Iubiri

Bună dimineața prieteni... Nici o masă fără pește și nici o zi fără iubire...     To(n)tul despre iubire... Iubirea nu are un standard, nu are un model, nu are un șablon... Câți oameni atâtea iubiri... Fiecare înțelege iubirea în funcție de cât îl duce capul (capul de jos ori capul de sus ori amândouă ), în funcție de sensibilitate ori de dotare hormonală (la unii hormonul bate neuronul)... Iubirea e diferită de la om la om și de la o etapă a vieții la alta... Una e iubirea la adolescență, alta la maturitate, alta la bătrânețe, tumultul hormonal și experiența face diferența... Orice fațetă a iubirii este bună, ne face mai frumoși, mai tineri, mai bogați sufletește, mai sensibili, mai buni... Din păcate și aici ca peste tot avem idei preconcepute și fixe... Vrem doar iubiri mari, vrem doar iubiri pe viață, vrem doar iubiri ca în filme ori ca în povești... Vrem pentru noi doar iubirea care să o facă geloasă pe Julieta încât să se arunce de la balcon, Ofelia să fugă la mănăstire de oftică iar Desdemona să - si mănânce batista de draci... Iubirile mici, emoțiile mici, iubirile atipice, iubirile imperfecte, iubirile de o noapte ori de o vară ne put, nu ne aranjează, nu sunt pentru noi, nu merită să ne deranjăm... Vrem iubire de la cine nu ne poate da, iubim oameni nepotriviți, iubim oamenii care fug de noi și fugim de oamenii care ne iubesc... Vorbim de suflet dar iubim carcase, vorbim de iubire pură dar fugim după trupuri frumoase și mincinoase... Vrem to(n)tu sau nimic si de cele mai multe ori avem nimic... Vrem să simțim la bătrânețe fluturași ca în tinerețe, vrem să iubim ca adolescenții la vârsta când alții își cresc nepoții ori își tratează reumatismul... Iubirea nu tine cont de vârstă dar ține cont de bunul simț ... Iubiți la timp, fiecare vârstă are parte de iubirea ei frumoasă, nu amestecați lucrurile...Iubirile sunt diferite pentru că oamenii sunt diferiți...
Spune - mi cine ești, ce lucrezi, ce studii ai ca să îți spun ce iubire îți dorești...Iubirea nu are un standard de manifestare, nici un model de aplicare, ea e diferită de la cuplu la cuplu, pe principiu - omul sfințește locul și iubirea... Și tocmai pentru că lucrăm cu materialul clientului iubirile sunt atât de diferite în funcție de cât ii duce capul, de cât ii duce bunul simt, de cât ii duce cultura, de cât ii duce dorința și putința pe cei doi protagoniști... Dragostea dintre un tractorist și o bucătăreasă va fi diferită de iubirea dintre un inginer și o profesoară care la rândul ei va fi diferită de iubirea dintre o doctorița și un IT 'ist... Cu cât cei doi sunt mai evoluați cu atât cerințele cresc, nevoile cresc, pretențiile și fițele cresc ... Nu o să vezi niciodată un cioban recitând poezii ciobăniței lui și nici pe ea plecând de la stână pe motiv că nu se mai simte iubită... Cu cât cei doi sunt mai simpli dragostea va fi mai simplă și invers cu cât cei doi vor fi mai evoluați iubirea va fi mai complicată... Câte bordeie atâtea obiceie... Câți oameni atâtea iubiri, atâtea moduri de a simți dar mai ales de a arăta iubirea... Dacă la ciobani o erecție sănătoasă echivalează cu o declarație de dragoste, la profesori nu este de ajuns, mai trebuie atenție, afecțiune, tandrețe, mesaje, ținut în brațe și  comunicare... Dacă la ciobani o juma de țuică transformă orice babă în prințesă și orice viol în sex sălbatic la doctori e nevoie de mult mai mult - o excursie în Dubai, o cină romantică în turnul Eiffel...Iubirile sunt frumoase pe orice palier de timp și pe orice tip de om indiferent de cât de evoluat este... Dar... Până nu ne vom pune mintea de acord cu inima, până nu vom iubi mai mult cu capul de sus vom fi condamnați să suferim din iubire ...Iubirile nu sunt pe viață și nici nu sunt o dată în viață... Vă spun de atâția ani degeaba - nu iubim doar o dată în viață, sufletul nu este de unică folosință, putem iubi iar și iar...   În concluzie - iubirile vor fi diferite cât timp oamenii vor fi diferiți dr love

Eu te iubesc!

