sâmbătă, 29 iunie 2019

De aia!

Dragilor, pot să am momentul meu de revoltă?... Întrebare retorică! 😉 Oricum o să-l am! 😅
Astăzi vorbeam cu un prieten care-mi spunea cam așa: "Ce ți-e și românul, în ziua de azi... La o nuntă sau o cumătrie nu merge, că are concediul programat de acum trei ani fix în săptămâna aia, dar la o pomană repede pune ceasul la 7 dimineața, sâmbăta, să fie primul la prosoape, bomboane și colivă cu drajeuri pietrificate... 🤣😂🤣". Adevărat! Și genial! Nici eu nu putem s-o zic mai cu foc! Eu, care m-am trezit fără alarmă ca să o bifez, din nou, și p'asta! 😉 S-ar putea să vă par cinică, dar eu știu că nu sunt. Că eu le știu pe toate. 😉 Mi-s doar, cum vă spuneam, extrem de revoltată. Și din păcate nu pe ăi citați de prietenul meu mai sus. Că ar fi fost simplu. Le-aș fi zis vreo două de alea amare de tot, că mă pricep, după care aș fi făcut nani liniștită. Dar uite-a naibii că nu pot! Să dorm! Că să fiu acră îmi iese oricând. Pentru că mă chinuie diverse "de ce-uri". Unul mai cu foc, după ziua de azi. De ce trebuie să legănăm o farfurie deasupra unei lespezi, în timp ce un popă plictisit de aceeași rutină zilnică ne explică pe repede-nainte cum stă treaba cu veșnica pomenire care durează vreo 10 minute?... De ce am nevoie de-o zi anume să-mi amintesc și să-i plâng pe cei ce mi-au fost dragi și s-au dus?
Cred că v-ați dat seama ce-am făcut eu azi. Nu din obligație, nici din plăcere, cu-atât mai puțin din convingere sau înțelegere a "fenomenului". Încă un "de ce" fără răspuns. Probabil pentru c-am iubit-o. Rău! Și pentru că ceilalți rămași în urmă aveau nevoie ca eu să fiu acolo.
Însă, la final de zi, am rămas cu revolta! Împotriva nimănui! Că n-am cu cine mă certa că mi-a adus năvalnic înapoi toată durerea aia dementă pe care încerc de-atunci s-o păcălesc!
De ce? De aia! 😉
Haide bine pa!

Femeia din spate

Neața, dragilor! Ce ziceți, așa o fi? Se prea poate... 😜 Și după părerea mea, ezâstă doo explicații:
1. Dacă un domn e dorit de toată muierimea, nu vă gândiți că e musai meritul său. Înseamnă doar că are o super-femeie lângă el. 😅 Pe cale de consecință, și după logica invidioasă a reprezentantelor sexului frumos, asta îl face deosebit de eligibil.
2. Pe de altă parte, dacă bărbatul e alergat de multe-multe madame, rezultă că știu ele ce știu, sau măcar intuiesc (că au cu ce), și-atunci n-o fi proastă aia care l-a prins să-l dezlege?... Ce dacă s-a săturat?... Pofta vine mâncând. 😉

