă peste măsură fiind, pot să urmăresc și firul epic. În direct și-n reluare, ca la OTV. Așadar... ofer consultații și diagnostic gratis la primii 20 de pacienți. Pentru tratament percep onorariu, că trebuie să mănânce și gura mea. Vestea bună e că accept și plata în natură. Cel mai mult îmi plac porcii. Cotlet și ceafă, de preferat.
P.S: Mai nașpa e că urmăresc cu interes și
"Minți criminale. Comportament suspect". 😅

duminică, 3 februarie 2019

Evoluție

Dragilor, după cum știți deja, eu nu sunt o bună și adevărată creștină, conform definiției tradiționale și general agreate a termenului. Eu nu pup icoane în neștire, nici mâna popii, cu atât mai puțin "puala". Pe la biserică mă duc doar atunci când îmi cere mie spiritul meu, fir-ar al naibii de adormit! Cred în minunile care se întâmplă independent de voința și cerința noastră, și mai ales independent de cât de tare ne zdrelim genunchii înconjurând de câte ori scrie la carte nu știu ce lăcaș de cult care într-o anume zi se umple mai mult decât de obicei de prezență divină și îndeplinește trei dorințe, ca peștișorul de aur.
Eu... n-am trăit foarte multă vreme în comunism (că tot am găsit poza cu răposatul...). Vreo 11 ani. Destul cât să-mi amintesc însă. Și să spun foarte asumat că m-aș întoarce bucuroasă la paradele de 23 august și 1 mai muncitoresc, înlocuite acum de cele un milion de minivacanțe, punți și poduri... prilej de umflat burțile cu bere și mici, în timp ce ochii lăcrimează triști că sufletul a discutat cu creierul îmbibat de alcool, invidie și prostie și au stabilit că viața-i scurtă, gustu'-i lung...
Băi... românului îi e tare dor de vremurile alea în care se trezea la 3 ale dimineții să prindă loc la coadă la lapte, ca apoi să dea fuga să cumpere o pâine pe cartelă... De-aia se înghesuie ca nehalitul la toate moaștele, osemintele și mormintele generatoare de miracole. Că acolo-i credința, acolo-i putința, acolo-i Dumnezeu... Românul mustește de har și chemare. Dar să-l ferească Cel de sus pe vreun trecut în neființă (despre care s-a zvonit și mediatizat că rezolvă orice problemă dacă ești cuminte și-ți aștepți rândul în timp ce-l mai înjuri pe vreunul că părea că vrea să se bage în față) să nu-i ofere prompt băștinașului ce-a solicitat! Că-i vin nervii și încearcă la următorul, poate e mai de treabă!
Prieteni, recunosc: am fost și eu o dată în vizită la Arsenie. M-a futut interesul rău de tot. Că-i una din marile mele calități. 😃 Îs curioasă mai ceva ca o mâță perversă. Nu m-am dus cu vreo revendicare precisă... Doar ca proasta-n târg, gură-cască. Pe principiul "ai plecat vacă și te-ai întors și mai vacă". Muuu!!! 🐂 Cineva m-a întrebat ulterior, cu speranță în glas, ce-am simțit. NIMIC!!! Nimic demn de o credincioasă. Plm! N-am avut când și cum!!! Că nu te duci acoloșa ca să te reculegi, să te regăsești, să te... ce te-oi mai fi tu!!! Te duci să faci act de prezență, s-o bifezi și pe asta, că TREBUIE să fii în rând cu lumea. Că n-oi rămâne de râsul târgului, păcătosul care ține post dar drăcuie în stânga și-n dreapta că nenorocitul din față a luat ultimii cozonaci cu rahat... Jandarmii dresați, care păzesc perimetrul precum Cerber intrarea la locul fără de întoarcere, au grijă să nu zăbovești prea mult, că se termină programul de relații cu publicul și nu ajung minunile pentru toți cre(ș)tinii.
Daaaa!!! Am evoluat, să mor de nu! Parcă-l și aud pe Darwin cum aplaudă și cere bis...

sâmbătă, 2 februarie 2019

Pe drumurile patriei

Dragilor, Safta călăreața is back! Eu și CU Arnold. 😂 Zilele astea am călărit prin țară cu Carfurina mea plină de personalitate, că de când am dezghețat-o nu a mai fost a dracu' cu mine. Ba dimpotrivă, s-a făcut grijulie. Mi-a zis să opresc la o cafea că-s obosită (era din cauza de la ceață 😅, dar nu și-a dat ea seama, că are vederea mai bună ca a mea) și să închid geamul că... ceva cu aerodinamica... nu procesez eu din astea, dar am ascultat-o ca să nu mă tragă curentul. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc. Că în goana mea prin țară nu am făcut nimic ieșit din comun. În afară de faptul că mă ustură ochii și acum de atâta alb și atâta forțare ca să bat la 3 metri în față, și că am constatat cu oareșcare încântare (pe principiul să moară și capra vecinului 😃) că Adjudul a surclasat Buzăul la numărul de gropi (ceea ce, credeți-mă, e mare lucru), și că Bacăul are cel mai bine pus la punct sistem de canalizare din toată patria (adică le fiecare metru hop, câte-un canal), și că zăpadă pe câmp, ploaie de sus și ceață deasă de peste tot egal nervi la mine în cap... nu am noutăți. 😉 A, ba da! Mai am ceva: după vreo 450 de kilometri pe parcursul cărora mi-am transportat colegii în condiții de siguranță, probabil că mirosul de acasă m-a făcut să nu mai răspund de faptele și vorbele mele. Părintelui i-am zis să sară din mașină din mers la Râmnic, pen'că mă grăbesc... am oră de intrat în casă. 😃 Săracul cred că era în stare s-o facă... noroc cu ceilalți care-s mai tupeiști 😂 și au insistat să trag puuuțin pe dreapta. Oricum, a rămas dator. Pe Pitica am debarcat-o la mine în fața blocului, că nesimțită cum sunt mi-a fost lene să fac un ocol de 500 de metri, să i-o dau în primire lui bărbac'su la domiciliul comun. Floarea a scăpat ieftin: n-am certat-o, n-am cărat-o după mine să vadă cum mă cert cu vecina bipolară de la 1, care are o plăcere perversă să-mi fute mie nervii obosiți... Doar Golanu era să fie... să nu mai fie 100% funcțional. Că v-am zis, mă grăbeam. Așa că imediat ce a coborât împreună cu Flo în curte, eu am și împins maneta aia dintre scaune către R, în timp ce cu dreptul apăsam ușor (Slavă Domnului!!!!) pedala aferentă. Ce m-am bucurat atunci că i-am dat Carfurinei cu spirt pe la senzori... Și că are gura mare... Și că frânează când i se pare ei ceva... Că uneori NU i se pare. Că în timp ce eu o-ntrebam pe Pitica "Ce plm are asta de behăie iar, că n-am nimic în spate...", și aia mică îmi răspundea cu o voce gâtuită "E Golanu la portbagaj...", drăguța de dânsa s-a oprit, care-i ea mai deșteaptă și mai simțită ca mine, așa cum v-am m-ai spus și nu m-am răzgândit... N-am tras decât cu coada ochiului la Flori, am văzut-o impasibilă, deci nu se întâmplase nimic iremediabil, așa că am dus-o ușor în D și dusă am fost și eu...
Și despre respect și vecina de la 1, pentru care nutresc o deosebită considerație, o să vă povestesc ulterior, că o fi și mâine o zi... 😉

Gripă

Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...