Ți-am spus că-mi voi face, cândva, timp pentru noi,
Ți-am spus c-o să vin la tine-ntr-o joi,
Ți-am spus că e vreme, n-avem nicio grabă,
Ți-am spus că-s ocupată, că am prea multă treabă...
Mi-ai spus că timpul zboară, nu vine înapoi,
Mi-ai spus cu voce stinsă că îți e dor de noi,
Mi-ai spus să vin acasă, să ne vedem mai des,
Mi-ai spus că vine clipa când n-o să am de-ales...
Tu, mamă, m-ai crezut, când eu nu mă credeam,
Și-ai plâns lacrimi amare, de câte ori plecam.
Te așezai cuminte, acolo, la fereastră,
Și mângâiai o floare ce ți-am lăsat-o-n glastră.
E floarea care astăzi îți zace pe mormânt
Și care îți șoptește că eu te am în gând.
E trandafirul roșu, ce-ți spune c-o s-ajung,
Că azi e joi, și vin, dar drumu-i tare lung..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu