sâmbătă, 31 august 2019

Limba română

Neața, dragii mei. Deși constat cu oarecare dezamăgire că impactul postărilor mele este influențat în mod direct de poza atașată (deci în cazul de față mă aștept să trec neobservată 😂), n-o să caut nimic amuzant astăzi, ci o să scriu, ca de obicei, EXACT ce-mi trece prin cap. Prin urmare, dacă tot am văzut pe FB (mulțam, Zucky 😉) că astăzi e ziua limbii române, mă gândesc să-i spun și eu "La mulți ani!", că tare mi-e dragă.
Așadar, pentru cei care se întreabă într-o engleză de baltă, furată de pe iutub, ce-i aia limba română... E cea în care, știți voi... "mă-ta" are cratimă (adică liniuța aia pe care-o folosiți ca să faceți economie de vorbe și să rostiți două-ntr-una, ca cafeaua instant 😉). E cea în care Biserica Catolică, Ion Luca Caragiale (a fost un nene... simpatic așa... "miștocar", cum s-ar spune în epoca modernă) și muzica clasică sunt cacofonii permise, deci nu trebuie să vă cuprindă frica ca să le utilizați. 😉 E cea în care doar pisica face "miau". Și-n care urmașilor voștri le mai zice și fii. Care strigă  de durere când vă "alintați" duios: "Nu FII prost/proastă!"...
Români, folosiți-o cu încredere! Dar mai ales cu respect! N-o lăsați și pe ea să moară, că-i a noastră de prea multă vreme...
Haide bine pa!

miercuri, 28 august 2019

Demotivațional

Neața, Mărkuleți! Să vă spun repede ceva răutăcios înainte să plec de-acasă. Așa o să-mi meargă bine toată ziua. 🤣
Lăsând (parțial) gluma la o parte, l-am auzit pe la televizor, într-un moment de insomnie, pe un nene care zicea de dânsul că e un fel de speaker DEmotivațional. Mi-a plăcut să mor ideea, cred că mă bag și eu. Sigur mă pricep. 😅
Prieteni, pe bune! Lozinca deosebit de cretină de mai jos cred că e "the best of", cea mai folosită din toate timpurile. Adică încă dinainte să ne lovească și pe noi mania Google și Facebook. Și-mi permit să mă-ndoiesc că i-ar aparține lui Coelho. Mai degrabă lui Rocktămaș. 😂 Dar nu luați de bună afirmația, că nu i-am parcurs toată bibliografia. M-am oprit la "Alchimistul", din care n-am înțeles nimic. 🤣 Csf... ncsf... nivelul meu de cultură e întreținut la foc mocnit de revista "Can-Can". 🤣🤣🤣
Așadar... Când ne dorim mult-mult de tot ceva... să fim siguri că pe univers îl doare fix în pwlă de asta! Adică n-o să comploteze dânsul cu galaxiile paralele ca să se materializeze vrerea oricărui nebun. Că are cu totul altă treabă. Și el e singur și noi suntem mulți. 😉
Dar știți ce mă sperie cel mai tare? Certitudinea că această inepție este folosită cu succes (personal) de o grămadă de oratori care adună mii de tâmpiți aiurea prin toată lumea. Copii mari care pun botul și dau bani grei ca să-l asculte pe unul fabulând. Unul care nu crede o iotă din ce spune, care nu aplică nici 1% din ce debitează! Dar românul are o vorbă: "Domnia și prostia se plătesc". 😉
Deci, dragilor, ca să-ți împlinești un vis e nevoie să pleci de la câteva premise importante:
1. Ce-ți tună ție prin căpișor să fie realist și realizabil.
2. Să-ți cunoști limitele. 😉
3. Să știi că dorințele nu se materializează dacă stai cu palma-n c..., devorezi cărți de "dezvoltare personală" (altă imbecilitate) și asculți discursuri motivaționale.
Nuuu!!! Totul e un "cocktail" de voință, putință, ACȚIUNE și puuuțină șansă! Restul e teorie de doi bani! 😉
Haide bine pa!

marți, 27 august 2019

Șef

Hello, dragilor! Poza asta-i pentru hateri. Virtuali și reali. 🤣 Din a doua categorie am fără număr. La prima înca nu am cuantificat. 😅
Deci, iarăși scurt și iarăși la obiect, că trebuie să mă întorc la stat degeaba... 😉
1. Fotografia mi-a picat "mănușă". Nu știam cum să aduc vorba că sunt șefă. 😅 Ce-mi pasă mie că Bițișor zice că doar trenul cu două clase are șef?... Mie-mi place să mă dau mare. 🤣
2. EXACT așa zace șeful zi-lumină, cel puțin la privat, că la stat sunt sigură că muncește de cade-n c... cot. 😉 Și mai deschide din când în când câte-un ochi să vadă cum îi intră banii pe card.
Prieteni, dacă nu ar fi sunat isteric telefonul de pe biroul Părintelui nu m-aș fi trezit să vă scriu. Dar după vreun ceas în care nu s-a oprit, și nici papucul meu nu și-a nimerit ținta, am fost nevoită să mă urnesc să răspund:
- Mda!!!
- Marius?...
- Da, în plm!!! Marius sunt, dar am inhalat heliu!!!
Deci dragii mei, ce voiam să vă spun de fapt e că trebuie să apreciați că am făcut o pauză de la stat degeaba pe bani mulți și pe spinarea "sclavilor" oropsiți de soartă ca să vorbesc oleacă cu voi. Dar gata, că ce-i prea mult e destul, și-o mai fi și mâine o zi. 🤔

duminică, 25 august 2019

Concediu

Păi să începem cu începutul, dragii mei, nu? Foto 1: eu și Cris (rectae tipa de la RH, dacă vă place în franceză, sau de la HR, dacă preferați engleza). I-am dat fără sonor 🤣, ca să n-auziți cum îi spun de neamuri. Unde mai puneți că e și verișoară "bună" (app, văr "prost" cum e, că eu n-am decât deștepți 😉) cu Bițișor! Hai că știu ce-o să spuneți, dar nu s-a angajat pe pile, că pe vremea aia nu ne cunoșteam. 🤣 Bine că am clarificat și asta.
Cum vă spuneam, i-am urat de bine lui Fifi (tot tipa de la Resurse, că are dublă personalitate... sau eu am?... 🤔) și m-am pus pe semnat. Printre sudalme mi-am dat seama că și domnia mea pleacă pa în concediu. Am făcut un mic atac de panică, mi-am încleștat mâinile pe marginea biroului și am spus:
- Orice-ar fi, NU mă lăsa să mă ating de foi până nu mi se reglează respirația!!
După ce-am rememorat rapid câteva secvențe din filmul cu Jack Nicholson în rol de psihiatru m-am (aparent) calmat, am acceptat realitatea, mi-am băgat p... piciorul și am întins-o să-mi fac bagajele. Am spus "să-mi fac"? Pardon, să împachetez toata casa pentru tot neamul! Vecinii au fost fericiți că ne mutăm. "I'll be back", le-am șuierat peste umăr, în timp ce împingeam cu toate membrele la valize, sacoșe, perne, accesorii... în portbagajul care am realizat că e muuult prea neîncăpător.
- Biți!!! Măi Biți!!! Când ne întoarcem schimbăm mașina!! Tu chiar nu vezi că asta nu ne "coafează"?!?
Dragilor... ce să vă spun eu despre concediul cu doi copii mici, pe care i-am luat cu noi, și o gașcă de copii mari, pe care i-am lăsat acasă și care au suferit de singurătate?... Cele 10 ore până în Maramureș, prima destinație, au fost de vis. Plozii incitați au refuzat să doarmă... 😓 Asfaltul de pe rutele patriei este cum îl știți... Toate tirurile din univers ieșiseră la furat de lemne... Vremea era ca mine... 40 și insuportabilă... Dar am ajuns la destinație. Unde am fost întâmpinați cu o pălincă. Pe care am dat-o pe gât și ea mi-a dat peste picioare. 🤣 Cam atât cu amintirile din prima zi.
În zilele următoare mi-am testat rezistența și crescut imunitatea la apelativul "mami". Sau cel puțin am încercat, până când Tudor mi-a retezat-o scurt, când l-am rugat s-o caute pe soră-sa:
- Caut-o tu, că e copilul tău, nu al meu!
Joac-o p'asta! Restaurant!
- Mariaaaaaaa!!!!
- Da!
- Ești?
- Da!
Doamne-ajută...
Deci, prieteni, după cum vedeți... nimic notabil. 🤣 Doar vorbă lungă. 🤣
Aaa... ba da! Stați așa! Într-o zi am fost să vizităm "Memorialul Durerii" de la Sighet. Și cum căscam eu gura așa... pătrunsă... se repede o doamnă la mine:
- Eu pe tine te cunosc! mi-a spus pe un ton pe care l-am perceput amenințător.
"Ai să-mi bag pwla..." mi-am zis. "Asta mă tranșează acum, să fim în ton cu așezământul... Bițișooooor!!! Unde plm ești când am nevoie de tine să-ți arăți bărbăția?!?" Îmi făceau ochii-n cap ca bilele-n rulmenți, dar neamul meu... ia-l de unde nu-i!
- Ai postat pe FB că vii în Maramureș! Tu ești By me!
"Hai dă-mă-ncolo!... De p... prințesă ce mă aflu! Bițișoooor!!! Adu repede evantaiul să fac oleacă de vânt la aerele care m-au năpădit!!!"
- Da... eu sunt... am silabisit cu un zâmbet tâmp care-mi înconjura de vreo trei ori căpățâna.
- Ești tare! Te citesc în fiecare zi! Ești...
Nu știu cum am mai fost, că eram deja prea sus ca să mai aud ce-mi șoptesc muritorii de rând. Și de-acolo scrutam cu privirea să văd dacă Bițișor și copiii au luat notă de eveniment. Nu de altceva, dar să nu leșine vreunul de admirație și emoție. Că eu când nu sunt By me sunt o mamă și o soție devotată și trebuia să le acord primul ajutor.
Așadar, dragii mei, cred că întelegeti acum de unde-mi vin pornirile de vedetă. 🤣🤣🤣
Haide bine pa!

