În traducere liberă asta ar însemna "ziua proștilor". 😂 Mai tare e că pentru unii 1 aprilie e în fiecare zi. Plm, eu azi n-am chef să fie! Și nici tută n-am poftă să (mai) fiu. Că eu sunt, chiar dacă nu par. 😅😅😅
Așa că, dragii mei, în sfânta zi de azi nu mai păcălesc pe nimeni. Nici măcar pe mine. 😉
Am spus cuiva vreodată că o să învăț să am răbdare? Am glumit. Am și eu o vârstă și creierul saturat. Nu mai procesează obositul informații noi. Așa că dacă îmi doresc ceva, tot ieri trebuie să se întâmple. Sau deloc.
Am spus că renunț eu la ideile mele puține și fixe de dragul altcuiva? NICIODATĂ! Că prea mi-s simpatică. Păi să mă las pe mine pentru tine? Păi de ce?... Că mor de mine. 😂
Am zis din greșeală că o să fac gura mai mică? Aoleu!!! Nu-i posibil, că mă balonez dacă înghit! Mai bine scuip.
Și-am mai spus oare că m-oi face "cuminte" și "ascultătoare", doar ca să mă placă vreunul sau vreuna? Ce amuzantă sunt. 😃 Mie-mi place să fiu obraznică.
Haide bine pa! Mă duc să văd pe vine mai pot păcăli azi. Și pe cine mai găsesc să mă fraierească. De mâine. 😂
duminică, 31 martie 2019
1 aprilie
vineri, 29 martie 2019
Îmi vreau limba înapoi!
Asta e ca să nu ieșim din "trend" și să ratăm glumele cretine și răsuflate pe care le înțeleg și cruduțele și coptuțele... alea cu limbile care se dau mai devreme cu o oră la noapte cred... 😉, în care la modă e, "guys", să ne dăm deștepți în cap și să ne mascăm analfabetismul cu englezisme pe care le-am învățat, belind ochii precum ovinele la copacii înfloriți, de pe youtube, eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care orice croitoreasă obosită, care coase doi nasturi la un capot, pe prispa casei lu' mă-sa mare, se auto-intitulează "designer", eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care nu suntem capabili să conștientizăm cât de inepți am devenit, cât de paria universului, însă știm să creăm "awareness", pentru alții, eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care nu-ți mai reamintesc, stf de uituc și năuc (virgulă, că p'asta știm s-o punem chiar dacă nu-i cazul) care ești, ci îți trimit un "kind reminder", că sunt o amabilă și-o educată, eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care în care să-ți stăpânești graiul în care te-ai născut nu mai e nicio scofală, "aka big deal", eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care nu mai avem speranțe, vise sau dorințe, însă ne "targetăm" bezmetic obiective irealizabile, eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care orice tanti cu gura mare și neuroni puțini își varsă elucubrațiile fantasmagorice pe orice canal și devine peste noapte, sau, mai corect spus, "by default" "speaker" motivațional ori "influencer" pentru o cireadă de cornute mai tânte decât ea, eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care nu ne mai concentrăm ci ne "focusăm", în care când batem câmpii cu candoare suntem admonestați să ne exprimăm "to the point", că la obiect sună prea arhaic, eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care nu ne mai împărtășim impresii și păreri, ci dăm cu "share" și aruncăm cu "feedback", eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care experiența și exercițiul s-au transformat în "know-how", de transpiri până verbalizezi, eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care nu ne mai actualizăm postările de pe FB, ce altceva... ci le facem "update", eu îmi vreau limba înapoi!
Într-o țară românească în care nu avem circuite ci "flow-uri", în care nu ne uităm ca calul doar înainte, că am învățat de la grădiniță să vedem "the big picture" (dar dacă-i spui unuia ceva de viziune globală se supără că l-ai înjurat), în care plăcerile s-au transformat în "hobby-uri", eu îmi vreau limba înapoi!
"That's it", dragilor! Returnați-ne limba înapoi! Nouă, ăstora cărora încă ne mai place și-o mai știm vorbi! Știu că nu v-a zgâriat nimic trompa lui Eustache, nu? 😉 Păcat...
miercuri, 27 martie 2019
...
Neața, dragilor! A cam trecut o oră de când am ajuns la muncă. Nu cred că mai stau mult. 😂 Îmi iau lumea-n cap. Pe toată! Oricum simt că tot universul apasă pe partea de sus a trupului meu lucrat (degeaba) la sala de tortură.
Știți că primăvara de obicei dezvoltăm tot felul de alergii... la polen, la praf, la trezitul de dimineață... Eu am făcut rost de una nouă: la replica "Am uitat". Fuck orice și cred că și cu oricine, sau mai bine zis oricui 😂, numai să nu mai aud asta... că îmi sângerează timpanele și fac hemoragie internă și mor și apoi vă bântui, de a naibii ce sunt. Și nu vă bucurați citind ce am scris mai sus, că NU sunt dispusă să prestez decât rele.
