Perfecții

Probabil că deja poza asta a devenit virală pe net (așa cum s-a întâmplat cu multe altele de acest gen), probabil că, așa cum îmi spunea cineva ieri pe pagina me personală de FB, ar trebui să nu mai "pun botul" și să nu mă mai oftic, însă uite că nu-mi iese.
Chiar dacă ar putea părea șocant faptul că, deși lucrez la concurență, m-am atacat văzând satisfacția tâmpă a unor inepți ce își închipuie în mintea lor cu sens unic că au veleități de paparazzi, când au descoperit "marea" gafă pe care s-au grăbit s-o fotografieze și s-o comenteze în diverse moduri care, după părerea lor, sunt amuzant-ironice, totuși o voi face: voi fi "avocatul" concurenței, că la mine în ogradă mi-am terminat toată treaba. A-propos, asta a fost o auto-ironie, dar ca să poți s-o folosești îți trebuie măcar doi neuroni, ca să facă o sinapsă.Știu că în precedenta frază am folosit mulți termeni greu de înțeles pentru domniile voastre, fotografi amatori de can-can de doi bani, a căror viață personală este atât de anostă încât n-aveți altă preocupare decât s-o fecundați pe-a altora, pentru că trăiți cu falsa impresie că vă permiteți, însă nu am ce să fac; oricât aș încerca, nu pot să mă cobor la nivelul vostru, deși, credeți-mă, uneori mi-aș dori. Pentru că suspectez că e mult mai simplu să treci prin viață nu doar cu tupeu, ci și fiind sărac cu duhul. Că nu-ți mai ridici o mie de întrebări și de probleme, te duci doar cu capul înainte, ca taurul la coridă...La naiba, nici asta nu-mi iese. Că mi-am pierdut demult inocența, și uneori vă invidiez pe cei care vă încăpățânați să v-o păstrați până la final. Dar DOAR uneori.
Revenind la subiect, pe care l-am mai abordat de altfel și cu alte ocazii, și având aroganța de a considera că experiența îmi permite să-mi dau cu părerea (asta pentru "fanii"mei care m-au admonestat cu alte ocazii că nu e frumos să am opinii, conform sloganului "noi muncim, nu gândim" - păcat că unii nu sunt capabili să facă nici una, nici alta, drept urmare pot doar să arunce cu pietre în cei pe care îi ține să le facă pe amândouă, și concomitent!), repet: și într-o multinațională, la fel ca și la Primărie, la bancă, la CAP, sau unde mai vreți voi, se lucrează, surprinzător, tot cu oameni. Încă n-am reușit să angajăm roboți sau extratereștri, așa că ne mulțumim cu ființe de-astea ca mine și ca voi.Și știți ce? Oamenii pot greși. Da, cred că voi, ăștia de de vă dați cu cracii-n sus de râs când, în vânătoarea voastră continuă după scandal, găsiți vreo sămâncioară pe care vă repeziți s-o plantați în sol fertil, sunteți perfecți, că doar vă trageți direct din vița lui Zeus din Olimp. Știu, nici de dânsul n-ați auzit, dar dacă mergeți colea la Bibliotecă (băgați pe Waze, în caz că nu știți unde e, că la ăsta sigur vă pricepeți), o să găsiți la sectorul I-IV "Legendele Olimpului", și vă prindeți de acolo cine a fost nenea.
Așadar, stimate creaturi fără de cusur, îmi cer scuze în numele tuturor sclavilor care îndrăznesc să-și uite statutul și care, în loc să vă servească și cu un sex oral dacă doriți, vă lezează retina, vă fură banii din buzunare și de pe carduri și dau fuga cu ei în dinți la stăpânii lor nenorociți care se îmbogățesc pe spinarea acestui popor muncitor, integru și onest!
P.S: da, am și eu frustrări (și asta e una dintre ele), dar măcar mi le asum, că e la modă!