Frig în suflet

Mi-e tare frig în suflet, dragii mei!
Și-mi tremură o lacrimă-n condei!
Îmi zboară mintea iarăși către voi,
De ce nu vă uitați o clipă înapoi?

Mi-e tare frig în suflet și în gând,
Vorbesc cu fiecare, rând pe rând...
Și întrebările-mi rămân fără ecou:
"Hei, dragii mei, ce mai e nou?"

Mi-e frig în suflet, umbre din trecut!
Mi-e-atât de dor de tot ce n-am făcut!
V-aștept seară de seară la fereastră,
Să-mi povestiți, vă rog, de nemurirea voastră!

Mi-e tare frig în suflet, dragii mei,
Când rătăcesc atât de singură pe-alei
Pe care nimeni nu mi le-a dezvăluit,
În goana voastră către infinit...