vineri, 28 iunie 2019

Roma la pas

Bau! 😅 Dragii mei, sunt acasă!!! Și, ca să încep cu finalul, o să vă spun că era să nu fiu. Nu vă speriați, nu vă agitați, NU s-a întâmplat nimic altceva decât că mi-am pierdut eu buletinul cu puțin timp înainte de îmbarcare/decolare. E na! Nu râdeți, că e de plâns! Eu am făcut-o! 😉 Ce altceva era să fac?!? 🤣🤣🤣 Dar, cum spuneam încă de as'noapte, există un Dumnezeu al tâmpițeilor. Care a avut grijă ca, după ce am reușit să ajung pe locul meu de la geam, să nu prestez un nou atac de panică în ora în care am belit ochii speriați în gol, pentru că nu aveam culoar de zbor, după cum ne-a relatat comandantul ce după voce părea să mai aibă vreme bună până la majorat... Bine că avea și instructor lângă el... Bine pe p... pana mea! Logica mi-a spus că de aici se deduce că e la prima cursă. Dă Doamne să nu fie și la ultima... Oare carnetul de pilot se eliberează de la 16 ani? 🤣 Oare dacă fac o criză de isterie pe motive de claustrofobie, o să fiu eu cauza pentru care rămânem la sol? Își amintește cineva de primul episod din "Final destination"? Boom! 😅 Iată câteva dintre întrebările fără răspuns care mi-au măcinat mie creierul natural obosit...
Însă, cum vă spuneam, acum mi-s pe locul meu de la geam de la etajul al doilea. 😉 De unde vă pot spune câteva vorbe despre experiența mea la... Roma. Cred! Păi da, că încă mă gândesc dacă n-am ajuns cumva pe la Shanghai. Altfel nu-mi explic. De ce toți chinezii din univers erau în Italia. "Asezonați" cu pakistanezi, indieni, africani și niscaiva cerșetori români.
Dragilor, cu mine nu-i de călătorit, că-s belea pe lângă curtea omului. 😉 O să vă redau întru exemplificare câteva din ipostazele în care m-am aflat eu pe-acolo printre macaronari, ca să nu spuneți că exagerez.
Așadar... când am aterizat... eu, Biți și doi amici, am luat-o la pas (futu-i mama lui de pas, că 4 zile l-am folosit până la epuizare) către apartamentul pe care-l rezervasem pe site-ul acela. 😉 L-am introdus pe gps, cum ar veni, fără adresă, logic. Pe-aia și-a luat-o singur. Și greșit! Două ceasuri am stat pe scări urându-i de bine proprietarului pe care l-am anunțat că noi am ajuns cu trei ore mai devreme decât anunțasem... Și care, amabil, a spus că vine repede și el... Măcar Bițisor nu s-a plictisit. El s-a împrietenit cu portarul. Hăhăiala naibii ce era pe ei... niciunul nu era deranjat că vorbesc limbi diferite. Așa și-a mai omorât timpul până a venit una bucată fată trimisă să ne culeagă și să ne transporte la adresa corectă (care de altfel ne fusese pusă la dispoziție), că omul era avut, avea mai multe case... 😉 Pe drum, firește că am concluzionat: " Eu v-am zis că nu-i aici... Dar voi... Batman!" 😤
Mărkuleții mei, ca să ne înțelegem, mi-s încântată că am ajuns la Roma. Că mi-am dorit de muuultă vreme să văd Vaticanul și alte câteva locații ce poartă-n spate mii de ani de istorie, cultură și civilizație. Aceasta din urmă lipsindu-i, ca regulă generală, capitalei sus-numite. Părerea mea! Încerc s-o scurtez, că altfel scriu până duminică. 😅 O să punctez doar contradicțiile care pe mine m-au marcat acolo...
Mișto la italieni... evoluați... aliniați cu normele europene... La ei se pune în practică mult-dorita colectare selectivă a deșeurilor. Direct pe stradă. 😉 Cu ridicare semestrială, din câte am putut eu să-mi dau seama. 😓 Frumoasă și curată ești, Românie!!!
