Good day

Hei Mărkuleți!! Era cât p'aci să fiu proastă dispusă azi (din mai multe motive)🤣, dar, cel puțin pentru moment, situația s-a modificat (Doamne ajută-ne pe toți să rămână așa...).

Să începem cu începutul: duminică și ieri am fost în târgul Botoșanilor, orașul meu de baștină. Unde din păcate de vreo doi ani jumate mă deprim când ajung (din cauze obiective, zic eu). Ca să finalizez dosarul "succesiunea". Până acum aveam fobie doar de doctori, acum am și de notari. E bine că sunt într-un continuu proces de dezvoltare personală. Băi, am completat iar la acte și declarații de mi-a venit rău pe la toate organele. (Singurul lucru pe care l-am reținut a fost că a trebuit să trec pe undeva pe-acolo și cheltuielile cu înmormântarea alor mei. Probabil fiindcă m-a marcat. Adică mi-au rămas în patrimoniu? Că nu-nțeleg...). Și mi-a făcut o doamnă capul calendar cu niște neconcordanțe dintre un act de proprietate și un certificat fiscal, și mi-a zis că trebuie să iau iar tot județul la picior ca să trec înscrisul de pe numele lui cumnatu' lui sora lui unchiu' lui bunicu' (greșelile sunt voite, în caz că mă va mai suspecta cineva de analfabetism) pe cel al lui tanti Frosa care era mama lui madam Ghergina, care fusese rudă de gradul întâi cu Moș Gerilă. Asta ca să poată trece în atestatul meu de urmaș niște pământuri de pe la bunici. Cred! Că între două ture de lipotimie prindeam foarte puțin din ce îmi explica tanti funcționara (care concomitent mai derula acest protocol și cu alt client - sper, pentru binele ei, să fi fost mai inteligent decât mine). Ea de altfel de treabă...părea foarte încredințată că știe despre ce vorbește: cote indivize, "divize", 1/2, 3/4 și 10/9...deci m-a convins și pe mine: "Treceți doamnă ce știți dumneavoastră, numai să fim în legalitate, că nu vreau să devin și infractoare acu', am destule metehne...". În fine, concluzia primei jumătăți a zilei a fost că am primit, oleacă în avans, în dar de ziua mea un certificat de moștenitor. A fost debutul crizei de depresie. Prefer trandafirii roșii. Înainte să purcedem către Buzău, am trecut pe la noua locuință a părinților mei, și anume cimitirul, ca să le mulțumesc de cadou. Pasul numărul doi al puseului isteric. Am plecat de acolo cu nodul din gât urcat până între dinți și cu un piculeț de ceață pe ochi (probabil mi-au crescut dioptriile între timp). Biți al meu, mama și cu tata sensibilității, mă întreba obsesiv ce am! Am încercat să-l ignor, dar uneori e mai rău decât o femeie care se apropie vertiginos de menopauză. Și l-am afurisit! Normal! După care zic să scriu ceva pe blog. Da' ce? M-a lăsat în durerea mea? Avea el nelămuriri legate de moștenirea imperiului Markiewicz. Mai exact nu înțelegea de ce a zis doamna de la notar că nu a putut să-mi treacă în "docoment" nu știu ce parcele de pe malul Prutului (cred că ne facem plajă privată acolo)... Am uitat să menționez că Bițișor planifică să devină latifundiar (deja face de câțiva ani demersuri în acest sens - deci vă închipuiți că orice centimetru pătrat de glie contează...pe sistemul: "NOI VREM PĂMÂNT!"), eu nici atât nu pricepusem...deci a stabilit dânsul că mai bine intra cu mine. "Ce faceeeeee măăăăăă???? Adică io-s proastă, n-am știut ce să întreb, mi-au furat ăștia ogoarele!!! Care nu-ți mai ajung ție!!! Ce plm vrei???!!! S-o scol pe mama din mormânt și să-i spun că nu mi-a lăsat destulă avere???!!!! Lasă că ți-o da mă-ta mai multă!!!" Și altele! Mi-a zis că sunt nebună! "A da????!!!!!! Deci așa care vrea să zică...păi lasă mă că