Fericire=iubire

Rețeta fericirii fără bani
(V-o vând și vouă)
Mângâie o pisică în fiecare zi și te va iubi... Trage-o de coadă o dată și te va ocoli toată viața...
Aruncă unui câine un os zilnic și te va iubi... Dă o dată în el cu o piatră și te va ocoli toată viața...
Spune unei fete de pe Feisbuc zilnic vorbe frumoase și te va iubi... Ignor-o o dată și te va șterge de la prieteni...

Concluzii: iubirea înseamnă a dărui... Primești mereu ceea ce oferi... Oferă iubire și vei primi iubire... Oferă afecțiune și vei primi afecțiune... Oferă emoție și vei primi emoție... Oferă siguranță și vei primi siguranță ... Oferă atenție și vei primi atenție...
Ceilalți te vor iubi doar dacă vor primi de la tine ceea ce au nevoie - afecțiune, tandrețe, emoție, mângâiere, sprijin, compasiune, atenție... Când oferta ta se termină, se termină și iubirea lor...
Iubirea înseamnă încredere și siguranță... Înseamnă confort fizic, dar mai ales psihic lângă celălalt...
Înseamnă siguranța că celalalt nu-ți va face rău, că nu te va răni...
Când tu în loc de bucurie oferi durere, în loc de zâmbet oferi lacrimi, iubirea dispare...
Iubirea înseamnă atenție  zilnică... Gesturi mici dar foarte importante care întrețin iubirea...
Când în loc de atenție vei oferi indiferența ta, când în loc de căldură sufletească vei oferi răceala ta , când în loc de afecțiune vei ignora, atunci iubirea va dispărea...

Nu uitați: iubirea, prietenia și încrederea se câștigă greu și se pierd repede... Se câstigă în ore, zile și luni de efort și se pierd într-o clipă...
Când oferi, ție îți oferi...
Când iubești, pe tine te iubești... (Dr .Love)

Dragul meu prieten... stai să mă dezmeticesc!!! Tu ne spui cumva că una dintre condițiile fericirii este să iubești și să fii iubit?!? Păi dacă asta zici, să știi că sunt PERFECT  de acord cu tine! Cam așa aș crede și eu... că în momentul în care trăiești o iubire împărtășită, șansele să fii și fericit cresc exponențial! Pentru că parol că lozinca feisbuchistă (și nu numai) cum că "iubirea îți dă aripi" chiar se aplică...

Ce e puțin trist, din punctul meu de vedere, este că noi oamenii, spre deosebire de restul animalelor, am avut neșansa să evoluăm. Și în evoluția asta a noastră ne-am cam pierdut instinctul de conservare. Noi nu mai semănăm cu mâța ce te va zgâria dacă o tragi o dată de coadă, nici cu câinele  care, în cel mai bun caz, te va ocoli după ce l-ai lovit. Noi avem de multe ori tendința să revenim iar și iar la cel care ne-a rănit, să mai acordăm o șansă acolo unde nu e cazul, sau, dimpotrivă, să nu o facem când poate ar trebui...

Și toate în numele iubirii și al fericirii. Care se erodează, exact cum spui tu, cu fiecare gest greșit, cu fiecare vorbă grea aruncată, cu fiecare tăcere dureroasă, cu fiecare rană făcută în sufletul celuilalt. Pentru că nu poți fi fericit când iubești unilateral, când nu ți se oferă atenție și grijă, când teama de a fi rănit te însoțește pretutindeni și oricând...

Totuși, prietene, te-aș contrazice puțin, Iubirea și fericirea nu au ca și condiție siguranța... Pentru că NIMIC nu-i sigur în viața asta, pentru că tu nu-mi vei putea garanta mie vreodată că dacă te iubesc și mă iubești nu ne vom răni. S-ar putea s-o facem, fără să vrem! Nu știm ce va fi... nimeni nu știe! Ce ne putem promite, însă, este că n-o vom face intenționat, n-o vom face cu răutate, n-o vom face din răzbunare... Și asta, până la urmă, înseamnă siguranța de care fiecare avem nevoie pentru a fi fericiți. 

Da, o iubire frumoasă, o prietenie sinceră... te pot face fericit! Dar trebuie să știi unde să le cauți, cui să le ceri, cum să le crești, cum să le întreții... Și, fără a vrea să fiu pesimistă... nu întotdeauna ceea ce oferi se întoarce către tine la fel... nu de la cel căruia i-ai oferit...