Tineri

Hei, dragilor!! Eu am fost și copil super-mega alintat la mama acasă... la tata nu mai zic... 😅, am fost și adolescentă rebelă și enerva(n)tă de orice-ar fi îndrăznit să îmi spună vreun adult, acum sunt și oleacă mai "coaptă", cel puțin conform a ceea ce scrie pe buletin, am și copii și două tone de responsabilități și vreo trei de regrete și nostalgii. După vremurile alea în care voiam cu tot dinadinsul să fiu lăsată în pace, în care le știam pe toate și tot adevărul era la mine. 😉
Așa că... stimați tineri care credeți că tot ce zboară se bagă și-n gură, care din sculare în culcare nu știți a declara decât că vă lipsește cheful și vă prisosește lenea, aflați că viața nu-i ca-n filme! NU din alea SF! Și libertatea e frumoasă și gustoasă, dar costă! Că nimic nu-i gratis!
Haide bine pa!

Concediul acasă

Bună dimineața, dragii mei! Și vă rog citiți textul înainte de a trage concluziile, pentru că aparențele chiar pot înșela. 😉
O să încep cu o întâmplare petrecută la mine-n prăvălie. Unde-n altă parte?... Că viața mea pe-acolo se scurge încet și sigur. 😅 Preponderent.
O familie cu un copilaș, vorbind zgomotos românește... Puștiul, executând o manevră periculoasă, atinge "ușor" o sticlă de pe raft. Conform legilor lui Murphy, aceasta cade și se sparge, împrăștiindu-și maiestuos conținutul pe jos. În secunda următoare părinții uită din ce etnie fac parte și încep să vocifereze într-o limbă de circulație cvasi-internațională. Plecând de la prezumția conform căreia co-naționalii lor mai prostuți, adică noi, împingătorii de cărucioare, nu vom ști cum să le cerem despăgubiri, fiindcă n-am umblat prin țara ca o cizmă și nu-i știm vorbi limba. Relax, n-am fi făcut-o oricum... pentru că shit happens all the time 😉, pentru că ar fi mai mare daraua decât ocaua, pentru că nu suntem atât de inepți și de absurzi... și lista poate continua.
Și-așa ajung, pe lângă drum pe lângă gard, la ce voiam să spun: dragilor, eu NU cred că-i o rușine să muncești. Nici cu mapa, nici cu sapa... Mai mult, educația și experiența mi-au arătat că de urcat urci greu, iar de coborât e muuult mai simplu. 😉 Așa că, sub aparenta mea aroganță și infatuare, îmi permit să spun că știu ce-i ăla respectul. Și pentru cel care mătură strada, și pentru cel care culege căpșuni sau îngrijește de vreun bătrânel țâfnos, și pentru directorul de bancă sau pentru CEO-ul unei multinaționale.
Ce mi se pare penibil și extrem de agasant este să uităm cine suntem sau de unde am plecat. Să încercăm să părem altcineva, mizând pe naivitatea semenilor noștri. Să ne vărsăm frustrările într-o manieră idioată. Stimați români plecați aiurea să vă căutați un trai mai bun... măcar din punct de vedere finaciar, renunțați la ideea tâmpită, care vă mână să credeți că e cool să vă uitați graiul în care v-ați născut, care vă șoptește că dacă faceți paradă de o falsă bunăstare veți stârni admirația... Nu reușiți decât să păreți niște parveniți... În varianta cea mai fericită. 😉 Ca regulă, niciun individ normal, cu capul pe umeri, nu va râde și nu vă va condamna pentru decizia de-a fi plecat... Nici nu va judeca modul în care ați ales să adunați o brumă de "avere" și poate de liniște, atâta vreme cât o faceți cinstit... Și nici măcar nu vă va invidia... pentru că știe că nu-i ușor...
Așadar, dragilor... pentru că tuturor ne place treaba cu asumarea, că e la modă... Fiți voi înșivă. Și acolo... Și aici. Că oameni suntem cu toții. Haide bine pa!

Pe șleau!

