Cum să iubești un bărbat

Bună dimineața prieteni... Ieri am văzut cum trebuie iubită o femeie... E de bun simț ca azi să punctăm și cum trebuie iubit un bărbat...
E greu cu bărbatul ...
Am scris si am publicat pe blog multe analize , gânduri despre bărbat ...Am considerat că multe din problemele  care apar in relații sunt cauzate si de lipsa informației , de faptul că femeile nu știu cum funcționează bărbații , nu știu ce să facă cu ei , nu știu să - i atragă , nu știu să - i iubească , nu știu să - i păstreze lângă ele ...O femeie informată e o femeie pregătită pentru o relație de lungă durată ...
Ca o concluzie la acest studiu - bărbatul e un om normal , cu bune si rele , cu calități si defecte , cu zile bune si zile proaste , cu probleme , cu nervi , cu draci ( câteodată ) ... Femeia trebuie să știe că bărbatul este om (deci nu e zeu, semizeu ori vreun zmeu omnipotent care poate rezolva orice doar bătând din palme), dar este de fapt,, mascul "deci diferit de ea care este,, femela" speciei homo sapiens facebookus... Dacă privim în jur la alte specii cu care împărțim gogoloiul pământesc vom constata că masculul este diferit în mod evident și flagrant de femelă... Că ne place ori nu și noi oamenii suntem diferiți femeile de bărbați - diferiți fizic, psihic, fiziologic, hormonal, emoțional... Suntem doi actori diferiți care joacă roluri diferite în piesa numită viață... Natura ne-a făcut diferiți ca să ne completăm fericit în cuplu, în familie, în iubire... Din păcate femeile nu știu cât de diferiți sunt bărbații și știindu-se pe ele ce pot cer aceleași lucruri de la bărbați - ii vor sensibili, ii vor atenți, ii vor organizați și meticulosi ca ele, ii vor perfecți, ii vor afectuoși, ii vor tandri, ii vor echilibrați, ii vor fideli, devotați, ii vor devreme acasă, vrednici, protectori și iubitori... Femeile ar vrea multe de la ei dar na, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere... Discrepanța asta dintre dorința femeii și putința bărbatului distruge de multe ori relația... De aceea nu voi obosi să indemn femeile să aibă înțelegere pentru bărbați, să îi păsuiască, să nu le vâneze greșelile, să le treacă cu vederea, să se facă de multe că nu văd, că nu aud, să nu stea,, cu gura pe ei "decât în pat, să nu le stoarcă lămâi în nas din 5 în 5 minute, să nu aibă pretenții absurde și așteptări nerealiste de la ei ...Bărbatul ideal, bărbatul perfect nu există... Ba există dar din păcate sunt luat... Care e frumos nu e fidel, la fel și cel potent... Care e de succes iar e bun universal trebuie împărțit cu altele, trebuie să îl împarți cu munca lui, cu societatea în slujba căreia s - a pus... Viața lângă un bărbat nu e ușoară si nici comodă , nu e pentru toate femeile , nu e pentru oricine ...Femeia care vede in bărbat doar un mijloc sau un instrument să - i fie ei bine nu va reuși să țină un bărbat ...Femeia care vede in barbat doar  un  bun câștigat , luat cu semnătură la starea civilă , care vede in el o mobilă , un animal de companie sau un bun personal nu va reuși sa țină un bărbat lânga ea ...
O  femeie care crede că bărbatul ii e dat ei doar ca să aibă pe cine cicăli , bate la cap , certa , ține din scurt , judeca pentru nimicuri , vărsa nervii pe el nu va reuși să țină un bărbat lângă ea ...
O femeie care crede că bărbatul e acolo doar ca să muncească pentru ea nu va ține un bărbat ...
O femeie care crede că bărbatul se ține cu sex din joi in paște , fără fantezii , fără emoție , fără jocuri , fără cochetărie , fără glume , fără zâmbet , fără noutăți ,  doar cu muncă si ceartă  nu va ține un bărbat alături ...
O femeie care crede că bărbatul trebuie să stea doar cu ea zi și noapte , doar după  fusta ei , doar la ordinele ei nu va ține un bărbat ...