V-am spus că am mers mult de tot pe jos? Prea mult?... La un moment dat am vrut să luăm și metroul, dar era în grevă. 😅 NU glumesc! Cred c-a fost totuși una de avertisment, că s-a terminat repejor și-au dat drumul la două trenuri. Decât! Am călcat și eu vreo trei italieni pe cap, că-s fată descurcăreață și trebuia să prind loc. 😅 Dar să revenim. Roma la pas... dificil, să știți. Mai ales la aproape 40 de grade. Dar nu asta a fost marea problemă. Ci faptul că pe-acolo semafoarele sunt facultative. Pentru șoferi. Și din nou NU glumesc. Ori noi am devenit peste noapte discromați/daltoniști, ori ăia sunt complet cretini. Merg pe a doua variantă, că dacă voiai să traversezi așa, la întâmplare, pe unde-ți tuna, opreau în mijlocul străzii să-ți dea prioritate. Dacă însă stăteai ca boul/vaca să vezi verde-n fața ochilor, te călcau inevitabil pe bombeu. 😉 Chestie care pe mine m-a enervat, că eram în sandale și-mi stricau pedichiura. Adidașii mi-i uitase Biți într-un magazin. 😅 Există și o explicație pentru care încălțările mele nu erau la mine-n picioare: după o zi de umblat nu le-am mai suportat. Așa că le-am schimbat pe niște șlapi italienești. Pardon, chinezești. 😅
Dragilor, nu știu dacă v-ați dat seama, dar sejurul meu la Roma a avut ca laitmotiv mersul pe jos. Garnisit cu masochism. 😉 Vă mai dau un exemplu: după două ore de stat la coadă la Vatican, cum se stătea odată la noi la lapte... și după încă trei de puricat fiecare colțișor de pe-acolo, într-o aglomerație generatoare de stări de leșin, am RATAT intrarea în basilica Sf. Petru. Nenorocire, că mă aștepta Papa la spovadă! 😅 Și ce ziceți?... Că mâncătorii de paste făinoase nu-s proști degeaba. Dacă n-ai fost pe fază, nu poți s-o iei pe "scurtătură". Te uiți ca muta la p... păpădie la locul în care-ți dorești din tot suflețelul să ajungi și NU ai voie. 😤 Dar ai variante ajutătoare. Ori refaci traseul (v-am zis că a durat trei ore?), ori ieși, te așezi la altă coadă, plătești alt bilet și te duci la Sfântul Părinte să ți-l deconteze. 😉 Am ales-o pe prima. Eram buni de filmat și pus pe youtube. 😅 Aveam o viteză... "Paaardooon!", două coate colo, două picioare dincolo... și așa ne-am făcut loc repejor, ca să accedem din nou la capelă, ca s-o luăm apoi în dreapta, nu în stânga, ca să se uite lumea la noi ca la circ... Că cică acolo trebuie să caști ochii, să vezi ce n-ai mai văzut, nu să alergi ca apucatul, după ce ți-ai dat check-in, să știe haterii că ai fost în străinătate. 🤣 "Proștilor!", le mai aruncam eu din când în când... "Vă uitați la noi ca vaca la dude!!! De parcă n-ați mai văzut vedete de-aproape!" 😤😤😤
În fine... a trecut... am aprins și-o lumânare din buton (că ăștia s-au emancipat), am bifat-o și pe-asta... marș acasă cum s-ar spune. Că se-ntunecă și nu umblăm noaptea dezlegați pe străzi. 40 de minute până la metrou... care era în grevă. Știu, v-am mai spus, dar sunt obosită. 🤣🤣🤣 Futu-te-n gură, viață!!! Atât!!! După care ne-am trântit în posterior pe trotuar și am așteptat un miracol, că doar fusesem la Vatican. 😉 S-a produs, slavă Domnului... Am ajuns acasă. Dar mă doare organismul. TOT!
Haide bine pa!