Dar haideți să fim optimiști, totuși. Cercetătorii britanici (cred că ăsta-i pleonasm, până la urmă, că nu-i cercetător mai cercetător decât cercetătorul englez) au concluzionat că, cu cât comportamentul unei ființe umane (că la animale nu știu dacă se pune) este mai insuportabil, cu atât aceasta este mai atentă, mai inteligentă, are memorie mai bună și este mai rațională. Așadar, dragi prieteni și nu numai, n-are rost s-o mai lungim. Concluzia e logică și de bun simț: eu de fapt nu sunt arțăgos-isterică, dispun doar de o inteligență peste medie. Cred că pe undeva am și niște veleități extrasenzoriale și paranormale, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să fiu insuportabilă. Acum înțeleg și de ce: pentru că sunt mult mai deșteaptă decât femeia obișnuită. Și nu mă laud, așa spun studiile. 😅
Pe de altă parte, fiind dotată cu un surplus de neuroni cu capacitate mai rapidă de regenerare decât s-ar considera normal (pentru că eu nu sunt normală), pot înțelege că persoanele care, din diverse motive independente de voința lor, sunt nevoite să-și petreacă prea mult timp din zi alături de mine NU dau doi bani pe aichiul meu foarte ridicat, care se manifestă prin porniri/ieșiri/intrări/băgări de prințesă războinică suspectă de paranoia cu tente de schizofrenie. Dar ce să vezi, nici mie nu-mi pasă... c-așa-i viața... te servește cu ce vrea ea, nu cu ce dorești tu. 😂
Așa că iubitule... mă îndrept către tine... Măcar tu să mă apreciezi la adevărata mea valoare! 😅 Măcar tu să te bucuri că destinul a fost atât de bun cu tine și Dumnezeu te-a mângâiat cu o mână pe cap, în timp ce cu cealaltă mă plămădea pe mine special pentru tine. Hai... că-i lumea plină de tânte... Și tu știi asta mai bine decât mine. 😉
Haide bine pa! Să fie circ pe pâine! 😅
luni, 25 martie 2019
Șofer și pieton
Băi și eu sunt obsedată de telefon... e cu mine oriunde, zici că suntem siamezi. Dar plm... UNEORI chiar e necesar să te abții de a la beli ochi în dânsul ca-n Cartea Cărților, de parcă tot viitorul umanității ar depinde de asta! Să mor, știu despre ce vorbesc! Că dubla mea personalitate se manifestă în diverse sensuri, ca cum ar fi că mi-s și pieton și șofer, depinde cum îmi tună. Când e frumos afară mă deplasez pe picioarele din dotare, că mai repede ajung așa decât călare, cel puțin la prăvălie. Când îi dă cu stropeală de la Doamne-Doamne... mă bag repede în autorurism să nu mă topesc, prințesă care sunt eu din neam de împărați. Și să știți că-s o șoferiță civilizată. Dar nu prin gură. Adică sunt de treabă de la gât în jos. Eu acord prioritate, la semafor dau doar flash-uri, nu claxonez, și nici măcar nu deschid geamul când înjur. Ba dimpotrivă, zâmbesc, la derută, în timp ce scot sudalme cu viteza a 6-a, și cu o deschidere de ceilalți participanți la trafic îmi pot admira amigdalele. Băi, eu conduci bine, că-mi place. Că eu nu pot face decât lucruri care-mi place. 😃 Și, ca o mică paranteză, sunt și foarte modestă. 😅 Și am și foarte multe idei în cap și mi se amestecă și uite-așa nu mai știu ce voiam a spune. Aaa... despre pietonii care când pășesc pe zebră au senzația complet eronată că-s pe Champs- Elysees, la promenadă. Nu, dragilor, dacă ați atins trecerea nu v-ați transformat în Highlander (știți, ăla de era să fie nemuritor). Plus de asta, să știți că mașina calcă, nu f.te, deci n-ar strica să băgați oleacă de trap mai alert. Că nu v-a cumpărat mama voastră stradă. Cum de altfel n-a făcut-o nici tata șoferițelor dotate cu ochelari de cal, de-ăia de-ți dai voie să vezi doar înainte, și pe distanțe scurte. Nu, dragelor, degeaba strângeți voi colacul ăla ca pe... altceva, că tot nu sunteți singure în univers. Și dacă închideți ochii, nu trece. 😉 Așa că mai bine îi căscați naibii la ce se mai întâmplă în jur. Sau înjur!!! Că n-am altă variantă. Când văd vaca trecând glonț pe lângă "boul", în viziunea ei îngustă, care s-a oprit ca să lase bipezii să ajungă de pe un trotuar pe celălalt... nu pot decât să îi urez de bine. Ei și întregului neam din care se trage. Și cum pare că nu-nțelege, că nu degeaba e ea bovină, îi exemplific și cu niște gesturi ajutătoare.
Dragii mei, vă pupă mama că am avut o zi că-n filmele cu proști. Conduceți prudent și traversați în pas alergător. 😉
vineri, 22 martie 2019
Me again
Neața, dragilor! N-aveam de gând să fac postarea aceasta astăzi, parcă prea m-am făcut serioasă. 🤣 Dar s-au brodit treburile și s-au aliniat planetele în așa fel încât eu să nu mă pot abține, că abstinența nu face bine. Știu, o să-mi spuneți că suntem în post, însă eu nu prea le am cu astea... sunt o păcătoasă pe alocuri (multe) obscenă, care se va perpeli la foc mic într-un ceaun mare. Dar sper că mai e până atunci, așa că hai să ne vedem de prezent. Pare-se că trăim cu el momentan. 😉
Ieri mă întreba Heidi, prietena mea de care ați tot auzit, cum de nu mă amărăsc cei care sar la gâtul meu citindu-mă pe diagonală, și înțelegând fix nimic. Dar grăbindu-se să arunce cu pietre în mine și să îmi explice cât sunt de defectă, plictisitoare și cu tendințe auto-distructive. Păi... e simplu: NU MĂ INTERESEAZĂ. Știu că par arogantă dar tot nu mă interesează. 😃 Că nu trăiește nimeni cu mine, nu-i nimeni luat cu japca pe aici, și ei pot număra pe un deget persoanele pe care le-am rugat vreodată să rămână în lumea mea.
Prieteni, totul în viață e o chestiune de alegere. Așa cred eu. 😉 Deci dacă aleg să continui, iar, cu o confesiune mică, nu e ca să mă lamentez sau ca să-mi plângă careva de milă. Parol! E DOAR ca să înțeleagă, cei care vor și pot, și care mă urmăresc și când nu sunt amuzantă și ghidușă sau profundă precum Seneca (,) că uneori sunt sarcastică, alteori (auto)ironică și întotdeauna realistă. Și că marile adevăruri se spun în glumă, și că prin viață nu poți trece fără un dram de nebunie.
La postarea de ieri mi s-a spus, printre altele, să pun p... mâna să procreez. Rezolvat. De două ori. Altceva? 😤
Și dacă am adus vorba despre anumite dificultăți pe care le-am întâmpinat, nu am făcut-o fabulând, ca să-mi crească audiența!! Nu, stimați critici care mă acuzați că judec fără a ști ce înseamnă greutățile existenței! Am o vagă idee și eu... Și n-aș putea, ce să vezi, să proiectez asupra copilului meu PROPRIU spectrul unor afecțiuni doar ca să par interesantă și să "ne râdem"! Cu tata (care m-a învățat să fac haz de necaz și să belesc ochii la partea plină a palatului, ca să nu clachez, uneori) plecat nu demult... cu mama pe patul de moarte și un copil suspectat de autism, în timp ce celălalt mă ruga "Mami, nu mai plânge!", am avut și eu ca orice om, momentele mele dure, de disperare, de revoltă! Doar că am ales să le tratez așa cum știu și cum mi-e mai ușor. Am ales să iau, atât cât pot, viața la mișto! Pentru unii e greu înspre imposibil de înțeles. Și o să mă opresc aici, nu înainte să mai spun doar că n-am pretenția să fiu vreun guru al FB-ului, nu emit judecăți ci îmi exprim doar păreri și împărtășesc experiențe. Mie mi se pare simplu. 😉
Haidi vă pup și vă promit că o să rămân la fel de enervantă până la final. 😉
Vaccin
Dragii mei, azi am chef să fiu mega-serioasă, deci n-o să fac audiență dar... mi se rupe, după cum știți.
