Noi

Bună seara Mărkuleți! Cei care ați vizionat postarea anterioară, ați văzut de fapt o scurtă dar foarte la obiect caracterizare a mea. 😂😂😂 N-are rost să mă ascund după deget: îmi place circul. Mult! Și teatrul. Ăla a la Eugene Ionesco. 😁 Iar de repetat trebuie să repet, normal, pentru că sunt o perfecționistă, pun pasiune în orice fac și totul trebuie să iasă ca la carte. 🤣Dar ce să vezi ghinion....azi nu mi-a ieșit! Că mi-am cumpărat o rochie de la Focșani (cu care, a-propos, când m-a văzut Biți după ce am catadicsit să cobor ca o zână după zece telefoane primite, de zici că venise sfârșitul lumii și doar noi doi mai rămăsesem neadăpostiți, a zis că-i foarte drăguță. Normal, nu puteau să-i iasă și lui ochii din cap ca la melc de cât de bine îmi stă...needucatul!). Alaltăieri, când am fost la consfătuire. Știu, v-am băgat adânc în ceață. Dar promit că tot eu vă și scot, dacă aveți puțintică răbdare.

Așadar, dimineață am aterizat ca o floare la prăvălie să beau și eu a doua cafea cu colega Cinthya (o fată mișto tare, o iubesc de mor, că-i zuză faină), după care să purced la Primărie! Păi nu? Cum să treacă vreo zi în care să nu frecventez eu o instituție de genul? Norocul meu că știam pe cineva pe-acolo, că aveam nevoie de un certificat fiscal (cred că mă fac samsar de mașini, că m-a pocnit brusc să-mi vând autoturismul pe care l-am achiziționat acum două luni; mi-am făcut eu niște calcule de rentabilitate din care a rezultat că trebuie să-l "mărit"). Iar mie când îmi trebuie ceva, în cazul fericit îmi trebuie AZI. Dar asta este excepția de la regula care spune că am nevoie IERI de ceea ce solicit. M-am întâlnit deci cu Romică, m-am fâțâit mândră nevoie mare prin vreo 10 birouri, el cu actele eu cu prezența, și în câteva minute am obținut actul. Pe principiul "pentru că merit!" 😂

Mă-ntorc grandioasă la dugheana mea, cu gândul să-mi las catrafusele la birou și să cobor, că trecuse deja binișor ora de începere a spectacolului.Doar că-mi taie avântul muncitoresc Fifi, care mă întreabă foarte spirituală dacă am chiloți negri azi. ????????????!!!!!!!!!!!!!!!!! Să-mi dau palme!!!! Multe!!!! Rochia mea "draguță" era "decât" foarte transparentă. Unde draq să cobor eu așa?...Hai că cu-ai mei mă cunosc destul de bine - nu chiar la modul la care să ne prezentăm lenjeria intimă, dar oricum...dar parcă să ajung la un așa grad de familiaritate cu câteva sute de suflete...nu prea-mi convine, că nu filmez pentru "Insula iubirii". Așa că am stat relativ cuminte băgată sub birou toată ziulica, dar sfâșiată de griji...păi cum să nu-mi bag eu în seamă "iepurașii" o zi întreagă (pe lângă aia în care am fost plecată), după ce tocmai le promisesem de luni, așa, ca de început de săptămână că, după ce am avut un moment de introspecție lăuntrică în adâncurile creierului meu, am decis că trebuie să redevin muma pădurii (ce zic eu a pădurii, a întregului domeniu forestier național), că nu se mai poate așa!!! Băi, n-am fost bună de nimic toată ziua!!! (Unde mai pui că cică am fost și deochiată! Și a venit o doamnă să mă descânte, dar ca să aibă efect a trebuit să leorbăi niște apă în care în prealabil stinsese vreo 10 bețe de chibrit, că altfel nu avea efect incantația - mmmm,,,știți ce bună e licoarea cu catran? Ceva deosebit...). M-am tot gândit cum să fac eu să nu se simtă totuși "copiii" mei abandonați, că eu nu sunt o mamă denaturată! A-propos, la noi în ogradă ei sunt "copiii" iar su sunt "mămica". E un statut destul de greu de dus, dar e mai bine decât "șefa", ca la trenul ăla cu două clase. Și când să plec acasă, mi-am amintit: o colegă mi-a sugerat acum ceva vreme că ar trebui să le fac și lor, la fiecare, câte-o poezie. "Haide tu, că io nu-s Eminescu. Adică îs mai mult pe genul lui Bacovia, și te asigur că nu vrei să vă descriu folosind stilul lui livresc. Nu de altceva, dar vă bag în depresie și eu cu cine mai lucrez??!!" Dar i-am promis că găsesc eu o variantă...și promisiunea e promisiune. Drept urmare, o să vi-i prezint pe "copiii" mei. Doar pe primii 17, că pe restul de două sute și ceva vă invit să-i descoperiți la fața locului, dacă doriți, nu am de gând să scriu până mă pensionez. Nu la povestea asta.

