Fericirea e peste tot

Rețeta fericirii fără bani 
(V -o vând si vouă )
Azi despre natură ...

Natura a fost  dintotdeauna  prietenul  omului ...Natura l -a ocrotit  , natura l -a hrănit , natura
l -a odihnit , natura l -a inspirat ...
Din păcate ne îndepărtăm  tot mai mult de natură si ne apropiem  tot mai mult de tehnologie ...
Am devenit  dependenți  de telefon , de laptop , computer si net ...
Am devenit  dependenți  de virtual  , ne -am mutat din natură  in lumea virtuală  ...Aici râdem,  aici plângem  , aici  iubim , aici avem prieteni  ...
Aici ne trezim,   aici ne bem cafeaua  , aici ne spunem noapte bună  , aici ne spunem  te  iubesc ...Ne ducem la munte , ne ducem la mare , ne ducem in parc dar nu ne bucurăm  de natură  , deschidem  repede  telefonul  sau tableta si ne întoarcem in lumea noastră  virtuală  ...   Am uitat  să mai privim cerul , am uitat să mai privim norii , am uitat să mai  privim  păsările  in zbor , am uitat să  ne mai  bucurăm  de un răsărit  , de un apus de soare , am uitat să mai numărăm  stelele  noptii  , am uitat să mai visam  privind  luna , am uitat să  mai mergem  desculți  prin iarbă  , am uitat să  mai alergăm  prin parc , să  ne mai plimbăm de mână  cu iubirea  noastră  prin parc , am uitat să  mai stăm  îmbrățișați  pe o bancă  in parc , am uitat  să mai  ascultăm  cântecul păsărilor , am uitat să  mai ascultăm  tăcerea nopții  , cântecul  greierilor , cântecul  vântului  prin ramuri  , am uitat să mai ascultăm  cum crește iarba  , am uitat să  mai zâmbim unei flori...
Am uitat să  trăim ...
Am uitat ...
Păcat ... (Dr. Love)

Mare păcat, prietene... cu toții știm asta... și degeaba știm... Suntem dependenți, suntem obsedați de telefon și Feisbuc... Totul trebuie să se întâmple aici, totul trebuie împărtășit, relatat de la "fața locului"... suntem toți niște reporteri, mai mult sau mai puțin talentați.
Astăzi vorbeam cu un coleg care ne spunea că și-a uitat mobilul acasă și se simte de parcă ar fi venit fără chiloți la muncă. Plastică de tot comparația... și mare adevăr zice... AȘA ne simțim!!! Goi, expuși, nefericiți...
Nu mai știm să ne bucurăm de nimic din ce ne înconjoară dacă nu împrăștiem asta la câteva sute sau mii de "prieteni". Nu mai știm să ne trăim tristețile și durerile în liniște și cu demnitate... Și ele trebuie arătate lumii...
Nu putem adormi dacă nu spunem "Noaptea bună!" întregului online, nu are rost să ne mai trezim dacă nu avem net... Cafeaua nu are același gust dacă o bem cu un prieten real, mâncarea nu are sare dacă nu-i pozată...
Un concediu nu s-a petrecut dacă nu știe tot universul unde am fost, cu cine, de ce... dacă nu ne fotografiem în pat, sub pat, în piscină, pe plajă, în vârf de munte sau într-un fund de peșteră...
Iubirea nu mai e iubire în doi... ea trebuie certificată! Trebuie arătată, și nu celui de lângă tine... nu! Altor câtorva mii care TREBUIE să vadă cât suntem de fericiți!!! Care trebuie să ne invidieze, care nu pot dormi dacă nu știu de câte ori ne-am certat și de câte ori ne-am împăcat...
Dragilor... încercați să priviți cerul, să vă uitați în ochii unui cățel, să ascultați păsările dimineața, să vorbiți cu marea, să mirosiți o floare, să vă plimbați de mână prin parc, să vă luați în brațe... Încercați să faceți toate astea, și încă multe altele, pentru voi!!! Pentru liniștea și fericirea voastră! Fiți egoiști! Păstrați momente DOAR pentru voi!