P.S: am fost și la bulgari (nu la toți, că n-am avut timp 🤣), dar despre asta vă povestesc într-un episod viitor.

sâmbătă, 24 august 2019

Înger și demon

Nu-i așa, dragii mei? Adică dragele mele? Adică dragilor 🤣, ascultați aici că-s obosită că am avut de dat niște retușuri la zugrăveală și am participat activ. 🤣 Așa că vă spun scurt și la obiect: femeile vor romantism, dar cu tras de păr! La propriu! 😅 Adică nouă ne plac petalele de trandafiri întinse pe pat și lumânărelele parfumate, dar vrem să ne și simțim slabe în preajma voastră. Sau măcar să avem impresia că putem fi așa. Lăsați-ne cel puțin să credem că voi sunteți capu' la cuplu. 😉 Schimbați-ne becul de la "veoză" și reparați robinetul la baie! Smulgeți șorțul de pe noi când vă facem de mâncare (cele care vă fac) și marcați ziua în care Providența ne-a scos în calea voastră, cu un trandafir sângeriu pe pernă! Împărțiți-vă berea cu noi, dar aduceți-ne din când în când și cafeaua aburindă la pat. Însoțită de roza de rigoare. Asta face minuni. 😅
Hai, că sigur ați înțeles ideea! 😉 Fiți gentlemeni și duri! Doar alegeți momentele cu maaare atenție! 😂
Haide bine pa!

joi, 22 august 2019

23 august

Bună dimi, dragilor! Pentru cei mai trecuți așa prin viață, pozele de mai jos vorbesc. Unora le produc nostalgie, altora regret, altora tristețe... dar, oricum, ar fi, le spun ceva! Pentru cei mai "cruzi"... o fotografie cu BD (nu, nu vă speriați, nu "combate" despre Caragiu, Călinescu și alții, că din păcate și ei devin din ce în ce mai abitir niște iluștri necunoscuți) n-am găsit. Adică n-am vrut să caut, că nu promovez alte pițipoance în afară de mine. 😅
Revenind, nenea din tablou e taman regele Mihai. Unul care, la fel ca împăratul verde/roșu (cum preferă fiecare), a avut sânge-n coaie și s-a pus contra zmeului cel rău (pentru detalii, a se consulta Wikipedia 😉). Că și-a luat ulterior mare muie, că lumea a fost perversă dintotdeauna, asta-i altă poveste. Dar oleacă de tupeu tot a avut. Bine, din ăsta are orice prost. Pe dânsul suspectez că l-a ajutat și intelectul. Că pe vremuri să te ducă mintea nu era "de porc". 😉
A doua imagine prezintă o zi de 23 august. De care-mi amintesc pe persoană fizică, nu din povestirile bunicului. Eram copil, nu prea înțelegeam eu multe... Știu că voi fi blamată, melancolia comunismului este interzisă. Dar, ca de obicei, mi se rupe! 😅 Rememorez doar un sentiment de apartenență, așa cum îl simțeam eu la o vârsta fragedă. Un soi de exaltare care n-avea cum să nu te cuprindă, pentru că am purtat-o din moși- strămoși în sângele nostru latin.
Din păcate toate astea s-au dus. Am rămas cu micii și berea, să facem colonul gros și burta mare. Somn ușor, dragi români! Chiar noapte bună! Că de trezit... nu ne mai trezește nici pulea! 😉
Haide bine pa!

