"Unde ești tu, Țepeș, doamne..."

Hei Mărkuleți! Pentru că în ultima vreme am tot fost întrebată ce părere îmi "avansez" eu despre clasa politică și despre situația actuală din minunata noastră țară, m-am hotărât să-mi umplu următoarele câteva minute exprimându-mi opinia cu privire la aceste aspecte. Nu am pretenția de a emite un punct de vedere avizat (nu am nici vreo "culoare" politică, nici spirit civic, în accepțiunea multora), îmi place doar, după cum știți, să mă aud vorbind! 😂

Revenind, așadar...ce cred eu? Cred că e de porc! De ditai combinatul, de fapt! Dar guess what (cum ar spune românul care nu mai știe vorbi românește)?! Ne-am făcut-o cu mâna noastră! Lucru manual, adică!

Am vrut democrație, și am acces la ea așa cum am știu noi mai bine: cu bâta! Ba nu! Cu mitraliera!

Nu sunt vreo bigotă, dar nici atee nu-s. Îmi place să consider că sunt creștină. Și, în această ultimă calitate, îmi permit să vorbesc. Despre neamul ăsta care se vaită că l-a "uitat Dumnezeu", când de fapt situația e taman viceversa!

Pentru cei mai "necopți": ce făcea poporul român (cel mai "credincios" din câte există, care ține post, invocă divinitatea la fiecare pas și nu dă cu mătura în zi de sărbătoare), acum aproape 29 de ani, într-o memorabilă dată de 25 decembrie?...Da, tot atunci a "picat" Crăciunul și în anul ăla? Nu, nu eram adunați în jurul bradului, nu serveam sarmale și piftie cu familia la masă! NU! Ne frecam mâinile, aproape la unison, cu o satisfacție dementă, savurând imaginile terifiante ale unei execuții în direct! Dar, dragilor, suntem unici! Mânați de "evlavie", ne-am ucis, ca pe niște animale turbate, conducătorii. Buni? Răi? Nu avem căderea să judecăm. Nu așa!

Dar ne-am câștigat mult râvnita "libertate"! Și după trei decenii încă nu știm ce să facem cu ea! Că nu-i de noi! Încă nu am învățat că termenul nu este sinonim cu anarhia, că a fi independent nu înseamnă numai drepturi, ci și obligații!

Ceva mai devreme mă întreba o cunoștință care consider eu că ar fi varianta ideală de adoptat în circumstanțele prezente: ieșim în stradă să ne batem cu jandarmii sau mergem la vor, să ne exprimăm vrerea?

Hmmm...nu văd o alternativă în niciuna dintre versiuni, deși pe a doua am folosit-o, personal, de fiecare dată când a fost cazul, de la 18 ani încoace.

Și probabil că voi părea cinică, dar o s-o spun franc, așa cum o fac de obicei: MARE pierdere de vreme! De ce? Pentru că eu una cred cu tărie că niciun om cât de cât cinstit nu va intra în politică! Ever! Și aș spune și Slavă Domnlului! Deci?...I rest my case, că de când trăiesc într-o patrie democratică am avut șansa să vizionez multe filme americane. 😀

Ba, mai mult, la fel gândesc și despre lăudabila mișcare #rezist! Știu, îmi voi lua multe borduri în cap pentru această afirmație. Dar n-o să mi-o retrag! Mai trist e că cei care vor da cu pietre sunt tocmai aceia care militează neobosiți pentru libertatea de exprimare! Dezirabilă doar dacă părerile tale concordă cu ale lor! În caz contrat, ești dușmanul!

Sau, probabil că în cazul fericit, voi fi doar întrebată dacă sunt pesedistă! 😂 Nu, nu sunt, fiți pe pace! Nici pesedistă, nici haștagistă! Sunt un om care crede că românul nu știe decât să execute, care dă randament deosebit când are piciorul pe gât (la modul figurat, desigur), cu o minte sclipitoare, dar care își exercită acest atribut doar în folosul personal, indiferent de consecințele pe scară largă! Mai exact, consider că suntem ași în a fenta legea, și avem o mie de idei pe minut despre cum am putea s-o facem, pentru că e mai simplu să ne folosim creierul în acest sens, nu?

Și, a-propos de asta, am tot auzit în ultimele zile repetându-se obsesiv întrebarea dacă alaltăieri, în stradă, jandarmii au făcut au ba un act de justiție. Probabil că da! Și o să explic și de ce spun asta. Nu pentru că aș fi adepta violenței fizice (departe de mine acest gând). Doar experiența personală mă face să fac acestă afirmație. Și mă voi explica: cel puțin în ultimii zece ani, ori de câte ori am avut plăcerea de a purta o conversație cu persoane care se presupune că ar fi garanții respectării legii, în diversele sale forme de aplicare, la nedumerirea mea că pravila nu este aceeași și la Sculeni și la Joseni, răspunsul a fost invariabil același: "Ba este, e doar o chestiune de interpretare!". După bunul plac al fiecăruia, aș adăuga eu! Din nou, libertate!!! Să fie! Pentru toată lumea! Dar nu în mod egal, că nu suntem la normă la Apaca! Așadar, ca să mă întorc la punctul de plecare, probabil că în marea lor majoritate străjile au considerat că aplică legea. Sau li s-a spus că asta fac! Și, conform sloganului "noi muncim, nu gândim!", au trecut la treabă.

Ne-am călcat în picioare ca să blamăm mai cu foc dictatura, comunismul, zilele de "tristă amintire". Pe vremea răposatului pușcăriașii erau duși la muncă. Acum se odihnesc. Sau poate vor fi folosiți pentru construirea unor lagăre, că nu mai e mult până acolo!

În concluzie, chiar dacă Eminescu nu e, în genere, pe gustul meu, o să închei citându-l, pentru că uneori tare zice bine: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,/Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,/Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,/Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!"

Haide bine pa!