Așadar, mie mi-e destul de clar că tanti nevasta lu' domnu' Andi Moisescu (un individ cu aparențe de normalitate și gândire limpede) e luată tare de tot din loc. Ceea ce este trist și deloc amuzant, pentru că știm cu toții că nu e creștinește să râzi de persoanele cu deficiențe psihice. Unde mai pui că femeia știe despre ce vorbește. Probabil că mă-sa a vaccinat-o când era mică, într-un mod totalitarist (că o fi născută pe vremea dictaturii de grea amintire), fără să-i ceară părerea, și de aia a ajuns nefericita în halul acesta de demență senilă cu accente schizofrenice. Ce este însă și mai trist e că madame e agresivă și i se oferă într-o manieră complet cretină și spațiu să-și expună elucubrațiile și fantasmagoriile minții ei rătăcite. Păi vii tu ca o capră drogată la televizor, cu "docomentul" atașat de copite, și ne explici cum zicea Nostradamus că dacă ne vaccinăm plozii o să le sucombe instantaneu neuronii (tu știi, că ai tăi s-au dus tai-tai), o să se transforme în niște tâmpiței, așa cam cum ești și tu, și o să devenim o nație de autiști?!? Too fucking late, că asta suntem deja, iar matale ne reprezinți cu "succesuri" și mândrie!
Dragă doamnă, eu înțeleg că cerebelul tău este blocat undeva... prin secolul XVIII, dar nu vrei să faci măcar un efort să procesezi niște informații oferite de oameni care, măcar aparent, știu despre ce vorbesc? Tanti... autismul nu se instalează brusc, să mor! Adică nu faci injecția sinistră și te prostești în clipa următoare. Adică... tu așa te-ai născut, să știi!
Și până la urmă... vorbind din postura de mamă de doi copii vaccinați, dintre care unul a fost suspect de autism (slavă Domnului că până la urmă s-a dovedit că maimuțica mea a fost posesoarea unui retard de limbaj, din cauză de lene imperială și alintătură), voi spune că dacă ar fi să aleg, dacă ar fi să cred că vaccinarea poate produce efectele adverse despre care latră turbat Olivia lui Popeye, tot aș alege-o!!! Prefer să cresc un copil cu autism, dar viu!!! Atât de simplu!
joi, 21 martie 2019
Eu...
Neața dragilor! Haideți să nu pierdem vremea, că ieri am tras chiulul cu nesimțire. 😅 Din cauză că a fost ziua fericirii și am fost foarte ocupată. Am organizat un spectacol special la job, am transformat evenimentul în ziua NEfericirii. 😃😃😃 Deși eu mă trezisem cu ochii către tavan, deci semnele erau bune... Dar a intervenit treaba cu socoteala... 😉 Nu s-a potrivit. Noroc că eu sunt și azi fericită.
Dimineață am trecut pe lângă Primărie și am văzut steagul coborât în bernă. M-am și speriat... Ce-o fi, Doamne?... Apoi am auzit la radio că azi e ziua creierului. M-am pupat, m-am felicitat, mi-am urat un sincer și călduros "La mulți ani!" și m-am liniștit. N-a decedat nimeni (important). Nu de-asta e lumea mohorâtă pe trotuare și șoferii încrâncenați pe după volane. E din cauza de la cerebel. 😅 Sau din cauza de la lipsa dânsului. 😉
Dar hai să nu fim răutăcioși, mai ales eu. Mai bine vă povestesc ce-am mai făcut. Că am făcut... nu doar scandal. 😂
Știți că v-am zis acum ceva vreme că eu am implanturi. În cavitatea bucală. În rest sunt natural-sălbatică. Plm... intru în detalii care nu sunt de interes universal. Revenim: ieri am sunat la Cosmin să-l anunț că iar îmi bâțâie lucrărica. Noi ne vorbim în diminutive, pentru că eu sunt o prințesică mică și turbățică și ca să nu-l mușc tare mă tratează ca pe-un copil cu dinți de lapte. Cică să vin luni s-o fixăm. Și până atunci să încerc s-o țin în gură. 🙊🙊🙊 Lucrărica, nu?... Că io nu mai vin la tine dacă mă iei cu perversiuni, că mă știi că-s inocentă! Și să zici merci dacă n-o-nghit, că atunci să te văd cum te descurci. 😂 Auzi, auzi?... Știi afișul ăla de la tine de la cabinet cu nenea foarte bătrân care ne zice "Dormi cu dinții tăi?"... Păi plm!!! Fă ceva să fac și eu nani cu ai mei, că mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică...
Hai că ne vedem luni. Dacă m-ai sunt până atunci. Că mă doare organismul. Tot!!! Că eu merg și la sală, na!!! Unde te-oi fi găsit eu Mirabelo fată... să mă duci tu la psihopații ăia să-și bată joc de corpul meu?!? Mi-am descoperit veleități de gheișă, să știți! Mă deplasez cu pași mărunți-mărunți și mulți-mulți, în timp ce încerc să mai duc câte-o mână la ochi să-mi șterg lacrimile și blestem soarta și universul și tot arborele genealogic al instructorului isteric și nevricos care m-a pus el pe mine să pedalez până mi-a cedat și trupul și creierul, taman înainte de ziua lui... De fapt... cred că mă mai gândesc. Parcă l-aș invita să țipăm oleacă unul la altul... Dar o lăsăm sufletului de bicicletă, da? Încercăm alte exerciții. 🤣
Haida bine pa! Cu antrenorul meu mai epilat decât mine mă văd diseară, cu voi SPER că mâine, dacă o vrea Doamne-Doamne să supraviețuiesc...
duminică, 17 martie 2019
Tenis
Neața, dragilor! Pe mine mă doare în cap și în genunchi. Și nu vă gândiți la prostii de luni dimineață, că Biți e înalt. 😂😂😂
Eu când eram relativ mică (ce-mi place când sar de la una la alta, precum o canguriță beată, de amețesc și eu, apoi voi...), eram... cam cum sunt și acum: frumoasă, deșteaptă și modestă. 🤣 Glumesc, întotdeauna am fost o infatuată și-o arogantă. 😉 Și acum pe bune... copil fiind (aș putea spune chiar "băiet", ca să mă dau interesantă și cultă la creier), rockoteci cutreieram. Bine... mai mergeam și prin păduri, dar tot nu în scopurile la care s-ar gândi o minte perversă. Noroc că a mea-i pură și odihnită. 😁 Nuuu... adunam crengi și cioturi să-mi decorez camera. Sanctuarul, adică. Revin: deci eu nu frecventam discoteca (pe vremea mea maică... o ardeam mai pe neaoș, nu-i zicea club, că încă nu ne cotropiseră americanii... haștag rezist), că-l uram pe Michael cu puterea tizului lui, Eminescu, de-a iubi. Fie-le țărâna ușoară la amândoi!