Slim fit

Neața, dragilor!!! Eu când apuc să privesc la televizor (ceea ce mi se întâmpla foarte rar), am "noroc" doar de publicitate. De înțeles, că de-acolo vine banul. Și totuși... cine naiba belește ochii-n ecran dacă are probleme cu tranzitul intestinal, de exemplu? Ești constipat, sau, dimpotrivă, nu te mai poți opri? Păi nu te duci naibii la farmacie, să-ți dea tanti aia drăguță ceva de băgat în gură, ori în partea opusă, după caz? Idem dacă ai mâncărimi, usturimi, sau alte senzații generatoare de disconfort în zona dintre membrele inferioare. Dai în plm (sau a lui) o fugă la nenea doctorul. Sigur te-ajută el cumva. 😉
În fine... acum câteva seri am vizionat o reclamă oleacă mai puuuțin cretină decât majoritatea covârșitoare a lor. La prezervative, v-ați prins. Nu v-o povestesc, rulează pe toate canalele. Ce mă nedumerește nițel e strategia de marketing a celor de la Durex. Fraților, pentru clienții voștri mărimea CONTEAZĂ!  Încă de când sunt mititei și-și măsoară și compară prin scara blocului dotările, și până când ajung bătrâni, obosiți și fleșcăiți, dar se visează "verzi", pe principiul "amintirile mă chinuiesc/răscolesc/amețesc/prostesc". Acestea fiind spuse, ați nimerit-o cu varianta XXL. Oricum ar fi, ați nimerit-o. Spor la producție!  Dar "slim fit"?!? Da' ce sunteți?... Pepe Jeans?!? Unde-i masculul ăla care-o să meargă la marchet să-și cumpere mini-protecție? Sau o s-o trimită pe gagică-sa, că lui îi e rușine, și o s-o mai aștepte pe aia să se întoarcă acasă?... 😉
"Pretenași", a mon avis, schimbați-vă rapid echipa de marketing, că dați dracu' faliment! 😂
Haide bine pa!

duminică, 18 august 2019

Vorba bunicii

Dragilor, am ajuns la vorba bunicii, Dumnezeu s-o odihnească... Eu, aia slobodă la gură și cu blugii rupți. 🤣 Deci n-o să mă "iau" de acest aspect. Îl înțeleg și-l îmbrățișez. Încă din adolescență, când fierbea sângele de rockeriță în mine, când capul meu făcea rotații de minim 180 de grade și pletele-mi zburau de zici că eram reîncarnarea Medusei.
N-o să spun decât că poza asta-mi amintește de fotografiile alb-negru pe care, în copilărie, le scoteam din când în când din sertar, admirându-mi părinții în "tinerețe". De parcă atunci, la cei câțiva ani ai mei, ar fi fost bătrâni...
Pantalonii evazați, la care se asorta musai o cămașă cu mânecile suflecate calculat până la coate și aparent neglijent descheiată la doi nasturi... Perciunii simetrici și bine aranjați, semn de virilitate, care înlocuiau cu succes barba cu care masculii de azi încearcă în zadar să-și mascheze impotența.
O fustă până la genunchi, care lăsa să se vadă cât trebuie și să se ghicească restul... Taiorul de care multe n-au auzit, cu un decolteu cuminte care ascundea de ochii unei lumi întregi nurii doamnelor ce se voiau descoperite, fără să se ofere de-a gata, oricui și oriunde. Umerii și brațele dezgolite, dezvăluite de o rochiță de bun-gust, emanau senzualitate fără să fie încărcate de mesaje excentrice, graffiti desenate pe un perete de piele...
Am îmbătrânit, maică... 😅
Haide bine pa!

sâmbătă, 17 august 2019

Tot eu...

