joi, 31 octombrie 2019

#Colectiv

Hei, dragilor! Am vrut să scriu despre asta ieri, dar deh... eu sunt mai specială... 😓
30 octombrie 2015... Prima amintire e că m-a sunat tata, Dumnezeu să-l odihnească. Avea glasul gâtuit...
- Fata tatii, vezi pe unde mergi... Să ai grijă de tine, fata tatii!
Apucasem să deschid televizorul. Văzusem... Eram acasă, nu fusesem în niciun pericol... Eram bine merci, în patul meu cald, cu grija părintească lângă mine, ca întotdeauna.
Atunci am înțeles. Ba nu! E mult spus! NU VREAU să înțeleg vreodată! Să simt ce-au simțit mamele și tații aceia... 😪 Am realizat doar că un copil rămâne un copil. La orice vârstă, atâta vreme cât îi trăiesc părinții. O parte din mine s-a bucurat. Că i-am putut spune tatei că sunt bine. Că dragii mei nu plângeau pentru mine. Apoi am plâns toți. Am plâns durerea tinerilor EXECUTAȚI și pe a celor rămași în brațele disperării. Am plâns de furie și de frustrare.
După 4 ani, NIMIC nu s-a schimbat. După 4 ani am rămas cu aceleași sentimente. După 4 ani aceeași nesimțire ridicată la rang de artă a rămas nepedepsită. Aceeași nepăsare crește numărul victimelor vinovate că s-au născut și au trăit aici. Mi-e scârbă, dragilor! Mi-e doar scârbă!!!
Haide bine pa!

luni, 28 octombrie 2019

Bărbați

Hei, dragilor! Cred c-am mai scris și-n alte rânduri despre masculul modern. Dar nu mă pot abține, mi s-a părut grăitoare poza. Știți, eu îs destupată așa... la minte. Poate chiar PREA, ar spune unii. Nu-mi plac nici dogmele, nici regulile idioate pe care nu le înțeleg, nu-mi pasă nici de gura lumii și cred că societatea a evoluat, mai mult sau mai puțin, de pe vremea lui mamaie. Pe de altă parte, la fel de mult cred că cine ne-a lăsat pe pământul ăsta împărțiți pe sexe a făcut-o cu vreun scop... 😉 Da, bine... să ne înmulțim, dar nu asta era ideea acum. 😂
Nu sunt nici adepta ideii că omul, ca jumătate a femeii 😅, trebuie să aibă musai în dotare o bâtă cu care să altoiască pericolul, oricare-ar fi el, ca să își demonstreze bărbăția. Nici că el a fost creat ca să meargă la vânătoare, în diversele sale variante, de la cea antică la cea modernă, în timp ce dânsa îl așteaptă acasă croșetând.
Nu cred nici într-o PERFECTĂ egalitate a sexelor. Pentru că NU există, parol! Avem înclinații, pasiuni, puteri diferite!
Ați înțeles unde "bat"? Îs de părere doar c-ar trebui să-l lăsăm pe Popa-Popas să se ocupe de caricaturi, nu să ne transformăm noi în unele. Femeia prea bărbată e la fel de penibilă ca bărbatul prea muiere. Și nu vorbesc despre ăla de plânge la un film sau are sânge-n c... să recunoască la o bere că-și iubește aleasa. Nuuu!!! Că ăla-i bărbat adevarat! Adică asumat, că-i mai "trendy" așa. 😉 Eu zic de   fraierul care nu știe că degeaba te chinui să porți o barbă de călugăr tibetan dacă nu știi să porți o pwlă! Și aia dusă la salon, ca fetele...
Haide bine pa!

sâmbătă, 26 octombrie 2019

Eu cu cine votez?