Și iată vine și momentul în care veți începe să înțelegeți! De ce sufăr eu de afecțiuni ale mansardei, meniscurilor, rotulelor și ale altor zgârciuri. Păi nu-mi aruncam eu, în "dansuri" ritualice care le-ar fi stârnit invidia și ielelor lui Petrescu (care nu știau ele să joace ca mine), capul și-n sus, și-n jos, și mai la dreapta, și mai la stânga?... Că doar nu era să fiu mai proastă... Nooo! Era musai să fiu CEA MAI! 😉 De câteva ori n-am mai apucat să-l prind, de-aia sunt așa... și-așa. Și nu mă azvârleam eu, de la vreun metru înălțime, în mod obsesiv repetat, direct pe genunchii mei tineri?... Evident că da! Întotdeauna mi-a plăcut să inovez!
Da măi mamă... așa fac rockerii, nu te mai întrista... 🤣 Tată, știu că ți-ai fi dorit mult de tot să nu mai apar în fața cancelariei cu hainele rupte, accesorizate cu cruci, și cu craniul meu de oaie atârnat pe un lanț de fântână, purtat cu mândrie la gât. Nu puteai spune că nu mă cunoști, că prea semănam. 😉 Și eram oarecum interesantă, trebuie să admitem, nu? Amintește-ți cum mă priveau elevii tăi de liceu... acum îmi dau seama că aia nu era admirație, ci șoc și probabil oleacă de milă... Pe principiul "și ei sunt ai noștri...".
Ieri am fost la tenis. Genunchii au rezistat. Doar fileul m-a deranjat tare, că bloca traiectoria mingii. Data viitoare îl scoatem! Haide bine pa!
joi, 14 martie 2019
Măritiș
Asta-i clar, nici n-ar mai fi nevoie de vreun comentariu. Axiomă, cum s-ar spune. Nu trebuie demonstrat nimic, pen'că-i stabilit a priori, dar pot eu să tac? Dar când vreodată?... 😂
Iubitule, îți mai amintești când te-am hotărât eu să mă iei de nevastă? Când te-am dus la mol să-mi cumperi inel cu diamant, din ăla de prințese mici cu gura mare? Romanticul vieții mele, dar mai știi când mi-am proprit singură ghiulul pe deget, în timp ce tu scoteai mașina din parcare cu lacrimi în ochi, de fericit ce erai că am avut dreptate? Că banii nu aduc fericirea și că nu trebuie să-ți jelești degeaba munculița de o lună investită scurt în accesorizarea viitoarei tale mirese?
Și când te-am dus apoi acasă la ai tăi să vadă și ei ce n-a văzut Muntenia toată?... Păi mai credea mama ta care te-a făcut pe tine pentru mine că o să mai ajungi tu om serios, capu' la familie, că o mai juca și ea când te-oi mărita? Zână care sunt eu care transformă visele în realitate și realitatea în perfecțiune și imposibilul în posibil... Ce-ai mâncat, iubitule, când ai fost și tu mic, de s-a adunat tot norocul la tine, fermecatule?
Măi dragule, dar n-ai uitat nici cum ai mers tu plin de înflăcărare la Starea Civilă, după ce am stabilit de comun acord cu prietena mea data și ora la care urma să devii bărbat, și ai rostit cu vocea tremurândă un "Da!" încărcat de emoție, în timp ce ochii-ți alergau în cap ca bilele-n rulment încercând să detectezi vreo altă ieșire decât aia păzită de soacră-ta precum un Cerber?...
De-asta te-am ales eu, băftosul meu! Că te-am văzut asumat, știai ce-nseamnă măritișul! Nu te-ai fandosit când te-au furat băieții în noaptea nunții, în timp ce eu dansam pe mese, ca o nevastă bună ce sunt, gazdă adevărată care-și întreține invitații, că tu erai plecat berleuz!!!
Și la biserică ai fost cuminte, nu te-ai opus prea tare... Așa te-a încântat când ai auzit că zicea taica părintele că femeia trebuie să asculte de bărbac'su și să-i fie supusă, și chiar ai crezut pentru o clipă că m-a convins și pe mine și am pus botul, încât nici nu ți-ai dat seama că eu, balerină înnăscută, care poate dansa și pe trilurile dascălului, te-am călcat ușurel cu pantofiorul meu de Cenușăreasă... Mama-soacră m-a învățat, și nu puteam să n-o satisfac, că trebuia să fac impresie. 😉 Și bine am făcut că am ascultat-o, că doar e femeie măritată și cunoscătoare de tradiții.
După, cunoști ce a urmat, soarele meu! Fie cum o fi, dar să fie ca mine. Că eu și când n-am dreptate, tot am dreptate. Știu că știi, dar repetiția e mama învățăturii. 😉
Nu trebuie să-mi mulțumești, că mă simt prost... un "Da, săru'mâna!" e de ajuns.
Veorica
Jurnalul lu' Veorica (sau cine n-are una, să-și cumpere)
"Bună ziua! Sunt DOAMNA Veorica și vam contactat ca să vă spun povestea mea. Pentru că eu nu sunt ca voi, care sunteți de la țară (unde aveați closetul în fundul la curte), nu de la capitală ca mine și râdeți degeaba și mă jicniți. Că persoanele educate și care are bărbat, nu-s niște panarame adica, AȘA se prezintă. Să știe lumea cu cine are onoarea, de-aia!
Mama noastră când nea adus pe lume era să aive trei tripleți, dar când colo na-m ieșit decât două gemene. Eu am plâns mult, că miam dorit să mă nasc în ianoarie, ca sora mea, sau măcar în febroarie, dar a naibia soartă, că sa pus ea invers și ma întârziat. De atunci am rămas cu oleacă de retard, dar nu ma incomodat în veață. După ce am terminat clasa a 10a la frecvență redusă înspre deloc, mia venit dracii pe la cap și am făcut universitatea. Praf am facuto pe toată! Liceul nu lam terminat pentru că era prea departe de casă, și nu aveam rată în fiecare zi. Mai făceam și autostopul, dar întro zi un nene care se credea cult în capul lui sa râs de mine când iam zis că îl plătesc cash cu cardul și ma luat cu rău de la stomac și așa mam supărat și lam lăsat cât colo, că io îs femeie citită și umblată și odată mam întâlnit cu Bacovia și ăla mia zis că liceul a fost cimitirul tinereților lui și eu am spus "piei Satană" și i-am dat și cu niște aiasmă că sunt bisericoasă defel și am întotdeauna pe stoc. 😉
Nu cred că mai am timp astăzi să mai povestesc cu voi, că trebuie să dau fuga ca să ajut o colegă ca să țină un interviu. Zice că nu știe ce să facă dânsa cu băiatul ăsta... Că are cazier. Pentru sinucidere. La omorât pe unul. Dar eu o so sfătuiesc săi m-ai dea o șansă, dacă sa întâmplat decât o dată. Nu vam zis că sunt o bună cre(ș)tină?... Hai nu vă întristați, că dacă vă doriți mult mult de tot să mai aflați vești de la mine, îmi dați un sms pe mail și eu vă scriu ce mai am făcut. Adică vă dau forward, ce credeați, că nu știu să răspund la email? 😤
Gata, nu mai insistați că nu pot ca să mai stau! Dau fuga la bancă, că eu acolo îmi țin banii (nu ca voi, la ciorap), că am găsit un apartament frumos, identic la fel cu ăla de 2 odăi a lui colega mea preferată (luarar foc să ia, cu tot cu casă), decât că are 3 camere, ca să încap și eu! Sâc!"