Neața, dragilor! Știți... pe mine m-au agasat întotdeauna ipocrizia, prostia și răutatea. Și am perioade în care mă scot de-a dreptul din sărite. Ca cum ar fi cea prezentă. 🤣
În speță, de fapt în două spețe 😅, am o mare și enervantă problemă cu persoanele care se dau culte-n cap, care au descoperit moda scrierilor de "dezvoltare personală", pe care le sorb cu nesaț fără să înțeleagă nimic... și din care aruncă pe colo pe dincolo citate pompoase, care, în îngustimea minții lor, le fac să pară inteligente. Stimabililor, e mișto să citești! Era o vreme când și eu aveam timp de asta, și de care mi-e dor! Dar știți ce e și mai mișto?!? Normal că nu știți, că n-aveți de unde! Vă spun eu: să gândești! Așa te "dezvolți personal" cel mai bine! 😉 Dacă-ți folosești chestia aia de ne-o arăta Dr. House aseară. Că de copy/paste... e în stare și un puști de grădiniță, emancipat înainte de vreme! Evident, e riscant să spui ce-ți trece prin cap. Mai ales când ești conștient de incapabilitatea ta de a emite idei generatoare de un minim interes, în loc de hohote de râs. Dar așa te mai eliberezi de frustrări. Alea pe care le acumulezi când vezi că nu prea te aplaudă nimeni pentru cuvintele spuse de alții, cu care tu "rezonezi", că-ți place cum sună, dar din care nu înțelegi mare lucru... 😉 Așa că... dacă-ți place lectura, e lăudabil! Dar dacă prestezi activitatea asta doar ca să arăți lumii cât ești de titrat, strecurând în conversații niscaiva ghilimele și vreun nume de autor care crezi tu că te o să lase auditoriul cu gura strâmbă de admirație, mai bine las-o baltă!
Vă foarte pup acum. Mă duc să caut pe goagăl niște citate care să mă facă să fac femeia perfectă!
Haide bine pa!

Femeia bărbat bine

Hei, dragilor! Îmi amintesc o vreme în care "femeia bărbat bine" însemna cu totul altceva... Era cum s-ar spune femeia salahor, cu nițică mustață și palma cât capacul de veceu. Acum... S-au inversat rolurile. Nu-i muiere mai muiere decât un nene epilat, pensat, care prezintă un picior de căprioară virgină într-un pantofior de Cenușăreasa reloaded...
Nu-i doamnă mai cochetă decât domnul cu abonament la salon... Ăl de-ți poate recomanda un șampon bun-bun, care să-ți dea luciu la coamă (cel pentru cai e gigea, să știți 😉), un lac pentru întărire (a unghiilor, nu vă gândiți la altceva) și o manichiuristă care pune gelul cum trebuie, să nu pice la spălat vasele. 😅
(...) Da iubitule, ți-am încălzit ceara. 😉
Haide bine pa! Doamnelor și, încă mai sper... domnilor. 😉

Femeile

Apoi să-ți dea Dumnezeu sănătate și ebrietate, Al Bundy dragule... că tare "ne-am" mai râs "împreună" de când eram eu tânără și tu... nu erai bătrân... Acum nu-s chiar amuzată, dar măcar pot să strig "Evrika"!!!! Pai tu știi de când mă tăvălesc eu ca-n chinurile facerii (pe care de altfel nu le-am experimentat, din cauză de bisturiu, pupa-l-ar mama pe domnul care l-a manevrat) ca să înțeleg de ce-mi plac bărbații? Că deh... ce-i de plăcut la ei?... 😜 Hai c-am glumit. Malițios. 😉 Știi tu câte procese de conștiință mi-am făcut, câte nopți am petrecut cu întrebările învârtindu-mi-se-n cap mai ceva decât bilele-n rulmenți?... Cât de rușinată am fost eu crezând că-s o golancă misogină, o panaramă care caută compania bărbaților din motive lumești neortodoxe? 😂 Ufff!!! Dar m-ai liniștit, pretenaș! Pupa-te-aș și pe tine!!! Eu înțeleg femeile... Aș pe naiba! Eu nu mă înțeleg nici pe mine. 😉 Dar măcar am priceput acum de ce nu-mi prea-mi plac. 😅😅😅
Veața mea, să mor, că am ajuns și la tine!... Promit că nu-ți mai solicit veci să mă-nțelegi! Pe cuvânt de pioner!!! Că încă-mi doresc să mă suporți!
Haide bine pa!