Hello, dragii mei! Eu nu-s turmentată, asta-i starea mea naturală. 😂 Așadar întrebarea e legitimă. Eu CU CINE plm votez?... Nu zic "pentru", ar trebui ca răspunsul să fie subînțeles. Pentru România. Aș! S-a dus sufletului săraca de ea... Bițișor al meu a zis că-i înmărmurit (ceea ce nu i se întâmplă foarte des), așa că apelez la voi. Că altfel n-o să-mi fuck datoria de cetățeană exemplară a patriei mumă.
Eu știu că românul zice că dintre două rele s-o alegi p'aia mai puțin rea. Dar care-o fi? 🤔 Klaus, dezvoltatorul imobiliar deghizat în dom' profesor, alias tovarășul președinte? I-aș pune lui ștampila, dar mi-e că rămân prea mulți tineri nemeditați și prea multe case neînchiriate. Ori Veorica, puiul de geniu nedescoperit încă?... Aș mai lăsa-o să termine de vizionat toate serialele din episodul cu moțiunea.
...
Căci... despre ei vorbim, nu? Mă-ndoiesc amarnic că pe Ramona-Ioana o mai lasă tac'su mare să mai stea singurică pe-afară  și în turul doi. Pe Paleologu o să-l găsească până atunci ăia de la casa de copii de unde-a fugit și îl iau înapoi... Nea Diaconu sigur o să aibă vreo reprezentație la scenă deschisă, iar domnul Cumpănașu  va fi prea ocupat s-o caute pe biata nepoată-sa, pe care a descoperit-o se pare, din păcate, post-mortem, dar pe care-o iubește ca pe ochii din cap și ca pe faima pe care-o caută cu o înverșunare debilă. Barna o să-și dea seama că tot la SRI e mai bine decât la Cotroceni, iar restul... nu contează nici cât ăștia. 😉
Dragilor, dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs, parol! EU CU CINE VOTEZ?!?
Haide bine pa!

vineri, 18 octombrie 2019

Săptămâna mea

Hello, dragilor! EXACT așa fost, ducă-se! Pe pustii, vorba bunicii pe care abia acum o înțeleg. 😉 Vorba, nu pe bunica.
Eu săptămâna asta am petrecut două zile la capitală. Mi s-au părut două veacuri, dar e doar chestiune de percepție. 😂 Total neinteresant, însă o să vă pun la curent, foarte structurat, că doar am fost la meeting-uri (plm... ședințe nu-mi mai place cum sună 😂) cu ce revelații am rămas, subiect de meditație pentru weekend:
1. I'm a fucking ungrateful bitch!!! Știu că veți sări să mă contraziceți, dar n-o faceți deocamdată și vă promit că până la finalul paragrafului îmi veți da dreptate. 😂 V-am mai povestit cu alte ocazii că eu, o mică (de fapt mare) Monica Columbeanu am nevoie de șofer. Pentru că merit. 😂 Too make a long story short... Dane, te vreau înapoi!! Costel încă mai învață. 😂 Constantine... ia-o ca pe-un roast. Și pe mine ca atare, că doar nu mă cunoști de ieri. Și mai ia-mă și la București. Și eu promit că-n schimb îți plătesc niște ore de condus... 😅 Doamneee!! Pupați-aș tălpile!... Sunt acasă! Sunt vie!
2. Reuniunile noastre durează tot în jur de unșpe ore și eu nu mi-am pierdut abilitatea de a dormi ca (semi)calul. Nu-n picioare, da' pe scaun. Totuși somnul nu e la fel de odihnitor ca cel la orizontală. Clar, multe lucruri sunt mai practice în poziția "culcat". 😊
3. Orice regulă are excepția care o întărește. Costel (din nou 😅) vorbești MULT MAI MULT decât o femeie. Decât ORICE femeie! Nu, nu mă mir, eu știam! Însă Facebook-ul nu. 😉 Că ție-ți place doar oral. Adică aici ești invizibil.
4. Cu riscul de a mă repeta, sunt o nesimțită. Problema e că n-am de gând să remediez asta. A doua zi pe care trebuia s-o petrec țintuită într-un inconfortabil scaun a fost too fucking much pentru mine. Așa că în ultima parte, adică de la două până după șapte... mi-am privat colegii de prezența-mi agreabilă, preocupată fiind de activități mai lumești, cum ar fi vorbitul la telefon, fumatul și băutul de cafele, destinat a mă ține trează. Cu mențiunea că, undeva în acest interval orar am evoluat la scenă deschisă împreună cu alte câteva colege care, fiind "virgine" într-ale prezentărilor în fața a vreo 70 de inși, erau a dracu' de emoționate. Drept pentru care mi-am luat rolul de "mămică" foarte în serios și am solicitat pe un ton foarte înțepat audienței să le/ne acorde atenție și respect. După care am dispărut, că lăsasem țigara aprinsă.
5. La final de zi m-am oferit voluntară într-un proiect. Nu știu care, că am intrat în sală la sfârșit și am prins doar ultimele cuvinte... Dar șef... am făcut impresie?... 😉
Haide bine pa!