mă duc unde m-oi duce și-ți mai fac rost de niște brazdă și dupa aia bag divorț!!!! Da' să fii atent la partaj, să nu te-nșel cu vreun pumn de țărână, nesimțitorule care ești tu disperat!!! Că dacă eram la notar acuma rezolvam problema!!!!" Așa am ținut-o langa până la Bacău, unde am făcut un popas la unchiul și verii mei, care tocmai ce-și făcuseră și ei succesiunea după sora mamei. Trebuia să comparăm zapisurile, ca să vedem dacă "pușcă" unul cu altul. Până la urmă marea problemă erau 40 de mp de construcție la Bobulești (n-ați auzit de Bobulești???!!!!), din care mie îmi reveneau 20, pe care mie nu mi i-au putut trece în patrimoniu, din cauze pe care am decis că nu mai vreau să le dezbat (până și Biți a zis că renunță!!!). Toata treaba asta se întâmpla undeva pe la ora 19:30. Ceas la care eu am solicitat o cafea. Tare! Și am primit-o! Că doar n-aveam destui draci în posterior! Și așa am stat treză până la 3 ale nopții! De fapt ale dimineții! Și la 7 beleam ochii în tavan, că-s setată, n-aș mai fi! La orice oră fac nani, mai târziu de 7 mă trezesc doar printr-o intervenție divină. M-am învârtit de vreo două ori prin casă, am făcut prezența pe whatsapp la "iepurași" la muncă și am decis că, deși sunt în concediu (dar numai mâine trag speranță să plecăm și noi undeva unde să nu avem nevoie și de certificatele de naștere ale străbunicilor), să trec pe la prăvălie să beau o cafea cu "copilașii". Zis și făcut. Chioară de somn, am nimerit locația, că știu drumul și cu ochii-nchiși, doar că m-au luat din "servă": "Șefaaaaa....." Când apelativul este rostit cu mulți de a în coadă și cu multe puncte de suspensie...e clar! Ori mă enervez ori plâng! Azi mi-au venit ambele stări odată. Dar am avut puterea interioară să-i rog eu din tot suflețelul meu să mă lase în nebunia mea, că am venit doar să servesc și eu o stacană de energizant, și că am încredere în ei că se vor organiza pe cont propriu. Ce-oi găsi când m-oi întoarce...dacă oi mai găsi...Dar nu vreau să mă gândesc la asta de pe-acum. Revenind: eu în momentele rare în care nu sunt isterică, :))), mă-nțeleg bine cu "iepurașii". La modul că ne permitem glume diverse, foarte diverse. Așa că m-au întrebat ce am făcut as'noapte de nu am dormit. "Puii mei, doar nu credeți că am făcut sex până la trei!!! Doar până la două :)))) O oră după m-am pocăit". Și de aici discuția a decurs firesc. Unul din băieți, care nu avea la momentul respectiv creierul conectat cu corpul, în timp ce își privea mirat palma stângă, întrebându-se de ce are semne pe dânsa, ne spune foarte serios că el de ceva vreme face sex singur. "Cu stânga??!!! Merge??!!!" Alt coleg, stângaci de fel, a zis că nu. Celălalt a spus că depinde cum stai în pat. Noi fetele, ne crăcănam de râs. Oops! Asta n-a sunat bine. :))) Dar treceți peste, vă rog! Și am căutat-o pe colega stângace să ne explice cum stă treaba și la sexul frumos, că noi suntem dreptace toate. :))) N-a-nțeles din prima că e blondă. :))) Glumesc, nu era atentă la noi, că nu suntem interesante! Așa că a trebuit să îi explicăm mai în amănunt despre ce vorbim. Dar nu mai intru în detalii, că am promis că nu mai sunt obscenă. :))) Și totuși cred că mă răzgândesc: e blondă stângacea! Că ne-a zis că ea are bărbat acasă! "Și noi avem, tu, dar te întrebam ce faci dacă e plecat în delegație sau te iau poftele la muncă!" :))) Se pare că nici la noi nu merge decât cu dreapta. :)))

Haide bine pa, că a venit Pitica și a adus și două roșii și o sută de grame de brânză aproape dietetică...maximum permis. :(((