Papa

Dragilor, dacă tot a vuit toată suflarea României zilele astea, dacă tot au fremătat codrii și apele curgătoare s-au oprit în loc, dacă Soarele n-a mai apus, dacă... atunci pot eu să nu vorbesc despre Papa, eu... catolica Facebook-ului, (ne)practicantă?... Lăsând asta la o parte totuși... omul mi se pare genial! Prin simplitate și asumare! Și de ce nu?... Prin  comparație! Știți voi... faza virală cu Loganul și Merțanul! Știu, haterii pe care i-am tot văzut în ultima vreme, ăia care au uitat cât de credincioși sunt, care în bigotismul lor complet fățarnic omit că Dunnezeu e unul, și ce să vezi, ACELAȘI, și dacă-i pupi inelul de 24 de karate lui nea Daniel, și dacă te binecuvântează simplu fratele Francisc, vor spune că a fost vorba tot despre politică, interese intergalactice, că și "al nostru" e la fel de putred de bogat ca și "al vostru"... Băi... O fi! Dar, într-o societate atât de strâmbă și de debilă ca a noastră, EU apreciez că cel puțin nu face paradă. Că în timp ce unul povestește cu nesaț despre câte sute de mii de euro l-au costat clopotele de la catedrală, celălalt vorbește cu blândețe despre iubire, unitate, acceptare...
Prieteni, o spun din nou: mi-e scârbă de fariseii oripilați de cum a zis Papa că-i "mai bine să trăiești ca un ateu decât să fii un fals creștin"! Huooo!! Blasfemie!!! Au sărit de cur în sus ipocriți slujitori ai unei credințe de paradă!!! Mai bine urăști și hulești, arunci cu pietre și judeci, dar te arunci în genunchi sub icoane, gândind că DOAR ACOLO e Dumnezeu! Că El te vede prin ochii altora ca tine, că trebuie să-ți strigi evlavie în gura mare, NU s-o simți!!!
Nu, n-am nimic împotriva Bisericii, așa cum am fost acuzată. N-am "un dinte" contra preoților!!! Am o mare scârbă pentru falsitate și mascaradă!!!
Haide bine pa!

Be like you

Ăsta-i cel mai tare sfat pe care l-am primit... Chiar l-am primit. De la un prieten.
"Be like you".
Abia apoi am căutat poza aferentă. Cred că merită dat mai departe.
Pe principiul "Foaie verde mărăcine/Sunt mai proastă decât mine" (p'asta am prins-o aseară la IUmor), e genial de reconfortant să poți să fii tu însuți. Sau însăți. După caz. Pentru cunoscători. 😅
S-ar putea să fiu acuzată iar că-s duplicitară (mai ieri mi-a trimis o tanti definiția din Dex, DECÂT că 😂 n-a fost așa asumată să lase comm-ul pe wall, i-a dat rapid cu delete), pentru că în alte rânduri m-am dat cu roțile-n sus spunând că mă înfurie nevoie-mare rezistența la schimbare. Dar e cu nuanțe, nu orice țața Frosa le-nțelege. 😜 Timpul trece, vremurile se schimbă, aparent evoluează... și mi se pare de bun simț să încercăm și noi să ținem pasul. Simplu! Ce nu încurajez este schimbarea propriului eu. Mai ales când faci asta ca să fii pe placul altora. Ca să fii admirat, plăcut, iubit... Maaare prostie, dragilor!! Cea mai mare!!! NIMENI nu merită asta!
Și-acum nu vă speriați, că n-am trăit vreo decepție pe care să încerc s-o maschez trimițând săgeți muiate în venin! Au contraire! 😉 Și eu încerc, uneori, să mă schimb. Câteodată îmi și iese. 😅 De dragul lui, de dragul prietenilor, de dragul persoanelor importante din viața mea. Dar fac asta cu mintea limpede. Modificând DOAR comportamente care MIE nu-mi plac la mine. Adică o fac pentru mine. Că stăm zi de zi împreună, 24 din 24, și am ajuns la concluzia că eu cu mine trebuie să ne iubim mult, ca să avem un trai liniștit.
Deci daaa!!! Dacă vă uitați în oglindă și imaginea de-acolo vă zâmbește, atunci sunteți fericiți!!! Dar uitați-vă cu ochii voștri, nu cu ai altuia! 😉