Fericire=sănătate

Reteta fericirii  fără  bani 
V-o  vând si vouă ...
Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă ...
O componentă importantă  a stării de fericire este starea noastră  de sănătate   ...Nu putem fi fericiți  dacă  suntem  bolnavi , suferinzi  , răniți  ...Grija pentru  sănătate începe din copilărie  odată cu primele vaccinuri , cu  învățarea  deprinderile sănătoase  -
igiena  personală  ( spălatul  pe dinți  , pe mâini  ) , alimentația  sănătoasă  (fără  dulciuri  in exces , fără  fastfood 'uri toxice ) ,  continuă in adolescență  si tinerețe  când  trebuie  să  ne ținem  departe de tentațiile  vârstei  (  fumat  , alcool , sex neprotejat , droguri ușoare  , etnobotanice , droguri  tari ) si devine  obligatorie  si esențială  la vârsta  adultă  când  apar bolile  cronice si degenerative   -obezitatea , hipertensiunea arteriala , diabetul , cardiopatiile de tot felul , bolile reumatismale etc  ...
Din păcate  câți  dintre noi avem grija de sănătate  ?! Câți  suntem  atenți  cu corpul  nostru ?! Câți  ne ferim de lucrurile  nocive? ! Câți  ne prezentăm  la doctor  la primele semne ale unei boli ?!  Câți fac sport zilnic ?! Câți mănîncă  sănătos  ?! Câți  dorm  suficient  ?!   Facem greseli  peste  greșeli  toată viața - mâncăm  mult  si prost   toate  mizeriile si otrăvurile   ce ni vând  unii si alții  , ne îngrașăm peste măsură  , fumăm   ca turcii  , bem cafea cu cana de apă  , aleargăm  ca disperații  către  nicăieri ( stres permanent  ) , ne supărăm  din nimicuri  , stăm in fotoliu   in fața  televizorului  ore in sir cu telecomanda  pe burtă  , ne punem fundul  in mașină    si până  la piață  sau până la tomberon cu gunoiul  , bem  zilnic  , pierdem  nopțile prin cluburi  sau pe Feisbuc  , suferim in tăcere  , stăm cu mâna la inimă dar nu ne ducem la medic decât  in ultima fază  când picăm din picioare  ...
In concluzie  -zicala ,,men sana in corpore sano " ( minte sănătoasă  in trup  sănătos  )  pe care o stim de la moșii  si strămosii  noștri  nu este vorbă  in vânt  ...Este piatra  de temelie  a fericirii  ...
Aveți  grijă  de voi ...Aveți  grijă  de sănătatea  voastră  ...Fiți  fericiți! (Dr. Love)

Da, prieteni dragi... fericirea înseamnă că ți-e bine. Psihic și fizic. Când ești fericit zâmbești, plutești, lumea e mai frumoasă, visele-s mai aproape...
Dar, așa cum spune atât de dureros de pragmatic prietenul meu, sănătatea e un "must have" pentru a fi fericit... Când te doare (capul, o mână, sufletul...), când vreo rană nu-ți dă pace, când vreo suferință te macină, e a naibii de greu să fii fericit. Creierul tău va fi focusat pe necazurile corpului...
Așadar, tare-i important să avem grijă de noi... să nu ne neglijăm sufletul, dar să nu uităm nici de trup. "Mens sana în corpore sano"... asta NU-I o lozincă feisbuc. Știau ei latinii ce știau...
Teoretic, știm cu toții cât este de important să ne preocupăm de sănătatea noastră. Și nu numai. Și a celor de lângă noi. Exact cum spune Dr. Love, asta începe din frageda copilărie. N-am să mă lansez într-o dezbatere despre mult discutatul subiect al vaccinurilor, de exemplu. Voi spune doar că albii copii mei le-au făcut pe toate, și dacă aș fi decis altfel m-aș fi simțit vinovată...
Dar voi mai spune totodată... câți dintre noi uităm adeseori să ne întrebăm obsesiv plozii dacă s-au spălat pe dinți, pe mâini... gândind lejer că o dată nu se pune... Dar o dată atrage altă dată... Sau, mai rău, o dată poate fi de ajuns...
Câți dintre noi, prinși în vâltoarea grijilor zilnice și a goanei după nu-știu-ce, răsuflăm ușurați când copilul din dotare, dotat la rândul său cu ceva bani de buzunar,  se descurcă să-și umple stomacul cu fast-food, ori câteva porcării pe care le găsește din păcate la chioșcul de la colțul școlii?... Da, copilul pare fericit... Și se obișnuiește așa. Și nimeni nu îi spune că fericirea lui e atât de strâns legată de sănătate...
Adolescenții noștri își găsesc și ei bucuria în tentații de tot felul... Alcoolul, țigările, din păcate drogurile... sunt din ce în ce mai prezente în viața lor... de la vârste din ce în ce mai fragede..  Și parcă nimeni nu îi vede... Copii care nu sunt deloc pregătiți pentru viață, copii care nu au avut cu cine vorbi, de la cine învăța, se regăsesc cu o falsă bucurie și împart cu mândrie o bere și o țigară, râzând de cei puțini care îndrăznesc să le atragă atenția... Vor afla din păcate pe pielea lor, dureros, cât de greșit este... Pentru că noi nu mai avem timp, chef... să le spunem. Pentru că ei par fericiți. Și ne permit și nouă să fim. Adică să ne facem timp pentru orice nimic ce nu contează. Pentru miile de gesturi care ne erodează încet și sigur sănătatea. N-o să le reiau, prietenul meu a punctat foarte bine mai sus. O să spun doar că are atâta dreptate... Știu! Și TU știi! Dar, tot vorba lui, "la ce-ți ajută că știi"?!? Asta e marea problemă/dilemă, dragilor! Suntem ași în teorie, practica ne omoară... la propriu!!!
Ne dorim sănătate, dar nu facem nimic s-o dobândim și s-o păstrăm! Dimpotrivă...
Ne dorim fericire dar aruncăm cu pietre în ea... Din comoditate, din frică, din inconștiență...