joi, 20 iunie 2019

Tineri

Hei, dragilor!! Eu am fost și copil super-mega alintat la mama acasă... la tata nu mai zic... 😅, am fost și adolescentă rebelă și enerva(n)tă de orice-ar fi îndrăznit să îmi spună vreun adult, acum sunt și oleacă mai "coaptă", cel puțin conform a ceea ce scrie pe buletin, am și copii și două tone de responsabilități și vreo trei de regrete și nostalgii. După vremurile alea în care voiam cu tot dinadinsul să fiu lăsată în pace, în care le știam pe toate și tot adevărul era la mine. 😉
Așa că... stimați tineri care credeți că tot ce zboară se bagă și-n gură, care din sculare în culcare nu știți a declara decât că vă lipsește cheful și vă prisosește lenea, aflați că viața nu-i ca-n filme! NU din alea SF! Și libertatea e frumoasă și gustoasă, dar costă! Că nimic nu-i gratis!
Haide bine pa!

sâmbătă, 15 iunie 2019

Concediul acasă

Bună dimineața, dragii mei! Și vă rog citiți textul înainte de a trage concluziile, pentru că aparențele chiar pot înșela. 😉
O să încep cu o întâmplare petrecută la mine-n prăvălie. Unde-n altă parte?... Că viața mea pe-acolo se scurge încet și sigur. 😅 Preponderent.
O familie cu un copilaș, vorbind zgomotos românește... Puștiul, executând o manevră periculoasă, atinge "ușor" o sticlă de pe raft. Conform legilor lui Murphy, aceasta cade și se sparge, împrăștiindu-și maiestuos conținutul pe jos. În secunda următoare părinții uită din ce etnie fac parte și încep să vocifereze într-o limbă de circulație cvasi-internațională. Plecând de la prezumția conform căreia co-naționalii lor mai prostuți, adică noi, împingătorii de cărucioare, nu vom ști cum să le cerem despăgubiri, fiindcă n-am umblat prin țara ca o cizmă și nu-i știm vorbi limba. Relax, n-am fi făcut-o oricum... pentru că shit happens all the time 😉, pentru că ar fi mai mare daraua decât ocaua, pentru că nu suntem atât de inepți și de absurzi... și lista poate continua.
Și-așa ajung, pe lângă drum pe lângă gard, la ce voiam să spun: dragilor, eu NU cred că-i o rușine să muncești. Nici cu mapa, nici cu sapa... Mai mult, educația și experiența mi-au arătat că de urcat urci greu, iar de coborât e muuult mai simplu. 😉 Așa că, sub aparenta mea aroganță și infatuare, îmi permit să spun că știu ce-i ăla respectul. Și pentru cel care mătură strada, și pentru cel care culege căpșuni sau îngrijește de vreun bătrânel țâfnos, și pentru directorul de bancă sau pentru CEO-ul unei multinaționale.
Ce mi se pare penibil și extrem de agasant este să uităm cine suntem sau de unde am plecat. Să încercăm să părem altcineva, mizând pe naivitatea semenilor noștri. Să ne vărsăm frustrările într-o manieră idioată. Stimați români plecați aiurea să vă căutați un trai mai bun... măcar din punct de vedere finaciar, renunțați la ideea tâmpită, care vă mână să credeți că e cool să vă uitați graiul în care v-ați născut, care vă șoptește că dacă faceți paradă de o falsă bunăstare veți stârni admirația... Nu reușiți decât să păreți niște parveniți... În varianta cea mai fericită. 😉 Ca regulă, niciun individ normal, cu capul pe umeri, nu va râde și nu vă va condamna pentru decizia de-a fi plecat... Nici nu va judeca modul în care ați ales să adunați o brumă de "avere" și poate de liniște, atâta vreme cât o faceți cinstit... Și nici măcar nu vă va invidia... pentru că știe că nu-i ușor...
Așadar, dragilor... pentru că tuturor ne place treaba cu asumarea, că e la modă... Fiți voi înșivă. Și acolo... Și aici. Că oameni suntem cu toții. Haide bine pa!

Pe șleau!