luni, 14 octombrie 2019

Moaște

Hei, dragilor! Azi ar trebui să fiu cucernică și să mă tăvălesc pe lângă moaște. În schimb eu... iar îi admonestez pe ăia (prea mulți) care din pură ipocrizie și o tonă de interes o fac pe-a credincioșii pătrunși de har divin, pe principiul "Nihil sine Deo", că sună bine... Ce plm dacă nu știm ce înseamnă?... 😉
M-am pornit. Mi-a apăsat o jigodie butoanele, recunosc! 🤣 O caricatură care se ocupă cu facerea de bine. Pe spinarea altora, că e cel mai simplu. Sau stați așa... cred că-și închipuie că e haiducă. 🤣 Ia de la bogați și dă la săraci. Doar că nu cu japca... DECÂT cerșește. 😉 I-o fi zis ei niște moaște că prostituția e pe placul lui Doamne-Doamne. A mon avis, să fii curvă nu înseamnă musai s-o iei în gură. Au contraire, curvă ești și când o dai! Gratuit și cu zâmbetul pe bot! În timp ce verși râuri de cerneală virtuală pozând în fecioară decăzută. Icoanele înșirate pe FB nu te-ajută, sunt eu sigură de asta!!! Înainte să se nască Zucky unde mama sfinților mai arătam noi cât suntem de evlavioși?!? 🤮
Dragii mei, știu că azi la ortodocși e zi mare. Dar io mi-s catolică (după unii păgână), deci îmi permit să întreb. DIN NOU! Care-i treaba cu moaștele care fac minuni DOAR o zi pe an? Așa e scris în carte?!? Credința o ai doar câteodată? Și dacă nu-i cu circ nu se pune? Întreb pentru un prieten... că pe Cuvioasa am vizitat-o și eu odată... Că stă săraca acolo la Mitropolie, cuminte... 365 de zile pe an. Sau 366. Depinde. 😉 Nu-mi amintesc dacă i-am solicitat să întreprindă vreo minune. Nici dacă m-a "servit". Și dacă nu, sigur n-a făcut-o de supărare că n-am venit la ziua ei, să mă calc pe cap cu alte câteva zeci de mii de "credincioși". Dar apoi m-a iertat, știe că am buba în genunchi... 😉
Haide bine pa!

