Amintirea

Nu vreau să mai trăiesc cu amintirea

Acelei prea senine nopți de vară,

Nu vreau să știu c-am cunoscut iubirea

Și am crezut că niciodată nu o să dispară.

Nu vreau să mă-ncălzesc cu amintirea

Acelor dragi minciuni spuse-ntr-o doară,

Când am simțit că atinsesem fericirea,

Că ea de sus în sufletu-mi încet coboară.

Nu vreau să tremur iar la amintirea

Glasului tău dulce care mă striga în noapte,

Atunci când nu știam deloc ce e nefericirea

Și mă-ncredeam doar în ale mării calde șoapte.

Nu vreau să mă urmeze pretutindeni amintirea,

Acelei minunate vieți ce prefăcut-s-a îm gând.

Nu vreau să știu că ți-am pierdut iubirea

Și că, oricât aș vrea, n-o voi găsi din nou nicicând…