Întrebări fără răspuns

Bună dimi, dragilor. Aproape pe final de iubire, o scurtă recapitulare, ce ziceți?...

Bună dimineața prieteni... Iubesc deci exist... Gânduri despre iubire, de fapt întrebări fără  răspuns...

Este un fapt real, un fapt dovedit, un fapt simțit de fiecare dintre noi - în ziua de azi iubirea nu durează, relațiile nu durează, căsniciile nu durează...

De ce dispare iubirea, de ce dispare emoția, de ce dispare atracția dintre parteneri, de ce căsniciile eșuează în rutină, de ce se înșeală  partenerii, de ce o căsnicie ajunge o temniță  a sufletelor, de ce apare singurătatea în doi, de ce iubiții  de altădată devin indiferenți sau chiar dușmani, de ce ajung  să-și caute fiecare fericirea aiurea, în afara cuplului?! Iată câteva întrebări pe care fiecare dintre noi ni le-am pus...

Cine e de vină, cine a greșit, unde s-a greșit, când s-a greșit?! Sunt alte întrebări ce frământă cuplurile... Bărbații dau vina pe femei, femeile acuză bărbații...

Fiecare caută vina la celălalt în loc să se uite în propria conștiință, în loc să se întrebe dacă a făcut totul pentru iubirea lui, dacă a luptat destul, dacă s-a implicat îndeajuns, dacă a oferit totul, dacă a știut sa iubească, dacă a știut să ierte, dacă a știut să treacă peste momentele grele, dacă a știut să întindă mâna împăcării, dacă a știut să treacă peste orgolii, dacă a fost destul de bun, destul de tandru, destul de iubitor...

Sunt întrebări retorice, întrebări degeaba și târzii, întrebări fără răspuns... Dar dacă totuși vrem un răspuns la toate astea ar trebui sa ne uităm fiecare în oglindă, să ne uităm fiecare în propria conștiință, să ne uităm fiecare în sufletul propriu... (Dr.Love)

Dragilor, Dr. Love le spune din nou, întrebări fără răspuns… Dar tot el ne arată parcă și unde am putea să-l găsim… Sau mi se pare mie?...

Da! Ați ghicit! E treaba de la final, cea cu oglinda… Ce simplu, nu?! Pe naiba!!! E al dracu’ de dificil! Să te privești tu pe tine, pe interior! Dar asta ar trebui să facem, zic și eu… Că altfel o să îmbătrânim lamentându-ne că ne-a crăpat iubirea, că ne-a intrat emoția în comă, că ne e căsnicia o cușcă încuiată pe dinafară și cheia e la stăpân, care al naibii nu vrea să ne-o dea, că suntem singuri și triști, că ne trezim în pat cu dușmanul, că ne-o tragem din an în Paște și atunci din obligație, că oricum nu ne mai place, că ne înșeală bărbatul sau, de ce nu (șoc și groază!!!) femeia… O să ajungem la capăt de drum cu aceleași întrebări existențiale la care n-a vrut nimeni să ne ofere vreun răspuns…

Păi cine să poată s-o facă?!? Altcineva decât noi?!? Cine să știe ce e în capul nostru de ne transformăm, ca-n filmele SF?!?

Știu, prieteni, asumarea responsabilității e lucru taaare complicat! Produce discomfort, te forțează să faci planuri cu tine, să iei măsuri… Neee… Nu rentează… Mai bine găsim vinovatul în altă parte… E mai simplu! Că noi n-avem cum să greșim! E clar că celălalt a comis-o! Și atunci trebuie să sufere! Și noi pe lângă el, probabil din spirit de solidaritate!

Sau, și mai facil, haideți să dăm vina pe destin! Pe fatalitate! Așa a fost să fie… Așa a vrut Dumnezeu, mai țineți minte?... Dați-l încolo de liber arbitru, că nu jucăm fotbal! Jucăm roluri de fericiți! Iubiți-vă mult! Măcar de ochii lumii!