P.S: Orice asemănare cu fapte sau personaje reale NU este întâmplătoare!
marți, 12 martie 2019
Ziua bărbatului
Bună dimi, dragilor! Trecem din nou la subiect? Că acum știu care e, că mă setasem de ieri și taman bine c-am primit și-o poză care se potrivește mănușă, după părerea mea. 😆 Deși, tot a mon avis, ăsta e wishful thinking, stimabililor și onorabililor! Dă-mă-ncolo de poligloată care eu sunt școlită jumate la Sorbona, jumate la Oxford. 🤣 Pe goagăl, că-i trendy. 😉
Așadar, s-o luăm metodic. În primul rând, ziua bărbatului nu a fost, și nu va fi nici la anul, pe 9 (după 8) martie. Atunci fură doar cele minim 44 de pahare, care, în zona rurală a Buzăului, cel puțin, nu sunt exclusiv apanajul sexului "tare". Mai mult, nu va fi nici pe 5 a lui Florar! Cică atunci sărbătorim tații. Cei care încă nu au procreat dară să stea la un loc, zic... nu aruncați pe gâtlej cu lichide că vă înecați "înotătorii". 😉 Mai răbdați până prin noiembrie așa... Când o să țină și momentul vostru, cocoșei! 😆
Băi!!! Eu nu despre ziua la mascul voiam să vorbesc... Că deh... pe el îl cinstim fără vreo ocazie, că e capu' la familie și motorul la societate și zeul pogorât din Olimp ca să ne-ajute pe noi, găinile împiedicate, să ne ducem la bun sfârșit menirea pe ăst' pământ. 😉
Nooo! Aveam în gând să mă mir de doamnele care se erijează într-o prelungire firească și fizică a dânsului. Stăpânul la Univers, soarele și luna și stelele și lumina la ochii lor! Ceea ce nu-i, în esență, un lucru tare-tare rău! E mișto să-ți iubești omul. Cu pasiune! Dar când asta o dă în tâmpeală și desființare a personalității matale, parcă devine oarecum tragi-comic.
Eu nu înțeleg, și ce nu înțeleg mă enervează... chiar dacă nu-i treaba mea să mă enerveze. 😅 Și domnia mea s-ar pune și-n cap și-n coadă pentru bărbatul care mi-i drag. Dar mai la figurat așa... că stau prost la capitolul contorsionism, și ce figuri știu, le păstrez pentru momentele de tandrețe. 🤣 Dar să mor că nu m-aș trezi în miez de noapte să-i prepar niscaiva bunătăți doar că i-a venit prințului pofta. Că nu-i bebeluș să-l hrănesc la 3 ore! Și nici nu l-aș mângâia mămos pe căpișor când smiorcăie că i-a venit rău de la atâta licoare bahică. Mai degrabă i l-aș rupe. Ca la puișor.
Și știți ce îmi mai e mie extrem de neclar? Cum să-ți placă să fii femeia lipitoare/servitoare/râsul curcilor? Mă explic. Eu sunt geloasă și posesivă! Jar mănâncă oricine intră pe teritoriul meu bine delimitat, că am un simț al proprietății exacerbat. 😂 Dar, când mă-ntorc pe partea cealaltă, mă uit în oglindă și mă văd pe mine. Fără mânere. Hai că bat câmpii. De fapt voiam să spun că mă amuză (sau mă întristează, mă mai gândesc), depersonalizatele care nu-și slăbesc bărbatul din ochi și din mână nici măcar când își satisface nevoile fiziologice. Nu de altceva, dar poate scapă cu prohabul desfăcut și-atât așteaptă restul suflării femeiești. Să-i sară lui în p.lă! Că e nemaivăzută și nemaiîntâlnită! Dragilor, am o veste proastă pentru voi: nenea dacă vrea să f.te, f.te și cu voi de mână! Să mor de nu! Ca și noi, de altfel, de ce să ne ascundem după deget?... Așa că degeaba stați cățelușe pe lângă dânsul și dați din codiță extaziate când vă aruncă osul... mai bine încercați alte variante. 😉 Da' nu vi le zic acum, că voi îmi furați bărbatul. 😂
Și mai am una, și mai nașpa: încercările voastre de a arăta lumii că sunteți perfecțiunea ieșită din mâinile Creatorului, idealul feminin din scrierile poeților pe care nu i-ați citit că n-ați avut voie să ridicați nasul din pământ, sunt lamentabile și totodată delicios de hilare. Graba cu care vă aruncați la podea să-i lustruiți pantofiorii când bate din picior, în timp ce vă cereți iertare pentru neatenție și promiteți că nu se va mai repeta greșeala, este mai degrabă penibilă decât generatoare de invidie. 😉
Doamnelor fidele, cucernice și supuse, nu militez pentru femeia-golan. Doar pentru femeia care e tot ca un fel de om. 😉
Haide bine pa!
duminică, 10 martie 2019
Femeia la 40 de ani
Bună dimi, dragilor! Haideți să intrăm direct în subiect, care-o fi ăla 😃, că azi e luni și n-avem timp de lălăială. 😉
Zilele trecute vorbeam cu o prietenă care-mi spunea că atunci când scrie întâi gândește, se răzgândește, revede, reia, rescrie... Normal și de bun simț. Numai că... știți că eu nu prea le am cu astea. Sunt o golancă a cărei normalitate nu se integrează în tiparele general acceptate. Nu că m-ar interesa, că mi se rupe, cum s-ar spune prin Ferentari. Așa că când (pentru noii veniți pe blog, cacofonia tâmpă e voită, îmi place s-o mai fac pe-a proasta, să mă-nțeleagă și cei care mă urmăresc din umbră, cu unghia de la degetul mic băgată-n beregată) îmi vine să scriu... eu scriu. Pe modelul "noi muncim, nu gândim", ca și cum mi-ar dicta cineva și eu doar aș tasta, că am studiat oleacă de pian când eram mică și am mobilitate în degete. 😉
Nu știu cum și de ce, însă mi-am amintit azi de zilele din liceu, când îl savuram pe Balzac, cu "Comedia (lui) umană cu tot". Mi-a plăcut mult "Femeia la 30 de ani". Și mă gândeam atunci... cum oi fi eu la vârsta aia venerabilă... Acum mă gândesc doar cum am fost. 😂 Și vorbesc de femeia la 40 de ani, că într-acolo mă îndrept vertiginos. Deocamdată sunt la 39,75... blocată însă undeva pe la 25. 😉 Și-mi place.