Va ține un bărbat doar femeia frumoasă la trup si suflet , tandră si iubitoare , care e gospodină in bucătărie si  ,, curvă " la pat , veselă , deschisă , înțelegătoare , care știe să uite , să ierte, să nu poarte ranchiună , să nu fie orgolioasă si ambițioasă , să nu fie capricioasă , ciufută , geloasă , absurdă , disperată de atenție , care știe să ofere si  nu doar să ceară , care știe să tacă, când să tacă , care știe când să vorbească ,  ce să vorbească si cum să vorbească cu bărbatul ei ..
Doar femeia care a înțeles că viața cu un bărbat  nu e doar despre ea  si nevoile ei , că viața cu un bărbat  nu e o poezie nesfârșită , că viața cu un bărbat nu e o continuă lună de miere , că viața cu un bărbat  nu e  o idilă fără sfârșit va ține un bărbat alături ...
Doar femeia destul de deșteptă care știe să facă ,, pe proasta  " din când in când , care știe să  cedeze când e cazul , care e prietena , confidenta , reazemul ,  sprijinul  si alinarea  bărbatului ei va reuși să  il păstreze ...Doar femeia care a înțeles că o relație rezistă doar cu vorbe bune , doar cu emoții pozitive , doar cu iubire , comunicare , atenție , afecțiune , dragoste, sex și din când în când o ciorbă va avea un bărbat al ei ...
Doar femeia care știe să păstreze un  echilibru intre nevoia ei de proprietate si nevoia lui de libertate va avea un bărbat al ei ...
Restul vor rămâne singure pe feisbuc postând lozinci despre iubire ...Iubiți - vă mult ! ( Dr . Love )

Dragilor, am zis în repetate rânduri că muierea e complicată?... Băi, așa o fi, dar nici cu voi, domnilor, nu mi-e rușine... Ba dimpotrivă!
Ieri am vorbit despre cum se iubește o femeie, nu? Ia uitați-vă oleacă înapoi și faceți diferența.  Scurt și la obiect: ei îi spui două vorbe (ALEA două), o iei în brațe și o mângâi nițel pe creștet, și gata, se simte iubită și e în al nouălea cer. Și urmează EL...cu o listă mai lungă decât cea pentru cumpărăturile de Crăciun...cu cerințe și doleanțe foarte precise, care trebuiesc cu strictețe respectate, ca domnul să se simtă iubit, să-ți DEA VOIE să-l iubești, să nu se simtă sufocat, să nu plece de-acasă...etc.
Pfff...nu spun că Dr. Love n-are dreptate, că are! Dar totuși... NOI suntem complicate???!!!
Prieteni, voi chiar credeți că noi nu știm că sunteți oameni? Când vreodată v-am ridicat la nivel de zei, dragilor?... Însă...vă știm puternici, potenți...voi ați descoperit America și ați aselenizat, voi arați ogoarele și apărați patria de răufăcători, voi construiți blocuri, voi întrețineți familii, voi...semănați oleacă așa cu niște creaturi venite din alte dimensiuni. Că altfel nu-mi explic CUM ați putea face toate astea...
Noi, fiind mai pământene, mai neevoluate și mai superficiale, habar n-avem ce să facem cu voi, de unde să v-apucăm și unde să vă dăm drumul...dar suntem dispuse să învățăm, nu-i așa, doamnelor?
Dragi bărbați, ne credeți chiar așa de inocente încât să nu știm că suntem diferiți unii de față de alții?! Și e mai bine așa. Că dacă ați fi voi ca noi și noi ca voi, s-ar dărâma naibii universul, și ne-am scoate ochii și mai abitir decât o facem deja!
Și totuși, nu înțeleg de ce aveți voi pretenția ca noi să luăm aceste diferențe ca atare, ca adevăr suprem, și să înghițim cu poftă ORICE comportament, ORICE toană a voastră, orice moft de copil alintat, toate în numele iubirii pe care suntem datoare să v-o purtăm și să v-o demonstrăm, a libertății care vi se cuvine numai vouă...