Eu te iubesc cu vorbe și cu gânduri,
Eu te iubesc citind a' tale rânduri,
Eu te iubesc la răsărit și la apus,
Eu te iubesc cu dorul meu nespus,
Eu te iubesc într-una, zi și noapte,
Eu te iubesc când plâng și când îți murmur șoapte,
Eu te iubesc și când cu teamă-ți spun că plec,
Eu te iubesc, și-aș vrea ca să mă ții ostatec,
Eu te iubesc, cu minte, inimă, și gând și trup,
Eu te iubesc...de tine niciodată nu vreau să mă rup!

Mâine

Mâine trec iarăși pe la voi,
Dar n-o să fiți acolo,
Doar lacrimi vor cădea puhoi,
Voi v-ați grăbit dincolo...

Mâine "acasă" drumul duce,
Dar făr' de nerăbdare,
Mâine la piept strâng doar o cruce,
Și plâng de disperare.

Mâine c-o piatră voi vorbi,
Și-mi va răspunde vântul,
Mâine n-o să vă pot minți,
Căci tot la voi mi-e gândul...

Mamă și tată, dragi părinți,
Mâine ajung pe-acasă,
Dar voi, suflete printre sfinți,
Nu m-așteptați la masă...

Pentru tine...lângă tine...

Pentru tine răscolesc tot Universul,
Pentru tine-am învățat a-mi scrie versul,
Pentru tine mă arunc în foc și-n mare,
Orice-mi spui, eu o să-ți dau crezare.

Pentru tine uit de dor și de durere,
Doar cu tine fac ce inima îmi cere,
Pentru tine sunt și mamă, și iubită,
Doar tu ești, iubite, dulcea mea ispită.

Doar cu tine aflu zi de zi ce-i fericirea,
Tu mi-ai arătat din nou ce e iubirea,
Lângă tine râd și plâng, și tremur și zâmbesc,
Lângă tine vreau să stau, să te iubesc...