Mi-a fost oarecum frică de vestita criză a schimbării de prefix. Bine că nu îmi mai e. Am vrut să spun inițial că mi-au trebuit patru decenii ca să mă simt... fericită. Și liberă. Și împlinită. Dar nu-i așa. Adică... AȘA mă simt! Dar nu-i de la numărul de ani! E de la experiențele pe care le-am trăit și de la oamenii pe care i-am întâlnit. Și de la ăia de m-au lăsat c-o mare scârbă, și de la cei care m-au făcut să zâmbesc, m-au adus cu picioarele pe pământ și m-au ridicat la cer.
Așadar? Cum e femeia la 40 de bani? Exact cum vrea ea, aș zice! Pentru că nu-i mai pasă de părerea lumii. Pentru că nu trăiește cu lumea. Și cei care contează, o cunosc. Și curvă, și doamnă, și vulgară și aproape doctă 😃, și sensibilă și tăioasă, și bună și NEbună.
Femeia asta se machiază când iese din casă dacă vrea! Și o face pentru ea! Nu pentru el, nu pentru ei! Femeia asta întoarce capete prin atitudine! Pentru că se simte bine cu ea însăși! Pentru că nu mai are nevoie de validări!
Femeia asta se îmbracă așa cum îi place. Și-o doare-n... mandarină de etichete! Și se simte-n largul ei cu blugii rupți și tricoul cu mesaje amuzant-certărețe în mijlocul unei adunături de muieri isterice, împopoțonate măi-măi, din bazar, și ahtiate după Făt-Frumos de care n-au avut vreodată parte. Că nu caută p.lă, p.la o caută pe ea!
Femeia asta iubește! Și nu-i e teamă s-o spună! Femeia asta e și mândră și umilă, pentru că știe când! Femeia asta o să te țină-n brațe ca o mamă când ți-e greu și se va ascunde ca o puștoaică la pieptul tău când va fi lovită. Femeia asta cade și se ridică, încăpățânată precum Sisif!
Femeia asta va spune lucrurilor pe nume, fără teama de idei preconcepute. Femeia asta e un copil! Și copiii nu judecă!
Femeia asta nu mai are timp și chef să fie falsă, ipocrită, "drăguță". Este doar autentică. O fi bine, o fi rău... Asta e femeie la 40 de ani! 😉
joi, 7 martie 2019
8 martie
Ieri a fost 8 Martie. 😉 Și asta-i fața cu care m-am trezit. Cred că am visat urât. Ooor... am visat frumos și m-a luat de cap când mi-am da seama că realitatea nu e totuna cu ce mi s-a întâmplat mie pe parcursul reveriei. Deci, cum am dat-o, cum am întors-o, cum am răsucit-o... era să fie de porc!
Păi cum să nu fiu supărată?!? Că l-am întrebat pe Biți ce-mi ia cado și a zis că nu știe! Păi cum mama ploilor credea el că ies io în oraș cu fetele, să ne întâlnim cu Pepe, să ne-ntrebe "Cine? Cine?", când n-am o rochiță și-o fustiță și-o bluziță și-o gentuță nouă, și-o pereche de pantofiori și una de pantalonași, tot noi și ei, și-o hăinuță nemaipurtată și nemaivăzută, să nu apar în fața lu' latino lover așa... ca adunată de pe lângă fabrica de bere (situată pe centura Buzăului, în caz că nu făceați legătura). Păi cum să-mi spună el mie asta?!? Păi știe el că mie mi s-a terminat fondul de ten??!! Habar n-are!!! Știe el că am alergat de la muncă la grădi la fi'sa, și eram fără mașină că n-aveam unde s-o garez și colegul la care am apelat are ditai tirul și a trebuit să fac escaladă și când m-am dat jos m-am murdărit pe un crac și m-am supărat că autoturismul era nespălat?!? Mi-o zice el măcar merci că n-o să-i solicit, în consecință, să-mi cumpere și mie un jeep(uleț), că m-a traumatizat experiența?!? Și știe el că-s supărată tare că m-am certat cu un nene pe șantier și mi s-au deformat și urechile și-mi cad căștile și nu mai pot vorbi în timp ce scriu și la amiază am fost forțată să mănânc pește și mie nu-mi place peștele și vreau să merg la tenis și toate terenurile sunt ocupate și "copiii" spun că sunt rea și n-o să se mai joace cu mine, dar eu o să-i oblig?!? Știe el ceva?!? Nu știe! Dar o să afle!!! 😈😈😈 Când s-o-ntoarce de la țară, că ca o femeie serioasă ce sunt am trimis tot neamul acolo, să se simte și eu bine de ziua la mamă și la femeie. Sus pe bar, pe muzica pusă de DJ Flocea. Nu vă râdeți, că băiatul asumat ne-a informat oficial că așa-l cheamă. O fi venit acolo, într-o adunătură de femei scăpate de la cratiță, că poate-poate s-o găsi vreuna să-i schimbe și lui numele... Nuș, că de-atâta râs n-am putut să ne oferim serviciile.
Așadar, zis și făcut. Dacă e destrăbălare, atunci să fie, zic. C-am avut cu cine. Că cine se aseamănă se adună. Și prietenele mele sunt cel puțin la fel de plecate cu capra-n turneu ca mine.
Așa că imediat ce, setată fiind pe modul scorpie, le-am zis că când vine PePe eu, care întotdeauna mi-am dorit o maimuță, îl întreb dacă pot să-l iau acasă (și-i promit că-l tratez cu pastramă de Buzău, de la Pleșcoi mai exact 😂), m-au încurajat frenetic. Da' m-am răzgândit. Că omul s-a dovedit a fi simpatic, nu merita glume de CAP. Și ca să vedeți cât sunt de dedicată și implicată în meseria pe care o practic cu mai mult sau mai puțin succes (depinde pe cine întrebați 😅), îi spun colegei pe care o credeam femeie serioasă și responsabilă cu evenimentele cultural-artistice din prăvălie că trebuie să-l luăm și noi o dată...
- Daaa! E cam mic, dar merge, că-i bunuț! 😋
- Făăă!!! Să ne cânte, nu să ne f.te!!! Am răcnit eu șocată în auz... Dar până la urmă... vedem ce iese. Facă-se cum ne-o fi scris. Vă țin la curent. 😃
Acum merg să stau puțin degeaba, că merit. Și-apoi după-amiază merg la tenis. Dacă nu mă mai întorc, nu mă căutați. M-au luat ăștia la Roland Garros. 😉
miercuri, 6 martie 2019
N-am nimic!