Neața, dragilor! Știți... pe mine m-au agasat întotdeauna ipocrizia, prostia și răutatea. Și am perioade în care mă scot de-a dreptul din sărite. Ca cum ar fi cea prezentă. 🤣
În speță, de fapt în două spețe 😅, am o mare și enervantă problemă cu persoanele care se dau culte-n cap, care au descoperit moda scrierilor de "dezvoltare personală", pe care le sorb cu nesaț fără să înțeleagă nimic... și din care aruncă pe colo pe dincolo citate pompoase, care, în îngustimea minții lor, le fac să pară inteligente. Stimabililor, e mișto să citești! Era o vreme când și eu aveam timp de asta, și de care mi-e dor! Dar știți ce e și mai mișto?!? Normal că nu știți, că n-aveți de unde! Vă spun eu: să gândești! Așa te "dezvolți personal" cel mai bine! 😉 Dacă-ți folosești chestia aia de ne-o arăta Dr. House aseară. Că de copy/paste... e în stare și un puști de grădiniță, emancipat înainte de vreme! Evident, e riscant să spui ce-ți trece prin cap. Mai ales când ești conștient de incapabilitatea ta de a emite idei generatoare de un minim interes, în loc de hohote de râs. Dar așa te mai eliberezi de frustrări. Alea pe care le acumulezi când vezi că nu prea te aplaudă nimeni pentru cuvintele spuse de alții, cu care tu "rezonezi", că-ți place cum sună, dar din care nu înțelegi mare lucru... 😉 Așa că... dacă-ți place lectura, e lăudabil! Dar dacă prestezi activitatea asta doar ca să arăți lumii cât ești de titrat, strecurând în conversații niscaiva ghilimele și vreun nume de autor care crezi tu că te o să lase auditoriul cu gura strâmbă de admirație, mai bine las-o baltă!
Vă foarte pup acum. Mă duc să caut pe goagăl niște citate care să mă facă să fac femeia perfectă!
Haide bine pa!

marți, 11 iunie 2019

Femeia bărbat bine

Hei, dragilor! Îmi amintesc o vreme în care "femeia bărbat bine" însemna cu totul altceva... Era cum s-ar spune femeia salahor, cu nițică mustață și palma cât capacul de veceu. Acum... S-au inversat rolurile. Nu-i muiere mai muiere decât un nene epilat, pensat, care prezintă un picior de căprioară virgină într-un pantofior de Cenușăreasa reloaded...
Nu-i doamnă mai cochetă decât domnul cu abonament la salon... Ăl de-ți poate recomanda un șampon bun-bun, care să-ți dea luciu la coamă (cel pentru cai e gigea, să știți 😉), un lac pentru întărire (a unghiilor, nu vă gândiți la altceva) și o manichiuristă care pune gelul cum trebuie, să nu pice la spălat vasele. 😅
(...) Da iubitule, ți-am încălzit ceara. 😉
Haide bine pa! Doamnelor și, încă mai sper... domnilor. 😉

vineri, 7 iunie 2019

Femeile

Apoi să-ți dea Dumnezeu sănătate și ebrietate, Al Bundy dragule... că tare "ne-am" mai râs "împreună" de când eram eu tânără și tu... nu erai bătrân... Acum nu-s chiar amuzată, dar măcar pot să strig "Evrika"!!!! Pai tu știi de când mă tăvălesc eu ca-n chinurile facerii (pe care de altfel nu le-am experimentat, din cauză de bisturiu, pupa-l-ar mama pe domnul care l-a manevrat) ca să înțeleg de ce-mi plac bărbații? Că deh... ce-i de plăcut la ei?... 😜 Hai c-am glumit. Malițios. 😉 Știi tu câte procese de conștiință mi-am făcut, câte nopți am petrecut cu întrebările învârtindu-mi-se-n cap mai ceva decât bilele-n rulmenți?... Cât de rușinată am fost eu crezând că-s o golancă misogină, o panaramă care caută compania bărbaților din motive lumești neortodoxe? 😂 Ufff!!! Dar m-ai liniștit, pretenaș! Pupa-te-aș și pe tine!!! Eu înțeleg femeile... Aș pe naiba! Eu nu mă înțeleg nici pe mine. 😉 Dar măcar am priceput acum de ce nu-mi prea-mi plac. 😅😅😅
Veața mea, să mor, că am ajuns și la tine!... Promit că nu-ți mai solicit veci să mă-nțelegi! Pe cuvânt de pioner!!! Că încă-mi doresc să mă suporți!
Haide bine pa!