Dragilor, NU vă vrem atotputernici! Dar "neputința" asta pe care o tot arborați voi de fiecare dată când nu vă convine ceva sau vă lipsește cheful să fiți bărbați, nu copii care încă nu au învățat să meargă, e agasantă, până la urmă... Dacă o femeie, femeia pe care v-ați ales-o (că mai rar am auzit de masculi luați cu japca) vă cere să țineți cont și voi, la rândul vostru, de dorințele și necesitățile ei, asta înseamnă automat că e absurdă și imposibilă???!!! Și să nu-mi explicați că iubirea nu e cerere-ofertă, că am înțeles asta. Dar iubirea e între oameni, și oamenii AU NEVOI!!! Simplu! Așa ne-a lăsat pe toți cine ne-o fi lăsat! Deci, pe cale de consecință, în iubire ar fi perfect să ținem AMÂNDOI cont de nevoile celuilalt!!!
Dar doamnelor, să nu deviem! Vorbeam despre cum trebuie iubit EL. Și iată momentul în care încep să fiu de acord cu Dr. Love.
Femeia nu trebuie să fie "ciocănitoare". V-o spun din trista mea experiență. De ce îi ceri bărbatului-copil să facă numai ce vrei tu, cum vrei tu și când vrei tu, de aia o să se răzvrătească și-o să facă taman invers!!! Că așa-i setat.
Dragelor, un bărbat nu-i un obiect. Nu-i nici o unealtă... E ca un fel de om, cum suntem și noi, de altfel. Așa că nu considerați că iubirea pe care i-o purtăm ne dă drept de proprietate asupra lui. Și nici actul de la primărie n-o face. Nici măcar inelul de pe deget. Astea sunt niște...simboluri. 
Iubirea nu se cumpără, că n-o găsești nici la magazin, nici la piață. Nici pe bărbat nu-l înhați de pe vreun raft, și-l pui în coș, alături de o pâine, niște pastă de dinți și câteva farfurii... Pe care le duci apoi acasă și le folosești după bunul plac, atunci când ai nevoie.
Doamnelor, sunt SIGURĂ că nu vă vreți bărbatul depersonalizat. Că nu-i nimic incitant în asta. "Șezi!", "Culcat!", "Apporte!"...astea se învață la școala de dresaj canin și se aplică exclusiv la cățeluși, nu la ființe umane. Așa că...oricine are asemenea veleități, își poate lua de la pet shop un patruped drăguț, pe care dacă-l educă de la început corespunzător, va executa cu bucurie și promptitudine orice comandă. Și va mai fi și recunoscător că o primește. Și-o să dea și din codiță, și-o să-i lingă și mâna stăpânei. Dar vă închipuiți un bărbat făcând asta??!! Că eu dacă mă gândesc...îmi vine s-o iau la goană.
Dragelor, chiar noi susținem că femeia e caldă și sensibilă... Dar că de multe ori e doar "prin gură". Că atributele astea nu prea se pupă cu reproșurile, îmbufnarea și încruntarea, veșnica nemulțumire și strâmbatul din "botic".
Și, din nou, tot noi susținem că bărbatul e eternul copil, că nu se maturizează niciodată... Asta cam așa e. Dar știm, nu? Ne-am asumat când l-am "luat". Dacă nu a devenit idealul de masculinitate până să ne cunoască pe noi, n-o să se întâmple asta după. Dimpotrivă.
Copiilor le trecem cu vederea micile șotii, de principiu nu-i îngrădim, că vrem să se dezvolte armonios... Aplicați atunci regula de trei simplă. Bărbatul e copil. Deci... Nu-l privați de libertate. Că nu merge a la longue... Până la urmă tot "scapă", și o să facă nemaifăcutul... Aveți încredere că o să-și folosească libertatea asta cu cap și cu bun simț. Dacă n-o va face...arunci nu-i iubire, nu-i respect...nu-i nimic! Și vă recomand călduros să vă duceți tare!