Băi... oi fi eu misogină, mi-or plăcea mie bărbații la fel de mult cum iubesc și câinii (adică i-aș lua pe toți acasă, da' n-am loc), dar așa-mi vine câteodată câte-un val de feminism turbat, care mă ține trei zile ca-n poveștile cu zâne/fecioare și pulărăi care le trezesc din somn când le toarnă pe gât câte-o ciorbă fierbinte de limbă, încât sar la beregata oricărui mascul ce-mi iese în cale, că merită. 😂 Biți a plecat de-acasă. Cu treabă. A zis că se întoarce duminică. Mai pe seară, să mă găsească dormind.
Hai! Gluma-i glumă, șaga-i șagă, dar cum se poate aștepta vreun om să întrebe o femeie ce are (de-i afișează privirea tristă înspre fioros-acuzatoare, și buza de jos îi tremură vestind lacrimile ce vor urma) și dânsa să-i ofere alt răspuns decât cel prevăzut de codul nescris al comportamentului femeiesc, adică: "Nimic!" Măi dragilor!!! Muierea trebuie scărpinată și gâdilată între coarne. Și la propriu și la figurat. Că de nu, aruncă. Cu copita. Și dacă-i și oleacă mobilă, cine știe pe unde vă nimerește. 🤣 Nu contează că sunteți soți, frați, amanți, instalatori sau doctori. Nimic nu scoate mai rău din minți o doamnă, decât să nu aveți pregătite n+1 scenarii explicative pentru starea ei de disconfort psihic. Pe care să încercați (mă, da să vă străduiți!!!) să i le demontați cu cuvinte frumoase, flori proaspăt culese și îmbrățișări neanderthaliene. Atenție însă la ce variantă alegeți, că e foc! Nu-i badijonați amigdalele dacă ea nu-și dorește decât să vă ștergeți discret la guriță la vederea zâmbetului ei de înger. Și Lucifer a fost odată înger, a-propos. 😉
luni, 4 martie 2019
Bărbații e porci și femeile e curve
Aproape pamflet. Vă rog tratați-l ca atare. 😉
Hai că mi-au venit dracii, că am avut o revelație! Și eu așa pățesc dacă mă lovește câte-o epifanie direct în mutră! Mă agit în zona capului. Și trebuie să mă răcoresc... Norocel și minune de la Creator că există colegul Iri care mi-a văzut de dimineață figura expresivă, de taur la debut de coridă, și mi-a declarat suav că "Indiferent de ce spune sau crede lumea, eu vă consider o doamnă! Și când mă f.teți, tot o doamnă sunteți!" Hai să trăiești, preferatul meu 😂, că eu credeam că-s o panaramă. Că deh... sunt ca un fel de femeie. Am părul lung și gura mare.
Băi... eu nu-s adepta lozincilor. Și dacă-s adevărate, tot mă pun contra. Doar de-a naibii, că-mi place mie s-o fac pe-a interesanta. Deci vorba aia din popor... cum că bărbații e porci și femeile e curve... mie nu prea mi-a plăcut așa... mi se părea ineptă. Și în avântul meu pioneresc am încercat s-o demontez cu argumente logice (cel puțin în mintea mea). Maaare pierdere de vreme. E ca voi, dragi bărbați! Nu degeaba știm cu toții care-i cea mai veche meserie din lume. Și femeile sunt fidele. Tradiției. Că doar nu vouă, nu? Plm, că nu ne-ați învățat și pe noi să fim credincioase! Doar ne prefacem, că suntem niște ipocrite care joacă jocul purității. Așa că insistați, nu vă lăsați! Dacă vă refuzăm careșcumva avansurile, nu e din cauză că nu ne-am dori cu disperare să ne umpleți toate găurile! Nici că n-avem niciun criteriu de selecție... noi de fapt am băga în gură orice și oricând și de la oricine! Dar vrem să facem impresie și ne ținem "tari" și ne dăm serioase. Dar când colo, plângem în pumni la fiecare "ocazie" ratată. 😉
Știam eu de ce m-am născut nervoasă și am rămas așa! Că m-am supărat de cum am văzut că n-am fost dotată cu p.lă și minte simplă de mascul! Haide bine pa! A trecut unul pe lângă mine și mi s-a părut că mi-a făcut cu ochiul. Mă duc repede, că poate-l pierd și p'ăsta dacă mă dau virgină inocentă.
duminică, 3 martie 2019
Nu ne schimbăm
De fapt marea greșeală pe care o fac oamenii, în general, fie că-s bărbați, femei, sau ambele la un loc, este să se blocheze tâmp în idei preconcepute, în prejudecăți preluate de o manieră brută de la străbunici, în experiențe ale trecutului, uneori nici măcar trăite, ci doar împrumutate...
E adevărat. Nu ne schimbăm. Nu în adâncul nostru, nu visceral. Și nu în bine! Vorbim de caractere! Care se modelează ușor în copilărie și nu mai pot fi modificate ulterior! Sună apocaliptic? Se prea poate. Dar credeți-mă, NU sunt o fatalistă! Resemnată?... Nici atât! Doar realistă! Chiar și în online! 😉
Mă repet... NU doar bărbații nu se schimbă. Nici femeile n-o fac. El e o brută? Un misogin? Un frustrat care crede că este puternic dacă o găsește pe cea pe care o poate umili și "stăpâni", la modul barbar, fizic și psihic? Indiferent de talentul actoricesc de care s-ar putea să facă uz în anumite momente, din motive complet meschine, așa va rămâne! Nu-l va schimba iubirea, indiferent de cât de frumos sună asta! Că iubirea... o face ea minuni, dar nu poate face pe nimeni să se nască din nou, cu alt "eu". Iubirea poate scoate la suprafață, cel mult, trăirile și simțirile frumoase, care, din motive obiective pentru sine și subiective pentru restul lumii, au fost o vreme ascunse bine... Ea "îndură", pentru că îi e frică de (alt) necunoscut, de judecăți, de singurătate, de... și de...? Pentru că nu știe altceva? Pentru că asta e realitatea în care a trăit, pe care a învățat-o? Da, în N cazuri așa este! Dar în N+1 e diferit! Ea o să plece! Poate cu ultimele puteri, cu inima frântă, cu trupul vlăguit, dar VA PLECA! O vor determina puterea și stima de sine, dacă le-a avut vreodată! Pentru că și le-a regăsit!