joi, 10 octombrie 2019

RMN

#RMN #răbdare #claustrofobie

Bau, dragii mei! Știți/ghiciți ce fac eu acum? În afara faptului că îmi introduc, îmi scot, iar îmi bag, și tot așa?... AȘTEPT! 😤 Adică ce îmi place mie cel mai mult!!! V-am mai spus CĂ CALITATEA mea principală e răbdarea, nu? Futu-te-n gură, viață, că nu ți-am mai zis de ceva vreme ce panaramă ești. 😉 După vreo două săptămâni în care mi-ai tras-o prin toate găurile, de-am primit recomandări pentru un sejur la Săpoca (Socola pentru moldoveni, No 9 pentru cei din capitală...), pe motive de depresie profundă, cu accente paranoide, cireașa de pe tort (sau mai degrabă bomboana de pe colivă) o savurez acum, la mirobolantul spital Sanador. Alt loc pe care-l iubesc. Vă amintiți că mi-s dragi doctorii precum o sondă urinară... Știu, ar trebui să zic merci... că eu, sclava franțuzilor, beneficiez (taman de la ei, cum ar veni) de o asigurare medicală privată. De top, ce plm. Fac RMN gratis, și teoretic nici nu-i nevoie să aștept 6 luni înspre 9... Practic rămâne de văzut. Începutul e promițător. Tanti de la recepție, care certifică fără niciun dubiu că omul se trage din maimuță, este o româncă veritabilă. O față îmbufnată, agasată că-i prea multă lume la coadă și nici PC-ul nu-i merge... Și apar și eu cu figuri de asigurat în cap, și ea trebuie să sune acolo ca să obțină aprobarea, și de-a dracu' ce e sună pe la și 10, după care la și-un sfert mă întreabă dacă am programare la 1...
- AVEAM (fă!!), AVEAM!!!
Sunt toată un zâmbet! Pardon, un rânjet! Pardon, un rictus. Așa m-am prezentat. Nu de prințesă, ci de nebună. 😉 Eu am traume legate de RMN, mai demult v-am mai povestit. Adică... era DECÂT să mor la prima experiență de acest gen. Pentru că fiindcă domnia mea nu poate dormi cu geamul închis la cameră (fie vară, fie iarnă... vorba cântecului). Deci vă puteți închipui ce-a fost în capul meu (examinat atunci de altfel) când m-am văzut captivă într-un coșciug. Maare atac de panică ce-am făcut. Dar nu despre asta e vorba, iar am luat-o tralala. Azi... RMN din nou. Tura asta la genunchi. M-am interesat în prealabil. La vreo 40.000 de persoane. De câte 10 ori la fiecare. Cică-ți rămâne căpățâna afară. Fie! N-am crezut 100%, v-am zis că sufăr de paranoia. Așa că, de bun simț, am leșinat oleacă în momentul în care, odată ajunsă în camera de tortură, am fost întrebată dacă sufăr ȘI de claustrofobie.
- Daaa!!! La revedere pa pa!
- Stați, doamnă, că NU vă băgăm cu totul în tub...
- Bine... mai stau puțin...
La ce rudele dvs decedate mai puneți întrebări de-astea?... Că eu sufăr și cu capul, nu numai cu rotula pe care n-o nimerea băiatul care se ținea de capotul doamnei doctor. Când o fi să mor, îmi donez corpul facultății de medicină. Că și la radiografie am pățit la fel. Am dat peste o stagiară care a făcut ora de anatomie pe mine, deci sunt obișnuită. 😉
Haidi vă pup! Sunt vie! 🤣 Decât că știm sigur că genunchii trebuie operați. Dacă scap și de-acolo vă povestesc. Și vă avertizez de pe acum: să nu mă supărați, că vă trosnesc cu cârja apoi. 🤣🤣🤣
Haide bine pa!

miercuri, 2 octombrie 2019

La doctor

Hei, dragilor! N-am găsit altă poză mai concludentă. 😉 Ca să vă povestesc cum fu la doctor. Că fu! 😅😅😅 V-am zis vreodată că eu am fobie de din ăștia? Fug de ei ca dracu' de tămâie... Tura asta n-am mai putut, din cauză că pentru că 🤣 mă doare așa tare un genunchi (și nu vă gândiți la prostii, că vă cert 😅) încât colegele mele, sătule să mă vadă behăind zi-lumină, m-au MAI programat la o consultație. Și una din ele s-a și asigurat prin prezență că de data asta nu mai "uit". Ca să mă încurajeze, mi-au povestit că au făcut și ele o vizită pe acolo acum ceva vreme și că nu le pare rău. Domnul doctor e mai mult un "domnișor", merită efortul... Întâmplător au avut dreptate. Că medicul s-a schimbat... dar... 😋😋😋🤣🤣🤣 Și dacă tot a fost altul, firește că a avut și alte năravuri. Să mă explic: fetele mele, care au suferit tot de afecțiuni ale genunchilor (🤣🤣🤣) au fost îndemnate să scoată organul la vedere, pentru examenul clinic și anamneză. (Na, că v-am spart cât de cultă sunt în cap. Aș pe naiba... am citit acum "docomentul" 😉 ). Drept pentru care, când am auzit replica "Haideți să vedem genunchiul" am țâșnit de pe scaun și era cât pe-aici să mă apuc cu mâinile de nădragi, evident ca să-i dau la o parte. Noroc că mi-am amintit că eu îs o fată cuminte, care nu se dezbracă decât după multe insistențe și rugăminți 🤣, așa că le-am așteptat... Încă le aștept. M-am întors și de la clinică, dar n-are a face... Mă mai duc peste-o săptămână. 🤣
Acu' dragilor... alte amintiri nu am... Decât că-mi simțeam un rânjet tâmp pe față, pe care n-am putut să mi-l șterg deloc. Sper că impresia pe care am lăsat-o a fost că-s proastă și nu înțeleg nimic. Mai bine decât panaramă. 😅 Haide bine pa!

Gripă

Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...