Autiștii iubirii

Bună dimi, dragilor! Haideți să mai vedem și astăzi cum e cu iubirea asta, bat-o vina... E binecuvântare sau blestem?... 

Autiștii iubirii... Unde dragoste nu e nimic nu e...
Sunt mii de lucruri frumoase care ne pot face fericiți...
Dar noi vedem fericirea exclusiv în iubire - iubirea e singura noastră dorință, singura noastră năzuință, singura rațiune de a fi... Nu ne vom găsi liniștea și fericirea decât atunci când vom iubi și vom fi iubiți ...
Până atunci soarele va răsări și va apune fără noi, stelele vor cădea fără ca noi să le vedem, iarba va crește inutil , florile se vor ofili , păsările se vor roti în înalt degeaba, frunzele vor cădea vestejite, vântul se va zbate degeaba în ramuri, ploi și ninsori vor cădea fără ca noi să observăm , anotimpuri vor veni și vor trece peste noi, cui îi pasă, noi suntem triști, dezamăgiți și orbi din cauză că avem ori că nu avem iubire, că am avut ori că nu am avut  iubire, că suntem sau nu suntem iubiți... Căutăm iubirea fără să  o găsim, iar când o găsim nu știm să o prețuim, nu știm ce să facem cu ea... Alergăm disperați după iubiri imposibile, după iubiri iluzorii, după iubiri toxice și nu vedem iubirea de lângă noi... Alergăm după oameni care nu ne vor, după oameni ce ne ignoră, după oameni ce ne fac rău și ignorăm oamenii ce ne doresc și ne iubesc... Suntem disperați după iubire, suntem disperați după atenție... Suntem robii iubirii, suntem sclavii ei.. Suntem condamnați la iubire... Condamnați să o căutăm, condamnați să suferim dacă nu o găsim, dar mai ales dacă o găsim ...
Iubiți-vă mult! Iubiți -vă dar nu uitați nici de restul lucrurilor frumoase ce ne înconjoară... (Dr. Love)

Dragii mei, trebuie să-i facem ceva prietenului nostru ca să-l scoatem din starea de pesimism în care a picat, că mie nu-mi place!!!

Păi cum așa colega...suntem condamnați să iubim? Păi tu, doctorul iubirii, ne spui că iubirea e un fel de blestem???!! Că iubirea aduce suferință??!! Că o să plângem lacrimi amare și dacă n-o aflăm, dar mai ales dacă o aflăm??!! Oooofff! Veața mea!!!! Așa e, omul mai și plânge din iubire, dar mai și râde, să știi! 

Și, oricât ne-am bucura de lucrurile mici, de zi cu zi, așa suntem noi setați. Să căutăm iubire. Nebuna asta să ne împlinească, să ne facă să plutim, să ne poarte de la extaz la agonie și înapoi, iar și iar...

Dragilor, eu iubesc să iubesc! Nu știu cum să trăiesc altfel. Iubesc viața, așa cum e ea, câteodată fată fină, câteodată o panaramă... Iubesc cerul, și natura, și oamenii, și câinii (i-aș lua pe toți acasă), și marea, și... Le iubesc pe toate și când simt că tot universul apasă pe umerii mei! N-aș renunța la nimic! Dar iubesc și iubirea... Și iubesc să-l iubesc pe el! Și când l-aș da de pământ, și când face el asta cu mine, și când mă ține-n brațe și când e departe...și când mă sărută și când mă alungă...iubesc să-l iubesc!

Asta mă face sclavă? Nicidecum! Asta mă face slabă? Deloc! Dimpotrivă! Mă bucur puțin mai mult de tot ce e frumos în lumea asta mare? Florile miros mai bine și cerul e mai albastru cu el lângă mine? Daaa! Asta sunt și ăștia suntem, prieteni! Avem nevoie de el/ea în viața noastră ca totul să capete alt sens! 

Dragilor, iubiți! Iubiți că e frumos! Iubiți-vă pe voi, iubiți stelele, și luna, și soarele, și copacii și florile, și căutați-l și pe cel care le iubește la fel ca voi! Și apoi iubiți-le împreună, și iubiți-vă unul pe altul! Iubiți-vă mult!