Înainte să încep, trebuie să menționez că eu le-am solicitat tuturor să-mi vorbească la pertu, că nu țin la etichete și mă simt și bătrână când mă iau cu "dumneavoastră"...Unii au reușit, alții nu...fiecare după posibilități.

Am să încep expozeul cu Mihail ("câine de circ" - el mi-a zis asta, cică era un film, habar n-am...) - fără Facebook - că el e om serios, nu ca noi, generația Y înspre Z - întrucât cu el am început eu activitatea în Buzău. La modul că eram noi doi, un șantier cu niște stâlpi ridicați, și mulți-mulți meseriași, ingineri, constructori, utilaje și alte nenorociri la care eu mă uitam ca bovina care a greșit poarta.Mihail "securistul" e unul dintre cei care nu poate să-mi spună "tu" nici măcar dacă-l droghezi (ceea ce ar fi cam complicat, având în vedere că el nu consumă măcar altceva decât apă - și aia testată în prealabil), Din "Doamnă" nu mă scoate, și neapărat cu majusculă la început...eu știu că sunt divină, dar chiar așa...

Și dacă am început cu Michael, mi se pare de bun-simț să trecem la soția dânsului (pe la noi sunt multe cupluri, că e inevitabil, ne petrecem trei sferturi din viață la prăvălie...numai eu am reușit să-l cunosc pe Biți la Poliție, dar asta-i altă poveste, promit că v-o relatez la o dată ulterioară), Ana-Maria, zisă Adela, adică Adelina, adică mai exact "Pestrița". Mică și rea. În sensul bun al cuvântului. Și oricum, fetele rele sunt bune, nu? O fi ea mititică, dar să n-o activezi că te tăvălește, nu se lasă! Mor ce-mi place! 😂

Despre Fifi v-am mențtionat deja ceva. I se mai spune și Inspector Gadget. 😂Știe tot, dacă nu știe află, are o părere despre orice, oricând, pe care ți-o servește indiferent dacă vrei s-o auzi sau nu. Să fie acolo, poate-ți folosește, măcar pe viitor! E fantastică, să știți. Și vă mai spun un secret: are un posterior cu care concurează cu J Lo. Stau ai mei numai cu limba scoasă la rând în spatele ei. 😛

De Floarea ce să vă spun? Că numai eu am voie să-i spun așa? Aste se știe! Că e o vrăjitoare??!!! Ne-am propus s-o exorcizăm. Păi cum păcatele mele să mănânci ce vrei, cât vrei și când vrei, și să poți lejer poza pentru Playboy, dacă ar mai exista??!!! Nu, e clar că e din altă specie, una superioară!

Mir chiar că e copilul nostru, al tuturor. "Fetița care plânge și suspină", cum a caracterizat-o un mare poet contemporan, cu cei mai mișto ochi albaștri pe care i-a văzut Universul, este mai sensibilă decât un mielușel abia fătat. N-ai cum să n-o-ndrăgești, decât dacă ești extraterestru. Și chiar și în cazul ăsta am dubii...