Și dacă stați, atunci stați și voi, doamnelor, tot cu cap! Un pic de gelozie nu strică! Dar depinde cum o "dați"! Că dacă-i control obsesiv și panică...atunci distruge tot fengșuiul. Un trup frumos atrage...o dată...de două ori...poate și a treia. Dar dacă nu e dublat și de un suflet la fel...e degeaba, până la urmă! Da, și bărbații iubesc suflete, să știți! Și bărbații au nevoie de afecțiune și înțelegere, și în duritatea și pragmatismul lor au nevoie să fie luați în brațe. Vorba cântecului: "Și băieții plâng câteodată..."
Comunicarea cu un bărbat nu e ușoară. Din cauza ideilor preconcepute pe care le avem, și noi și ei. Dânșii cred că aproape orice vrem să le spunem e reproș și acuză, noi considerăm că orice-am zice nu se-aude... Și adevărul e undeva la mijloc. O femeie, dacă nu are probleme medicale de ordin psihic, NU va căuta fără încetare și în orice sămânță de scandal. Asta trebuie să înțelegeți voi dragilor. La rândul său, un bărbat care-și iubește muierea va ține cont de ce-i debitează ea acolo, doar că va "scutura" conversația de "floricele" și detalii inutile pe care noi, ce-i drept, le oferim cu atâta plăcere...
Dar mă întorc totuși puțin și către voi, dragilor! Chiar credeți că ne puteți cere ca, dacă noi vă găsim frumoși și potenți, și la fel vă văd și altele, că n-om fi noi singurele chioare, să acceptăm cu bucurie că trebuie să vă "împărțim"?!? Bine, termenul nu e foarte fericit ales, dar ați prins ideea. Dacă vă iubim, am vrea să vă fim de ajuns. E firea omului, de ce să ne ascundem după deget?!? Eu una nu prea mai am timp să citesc, așa că nu mă regăsesc în teoriile din cărți. "Dacă-l iubești, îl lași să plece". Păi îl las, că n-am cum să-l țin cu forța, chiar dacă mi-aș dori. Doar că aș prefera să NU plece. Asta mă face mai puțin evoluată?!? Îmi asum! Îl iubesc și-l vreau lângă mine!! Nu sub fusta mea, nu 24 din 24 și 7 din 7. L-aș vrea fericit și împlinit cu mine! Da, îl "împart" cu societatea, cu jobul, cu prietenii, cu cunoștințele, dar nu-i pot împărți sufletul. P'ăla îl vreau alături de al meu. Și da, ține de mine să fac să fie așa. Ține de mine să accept că bărbatul meu e imperfect. Că îi iubesc și calitățile, și defectele. Și pe astea din urmă să nu i le îndes pe gât cu fiecare ocazie pe care mi-o fabric singură.
Ține de mine să-l fac să-și dorească să vină acasă să mă ia în brațe, nu să se gândească cu groază că i se termină programul de lucru și se întoarce în temniță... Ține de mine să-l fac să râdă, să-l las să tacă, să nu-i aduc lui problemele mele de femeie "puternică", să-l las să se joace cu restul de copii, să nu-l țin în lesă, să nu-l încui într-o cușcă, să nu-l "pedepsesc". Iubirea nu-i frică, nu-i teroare, nu e despre șefi și subalterni...
Ține de mine, care-s mai matură...să știu când trebuie să-i fiu prietenă, când confidentă, când iubită, când amantă... Când să-l cert și când să-l îmbrățișez, când să vorbesc și ce și când să tac deși n-aș vrea...
Și nu în ultimul rând ține de mine să nu las pasiunea să se stingă, să nu uit să fiu femeie... Să-i spun că-l vreau, dar să-i și arăt. Să mă joc, să-l incit, să-l excit. 
Și cele care știți să faceți și ciorbă...sunteți și mai câștigate!
Dragelor...teoria e simplă și frumoasă... Practica ne omoară. Dar știți ce? Când iubești cu adevărat, când simți că ți-ai găsit sufletul-pereche (ooops...lozincă! ), e mai ușor și mai natural să faci toate astea. Sau măcar să încerci. Și bunăvoința se pune. 
Iubiți-i mult!