Sf. Ilie

Hei, dragilor! Știați că la voi a fost ieri Sf. Ilie? Zic "la voi", că la mine s-a mutat de la-nceput de an, cu tot cu tunete și cu fulgere... fwtu-te-n gură viață... Cred că m-a auzit odată, într-un moment de rătăcire, când am zis că mie-mi place furtuna. Breeee!!! Am spus-o la propriu!! Când eram tânără și pe vreme ploioasă stăteam la domiciliu să fac urmași, c-așa auzisem eu că-i datina! Acum nu mai e cazul, așa că mai du-te pe la fecioare de caută lanul cu cânepă să se tăvălească prin el, ca să-și viseze alesul, dacă n-au avut somn în noaptea de Sânziene, sau de Sf. Andrei sau când s-o mai întâmpla minuni de-astea de se transformă virginele în Nostradamus și-și văd viitorul și când se trezesc se duc la mănăstire, că-i mai bine. 😉
Matale n-ai vreun cioban rătăcit, să-l trimiți în vizită la gagică-sa, să-i ducă o bucățică de brânză proaspătă, direct de la sursă? Să o pună de-un chef în cinstea ta? Sau vreun apicultor curat la suflet și la trup, să dea iama-n albine, s-o-ncingă de-un dans cu ele, cum zice mamaie că s-ar face de ziua ta?
Hai pe bune!! Atâtea tradiții, una mai mișto ca cealaltă, și tu stai pe capul meu să mă uzi până mă fac mare?...
Haide bine pa! Du-te tare, Sfinte Ilie!!! Cu tot cu ploile tale! La anul nu mai vin la tine la bairam, să știi!