În concluzie? NU ne schimbăm! Decât temporar! Și, ca să închei într-o notă optimistă, bine că nu o facem! Dragilor, când găsiți omul ăla căruia să îi strigați din tot sufletul: "Să nu te schimbi niciodată!!!", omul care, deși lovit crunt uneori, de viață și de alți oameni, care nu-s ca el, și-a păstrat sufletul frumos, să nu-i dați drumul! Și să-l păstrați așa cum e! 😉
Soacră și noră
Păi dacă așa se uită soacrele când aud că nu știe nora să facă sarmale... nu vreau să-mi imaginez cum s-a uitat a mea când a aflat că eu nu știu să fac NIMIC! 😃😃😃 Parcă mă ia cu fiori reci pe șira spinării. Doamneee... Biți tată, să nu-i spui că nu doar că nu știu... ci, mai grav, și că NU VREAU! Că ne dezmoștenește pe amândoi! Pe tine că m-ai luat (și mi-ai făcut și acte), și pe mine de moldoveancă puturoasă ajunsă doamnă de Buzău. 😅 N-aș vrea să-mi pierd statutul ăsta, am luptat atâta pentru el. 😉 Am încredere în tine, da? Că nu mă bagi în gura lu' mămica. Nu de altceva, dar la urmă tot tu pici. Cu treaba aia în treabă ailaltă! Pe principiul "între două nu te plouă". Te trăsnește, decât! 😂 Adică se duce p.lii liniștea ta. Aia puțină de tot, care ți-a mai rămas de când m-ai cunoscut, norocosule ce ești! Scuipă-mă să nu mă deochi! Că tot mi-s bună și eu la ceva 😉, dar nu-i putem spune mămichii! Că-i zdruncinăm bătrânețile.
Mamă-soacră, să știi că eu vreau să-l țin pe fi'tu eco-bio, de-aia nu m-ai văzut vreodată frământând la cocă și cu șorțul dimprejur... Că-l hrănesc cu dragoste. 😃 De-aia e slim-fit așa... și-l strigă mândrele pe la poartă când vine el de la oraș ca prințul din poveste! Cu plăcere! Știu că-s cumsecade...
sâmbătă, 2 martie 2019
Mărțișor
Bună dimi, dragilor!!! Cred că trebuie să împărtășesc cu voi începutul meu de primăvară, pe care-l planificam trist și plângăcios. Că nebunul nu e nebun destul dacă nu anticipează din timp momentele de pișat ochii din cap, nu? Norocelul meu că mai sunt oameni care (încă) au răbdare să mă certe, să mă-mpace și să mă-nvețe să-mi dau și cu refresh. Pe principiul: morții cu morții, viii cu viii, fă pace cu trecutul ca să poți să-ți trăiești prezentul! 😉 Ceea ce am și prestat, întru ce-a mai rămas din integritatea mea psihică, și pentru păstrarea relațiilor de colaborare fructuoasă cu persoanele care mi-s dragi. 😃
Așa că, după o repriză intensă de behăit precum mielul înainte de Paște, în ajunul Mărțișorului, m-am trezit în ziua cu pricina oleacă întoarsă, după cum îmi propusesem, cu poftă de ceartă care, har Domnului, mi-a fost anihilată la timp și m-am hotărât că dacă tot e primăvară... păi hai să fie, zic! În toate felurile! Și m-am îmbrăcat măi-măi, cu cracii la vedere 😂 (amănuntul vi se va părea util mai încolo) și m-am suit în mașină ca să nu provoc accidente rutiere cu zâmbetul meu de pieton, proaspăt regăsit, și am purces la job. Unde mă așteptau în prag vreo 5-6-7 băieți care s-au arătat foarte încântați de apariția mea și mi-au urat un călduros: "Așa să veniți în fiecare zi!". Adică așa râzând prostește, la ce vă gândeați?... 🤔🤔🤔 Și care apoi mi-au solicitat s-o întind la o cafea cu fetele, că ei pleacă să-mi cumpere flori. 🤣 M-am simțit ca un invitat special la "Surprize, surprize!"... Da-s ai mei și mi-s dragi. Așa că le-am dat voie să chiulească, era într-un scop nobil. 😃
Dar nu vă gândiți că spiritul copacilor aproape infloriți m-a penetrat prea adânc. Scorpia din mine s-a luptat să mai iasă la suprafață. Și a reușit. Când am primit un telefon de la un domn inginer de pe șantierul în mijlocul căruia din păcate ne situăm, ce m-a întrebat sec dacă sunt la birou și cum poate ajunge la mine. Înfuriată peste măsură de faptul că nu a arătat vreun interes față de disponibilitatea mea de a-i vedea figura, i-am răspuns printre dinți că sunt, dar nu mai stau mult. Dacă aș mai fi avut receptor din ăla clasic, l-ar fi auzit trântindu-se. Și dacă nu m-ar fi anunțat o colegă că-s deja pe scări (că se făcuseră doi între timp), m-ar fi surprins spunându-le rele de rudele lor. Așa... au făcut-o doar cu un buchet de flori, că de-aia veniseră... Cred că m-am înroșit un pic... m-am rușinat că iar m-a luat gura pe dinainte... 😃 Aș! Pe cine păcălesc?... Le-am zâmbit doar larg, că ador florile, și am preferat să consider că le merit. 😎 După care am tras cu simț de răspundere de poalele rochiței în jos și am luat-o cătinel către biserică. Mă aștepta preotul să mă spovedesc. 😃 Nu simțeam eu vreo pornire deosebită în acest sens, însă a fost oleacă obligatoriu... aveam de executat un ritual creștin care se pare că trebuia precedat și de această acțiune. Mi-am amintit că citisem pe FB un catren care tare se mula pe situație... "Are tata o fetiță/Cumințică foc/Bate, scuipă și înjură/Ca un interlop"... Așa că l-am scris repede pe o fițuică și am zis că i-o strecor părintelui în confesional, că e destul de cuprinzător mesajul... Până la urmă i-am zis cu propriile cuvinte, că nu-mi place să plagiez... Sunasem înainte și la 112, în caz că i s-ar fi făcut omului rău. Am primit amendă pentru alarmă falsă. 😉 Hai că nu-s chiar așa rea, până la urmă... 😅
Și începutul meu de primăvară... așa a fost... 😉
vineri, 1 martie 2019
Tu...
M-ai învățat ce e iubirea fără pată,
Ai convins vântul ca să nu mai bată,
M-ai ridicat de jos și m-ai ținut de mână,
M-ai făcut iar pe viața mea stăpână...
M-ai luat în brațe și-am găsit speranța,
Mi-ai arătat că pentru noi nimic nu e distanța,
M-ai sărutat și am uitat de tot, de mine,
Și vocea-ți m-a strigat, să vin la tine...
Și m-ai făcut a ta, și ieri, și azi și la sfârșit de lume,
Iubire, orice-aș face am în suflet al tău nume!
Și chipu-ți drag mă însoțește oriunde aș merge,
Și nimeni, niciodată, ce-avem noi nu o să poată șterge!
Gripă
Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...
-
Hei, dragilor! Reluăm, că nu ne dă voie Zucky să scriem sau să vorbim despre altceva. 😉 Păi nu-i așa?... Eu una iar am avut o epifanie rev...
-
Neața, dragii mei! Și haștag eu ies/yes la vot, așa-i? Că unii încă nu s-au dezmeticit că azi nu-i despre da sau ba! E despre x sau y! 😉 Aș...
-
Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...