marți, 4 iunie 2019

Papa

Dragilor, dacă tot a vuit toată suflarea României zilele astea, dacă tot au fremătat codrii și apele curgătoare s-au oprit în loc, dacă Soarele n-a mai apus, dacă... atunci pot eu să nu vorbesc despre Papa, eu... catolica Facebook-ului, (ne)practicantă?... Lăsând asta la o parte totuși... omul mi se pare genial! Prin simplitate și asumare! Și de ce nu?... Prin  comparație! Știți voi... faza virală cu Loganul și Merțanul! Știu, haterii pe care i-am tot văzut în ultima vreme, ăia care au uitat cât de credincioși sunt, care în bigotismul lor complet fățarnic omit că Dunnezeu e unul, și ce să vezi, ACELAȘI, și dacă-i pupi inelul de 24 de karate lui nea Daniel, și dacă te binecuvântează simplu fratele Francisc, vor spune că a fost vorba tot despre politică, interese intergalactice, că și "al nostru" e la fel de putred de bogat ca și "al vostru"... Băi... O fi! Dar, într-o societate atât de strâmbă și de debilă ca a noastră, EU apreciez că cel puțin nu face paradă. Că în timp ce unul povestește cu nesaț despre câte sute de mii de euro l-au costat clopotele de la catedrală, celălalt vorbește cu blândețe despre iubire, unitate, acceptare...
Prieteni, o spun din nou: mi-e scârbă de fariseii oripilați de cum a zis Papa că-i "mai bine să trăiești ca un ateu decât să fii un fals creștin"! Huooo!! Blasfemie!!! Au sărit de cur în sus ipocriți slujitori ai unei credințe de paradă!!! Mai bine urăști și hulești, arunci cu pietre și judeci, dar te arunci în genunchi sub icoane, gândind că DOAR ACOLO e Dumnezeu! Că El te vede prin ochii altora ca tine, că trebuie să-ți strigi evlavie în gura mare, NU s-o simți!!!
Nu, n-am nimic împotriva Bisericii, așa cum am fost acuzată. N-am "un dinte" contra preoților!!! Am o mare scârbă pentru falsitate și mascaradă!!!
Haide bine pa!

duminică, 2 iunie 2019

Be like you

Ăsta-i cel mai tare sfat pe care l-am primit... Chiar l-am primit. De la un prieten.
"Be like you".
Abia apoi am căutat poza aferentă. Cred că merită dat mai departe.
Pe principiul "Foaie verde mărăcine/Sunt mai proastă decât mine" (p'asta am prins-o aseară la IUmor), e genial de reconfortant să poți să fii tu însuți. Sau însăți. După caz. Pentru cunoscători. 😅
S-ar putea să fiu acuzată iar că-s duplicitară (mai ieri mi-a trimis o tanti definiția din Dex, DECÂT că 😂 n-a fost așa asumată să lase comm-ul pe wall, i-a dat rapid cu delete), pentru că în alte rânduri m-am dat cu roțile-n sus spunând că mă înfurie nevoie-mare rezistența la schimbare. Dar e cu nuanțe, nu orice țața Frosa le-nțelege. 😜 Timpul trece, vremurile se schimbă, aparent evoluează... și mi se pare de bun simț să încercăm și noi să ținem pasul. Simplu! Ce nu încurajez este schimbarea propriului eu. Mai ales când faci asta ca să fii pe placul altora. Ca să fii admirat, plăcut, iubit... Maaare prostie, dragilor!! Cea mai mare!!! NIMENI nu merită asta!
Și-acum nu vă speriați, că n-am trăit vreo decepție pe care să încerc s-o maschez trimițând săgeți muiate în venin! Au contraire! 😉 Și eu încerc, uneori, să mă schimb. Câteodată îmi și iese. 😅 De dragul lui, de dragul prietenilor, de dragul persoanelor importante din viața mea. Dar fac asta cu mintea limpede. Modificând DOAR comportamente care MIE nu-mi plac la mine. Adică o fac pentru mine. Că stăm zi de zi împreună, 24 din 24, și am ajuns la concluzia că eu cu mine trebuie să ne iubim mult, ca să avem un trai liniștit.
Deci daaa!!! Dacă vă uitați în oglindă și imaginea de-acolo vă zâmbește, atunci sunteți fericiți!!! Dar uitați-vă cu ochii voștri, nu cu ai altuia! 😉

Gripă

Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...