"Iubirea" de Dumnezeu

Astăzi, pe blogul meu am atins tangențial un subiect care mie una mi se pare taaare sensibil. "Iubirea" de Dumnezeu. Adică PENTRU Dumnezeu. Am folosit ghilimelele intenționat, veți vedea de ce...
Eu, în legea mea, cred. Bine, presupun că fiecare crede în legea lui...fiecare care nu-i ateu.
Dragilor, asta cu credința...e o modă. Veche și nouă. Cea veche e că trebuie să te tăvălești pe jos prin biserici, să pupi icoane mai des decât îți pupi copiii sau părinții, să te repezi cu capul în poala prea-fericitului părinte, care-o să te ierte de toate păcatele, trecute, prezente și viitoare, cu condiția să cumperi lumânări de la dânsul de la prăvălie, că alea din magazin îs făcute din ceară spurcată..., să treci pe sub masă, pe sub pat sau pe unde s-o mai trece...și dacă faci toate astea și-ți mai plătești și contribuția, Doamne-Doamne va avea grijă de tine așa cum se cuvine. Dacă nu...o să-ți dea na-na...
App de contribuție, fac și eu o paranteză: dacă aia pentru sănătate ni se reține direct din salariu, asta pentru biserică de ce face notă discordantă? Că degeaba sunt amândouă... Ce ziceți, vă băgați să semnăm o petiție?...😉
Revin: ziceam că e la modă credința. Moda nouă e să spunem că noi credem "altfel". Exact ce am făcut eu la începutul acestei scrieri. 😉 Adică nu mergem la biserică în fiecare săptămână ca să mai aflăm noutăți despre cine cu cine, de câte ori și de ce...în timp ce domnul acela îmbrăcat în sutană propovăduiește despre ceva ce-a învățat la facultate, cu gândul la bucatele de post cu care-l așteaptă coana preoteasa acasă... Am zis de post? Iertare, am greșit! Voi nu știți vorba aia: "Fă ce zice popa, nu ce face el?". Mergem DOAR când simțim noi. Și simțim DOAR când ne țâțâie posteriorul, de obicei. În rest suntem nesimțiți. Pardon, ocupați!
Prieteni, așa ajungem și la "iubirea" de/pentru Dumnezeu. Ce-o fi aia?...
Că eu am o teorie. Și mi-o asum. Adică merg cu ea până în pânzele albe și înapoi, de câteva ori!
NU-L iubim pe Dumnezeu!!!! NE E FRICĂ de el! Că asta am auzit: în familie, la biserică, la școală... "Dacă nu faci cutare lucru, te bate Dumnezeu!", "Dumnezeu nu bate cu parul", și alte inepții din același registru. Păi oameni buni!!! Cum putem noi să iubim pe cineva care stă la pândă cu bâta după noi?!? Pfff...
Dragilor, eu cred că iubirea de Dumnezeu (adică a lui Dumnezeu) e unilaterală. Eu cred că El ne iubește. Și când ne "lovește", ne iubește.
Și-o să vă explic și de ce gândesc așa. Când tata s-a dus de lângă mine, fără "preaviz", am crezut...habar n-am ce-am crezut. Probabil c-o să-mi explodeze inima și o să mor și eu. Nu s-a întâmplat asta, iată-mă încă aici. O perioadă am paralizat și am făcut totul mecanic. După m-am revoltat! Tare! M-am certat cu soră-sa, care plecase și ea nu demult, și cu Dumnezeu! Nu am rezolvat nimic, mi-a fost și mai rău! După, mi-am amintit ce-mi zicea tata: că el și-ar dori să moară în somn, să nu chinuie pe nimeni... Băi!!! AȘA s-a întâmplat! Și-n zi de Bobotează... Boss, cred că l-ai iubit ceva...dacă ai făcut Tu ca el... Mișto! Parcă e mai ușor de dus! Parcă Te-aș iubi și eu! Stai, m-am răzgândit! Alooo!!! Păi CE FACI! Valabil și pentru tine, tată! Și pentru tine, nana! Vă plictisiți rău acolo?... Unde-o luați și pe sora mamei?!? Că noi la ea ne mai găseam alinarea și puterea... Bine, fie...s-a chinuit destul! Bine, Doamne, că i-ai curmat suferința... Bine c-ai iubit-o... Doamne, dar chiar trebuie să mi-i iubești așa tare pe toți?!? De mi-o iei și pe mama?!? Mai lasă-mi-o, Doamne!!!!... Stai că m-am răzgândit!!! Te rooog, ia-o! Ia-o că mi se rupe sufletul s-o văd așa... Dacă ne iubești, ia-o! Și ne-ai iubit... Și Ți-am spus și eu că Te iubesc...
Nu știu Doamne dacă Te-am mințit... Nu știu dacă Te iubesc sau doar vreau să te conving să nu-mi mai iei pe nimeni...măcar o perioadă...că MI-E FRICĂ!!!
Mi-e frică de ziua de mâine, mi-e teamă că ești supărat pe mine, c-o să mă pedepsești, c-o să mă alungi și Tu...că nu-s destul de bună pentru Tine...așa cum nu sunt pentru nimeni... Că NU sunt! Eu nu știu să iubesc, eu greșesc când iubesc, iar TU ești iubire! Pură! Fără "erori".
Așadar, cum pot să-Ți spun că Te iubesc? Știi că nu-mi place să mint... Dacă Te-aș minți, ce s-ar întâmpla? M-ai crede că n-am vrut?
Dacă Ți-aș mai cere o șansă la fericire ai spune că Te iubesc condiționat? Ai spune că sunt egoistă? Dacă Ți-aș spune că am nevoie de ajutor, mi l-ai da? Iar? Sau mi-ai spune că nu l-am văzut când mi l-ai trimis? Și că mi-ai dat liberul arbitru și eu l-am folosit defectuos? Și TREBUIE să plătesc pentru asta?
Dacă Ți-aș spune că sufletul mi-e o rană deschisă m-ai crede? Mi-ai da un pansament? M-ai învăța cum să-l folosesc?!? Doamne, știu că nu e moral să folosești oameni! Dar pe Tine? Te pot folosi? Nu Te supăra că Te-ntreb... nu am mintea limpede. Și inima-mi tot plânge ca proasta și nu mă pot concentra! Și-mi reproșează într-una că e vina mea! Că totul e din vina mea!
Doamne, dacă mă scapi de vină o să Te iubesc? Dacă o să mai râd vreodată o să Te iubesc? Dacă o să mă mai bucur vreodată o să Te iubesc? Și dacă n-o să se întâmple nimic din toate astea?....

Zâmbesc

Zâmbesc când sunt cu tine,
Zâmbesc când mă cuprinzi,
Zâmbesc dacă ți-e bine,
Zâmbesc că mă aprinzi.

Zâmbesc de dor de tine,
Zâmbesc și-ard de dorință,
Zâmbesc când ești cu mine,
Zâmbesc cu-a mea ființă.

Zâmbesc când îmi vorbești,
Zâmbesc când te visez,
Zâmbesc când mă privești,
Zâmbesc...m-abandonez.

Rămâi, iubire!

Nu pleca iubire, stai doar lângă mine...
Nu te mai las acum, nu pot făr' de tine!
Te-am căutat atât, nebună prin lume,
Știam că tu ești, știam al tău nume!

Să nu pleci iubire, sufletu-mi drag,
Nu știi? Mii de forțe spre tine m-atrag!
Nu vreau să te pierd, iubire frumoasă,
Nu știu să trăiesc fără vorba-ți duioasă!

Rămâi lângă mine, iubirea mea bună,
Rămâi când e soare, rămâi pe furtună!
Rămâi ziua, noaptea, rămâi pe vecie,
Rămâi! Între noi...nu e loc de trufie!