Aurora Pufulete ..."măcelăreasa"...dacă o vedeți cum "trage" la mici și la cârnați...vă vine cheful de nebunii. 😂😂😂 E cea care, pe care dacă o sun în miez de noapte că am nevoie de ea, este în secunda doi la ușa mea. Alături de Cosmin (zis Pufi). Tot Pufulete și el, că doar e bărbat'su. Cu Facebook dar fără mine în listă, că m-a blocat ultima oară când ne-am certat. 🤣Greu de crezut, dar e mai căpos decât domnia mea. Însă are un suflet mare cât tot postul Paștelui, nu doar cât o singură zi.

Răzvăneață? Copilul meu mai brunet, că mie mi-au plăcut întotdeauna negrii. 😂😂😂 E băiatul ăla cu un bun-simț demodat aș spune, că nu prea mai întâlnești în zilele noastre....Și care trebuie să facă eforturi mari ca să mă enerveze, iar pe mine mă apucă dracii și dacă plouă afară, și dacă e prea mult soare, și dacă bate vântul și...

Pitica ? Mică și dânsa, nu prea rea, 😂, dar după cinci minute petrecute împreună amețești. Te așezi și apoi leșini. Atât poate să vorbească. Suspectez că divaghează și prin somn, dar nu știu sigur, că încă n-am dormit cu ea. Cred că ne poate confirma sau infirma Luis, zis Luigi, (normal, soțul din dotare, lucrează tot cu noi; dar nu prea are posibilitate să se facă auzit, tocmai v-am explicat de ce 😂).

Pitica are și o prietenă, Poștărița . Care vorbește la fel de mult ca ea. Doar că mult mai zgomotos. Și am eu "vaga" impresie că e și mai nebună decât mine. Ceea ce e destul de grav. Să nu te impingă păcatul să te cerți cu Poștărița, că toată apa de pe suprafața Terrei nu bte mai spală...

Sorin, zis Iri, ba chiar Viri, că nu-i scapă nici una, "prin" gură doar, că altfel e cuminte...a ajuns și el la o vârstă....aceeași cu a mea 😎, are așa un "papagal" că dacă nu ești oleacă trecut prin viață stai și în cap dacă vrea el, și ai impresia că îți și place...

Plușica, doctorița noastră, zisă și "Colț Alb", e cea mai nouă în gașcă. Dar s-a intergrat rapid, că nici ea nu are toate țiglele pe casă. Dacă le avea, nu rezista...😀

Despre Părinte cum s-ar spune, am presupus o bună perioadă de timp că e mut. Că greu scoteam vreo vorbă de la el. Până l-am prins o dată cu câteva beri la bord și mi-a zis și ce nu voiam să aud. 😂😂😂Dar e băiat fain, chiar dacă e așa de introvertit încăt trebuie să comunicăm prin semne. 😜

zis Tractoraș, după o pasiune conexă de-a lui, e băiatul care zâmbește aproape tot timpul, Dacă nu o face, înseamnă că e buba mare. Mare de tot. Că și când dai cu el de pământ, lui tot amuzant i se pare. Îmi place. Aș vrea să pot fi și eu așa. Parol!

"Cuplul" Mr. B și doamna Vicki, zisă "Permanenta" - e doar o metaforă, nu sunt un cuplu, lucrează doar în același departament și au grijă să nu ne accidentăm, să nu luăm foc, chestii din astea... - păi ei sunt veteranii de vârstă ai echipei noastre.Dar asta doar teoretic. Practic, îs mai tineri și mai plini de viață decât noi toți la un loc aproape. Îi invidiez. Tare! 🙄

Și ultimul dar nu cel din urmă e tata la copii, Golanu'. Stați așa, nu vă pripiți, că nu l-am scos pe Bițisor din "veața" mea. Doar că har Domnului, nu lucrăm împreună. Așa că, pe scară ierarhică, și șuturile și mângâierile ajung la copilași prin Golanski, deci e CA CUM ar fi tatal lor, nu?

Și cam ăștia suntem noi, o echipă faină, care facem de toate împreună (mă rog...aproape de toate 😂😂😂). Râdem, plângem, ne certăm, ne-mpăcăm, dar cert e că suntem mișto! Mișto de tot!

Haide bine pa, că s-a făcut târziu și mâcar mâine să susțin un mic spectacol, că apoi plec într-un binemeritat concediu și-ncepe fiesta,,,🤣🤣🤣