Tot eu, dragilor... Din alt registru. "Zice lumea că-s nebună..." Și probabil că are dreptate. 😅 Da' de-aia nu mai pot io. Că merg pe principiul decât proastă, mai bine-a dracu' și tralala!
Prima reacție pe care am primit-o a fost: "Ce bine arăți din spate!!!". "Fă - acesta fiind un termen de alint - da' tu ești nesimțită?!? Du-te-n..." Știți voi unde. 😉 Schimbul de replici a avut loc între mine și prietena care mi-a asigurat schimbarea de look. După care m-am urnit, CU FAȚA, către oglindă, unde am concluzionat: "Dă-mă naibii că-s frumoasă..." Și m-am scuipat să nu mă deochi. După care fetele au râs de mine că mă duc acasă la zugrav și nu scap ne... felicitată! Am scăpat, că în cele câteva zile petrecute la văruit de pereți aici la noi... meșterul Bebe a realizat că eu am niscaiva probleme rezolvabile în ani de discuții care se plătesc cu ora. 😉 Și și-a văzut de bidineaua lui, după ce, politicos, m-a întrebat: "Te-ai vopsit?" "Nuuu! Ți se pare!". Plm... că nu puteai leșina și tu câteva minute, să mă simt și eu bine!!! Am mai fost totodată motiv de miștouri vis-a-vis de plecarea pe litoralul vecin, adică în Bulgaria. Că bani de România n-avem. 😉 Cică nu trec de vamă... Cine mi-a urat așa, ăla o să vină să ia circul de-acolo! Pe la un timp mi-am amintit să-i trimit și lui Bițișor o poză. Nu de altceva, dar să nu se sperie mâine când o veni acasă, crezând că i-a pus Dumnezeu mâna-n cap cu vreo prospătură. Că el e evlavios și fidel și-ar fi rupt-o la fugă, cu degetele-ncrucișate și strigând "Piei, Satană!" Mi-a trimis înapoi un "Frumos" sec și a intrat în ședință. Și dacă nu-și revizuiește comportamentul mai intră o dată. 😅 În fine... singura reacție pe care am considerat-o corespunzătoare și demnă de luat în seamă a fost: "Waw! Superbă!" Păi așa mai merge... 😂 Haide bine pa!

P.S: Am uitat să menționez că sunt și modestă. Dar nu azi. 😜

Pulică

Dragii mei, asta-i din ciclul "Vino, mamă, să mă vezi, /Cum lucrez la spații verzi!"... 😂 Vorbesc serios, nu vă râdeți. 🤣 Că-i de plâns. Sora voastră a prestat la panseluțe, pe motiv de atentat la integritatea fizică a populației din Buzău, târg de o inestimabilă valoare. Unde (și o spun cu toată asumarea și cu lacrimi în ochi privind în buletin) s-a răsturnat de fapt căruța cu proști. Și cine-i deranjat de această afirmație e liber să-i facă bărbatului din mine un sex oral! Că mi se rupe! 😉
Vă mai amintiți voi de povestea cu milițianul-șef-Dumnezeu pe pământ Pulică? Avocatul meu, care-i la fel de sandi ca mine, a decretat că probabil domnul și-ar fi dorit să mă... scoată la o p... prăjitură. La propriu. Dar s-a produs o extorsiune și până la urmă mi-a dat direct muie. La figurat. 😤 Și le-a făcut poftă și la alții, care auzind că am gura mare, s-au așezat la rând și au prins și loc... am avut program non-stop o perioadă. Vreo 2 ani și ceva, v-am mai spus. 😉 2 ani de tăvălit pe la miliție, Parchet, Judecătorie și așa mai departe. Pentru că deh... să ai în prăvălie artificii de tort pentru plozi alintați  ESTE o crimă împotriva umanității. Asimilată cu cele făcute la colț de stradă de frații noștri mai colorați, care comercializează, perfect "legal", petarde și pocnitori (luați termenii în ambele sensuri 😉). Și cum lui nenea Pulică nu i-a ajuns să-și bage pwla doar în gura mea, și-a introdus-o și în ea de lege. Pe care eu, ca proasta din coteț, am respectat-o, că așa m-a învățat bietul tata (care a fost mare nabab de felul lui, profesor... ce plm...) când mi-a făcut cadou un "aprozar". Că de fapt asta a fost problema stringentă. Dacă ai făcut ceva-n viață, pe coatele și genunchii tăi (că de minte n-a auzit Pulică), trebuie să fii pedepsit, dă-te-n... colo! Și-am fost. C-un dosar penal. 😉 Croșetat pe bază de abuz în serviciu și vicii de procedură. Dar nu se pune, că la stat merge. Adică e chiar musai. În fine... unul (mai mulți, de fapt) peste alta (adică peste mine)... dat fiind ce tocmai am prezentat, s-a renunțat la urmărirea penală a celei mai mari infractoare a României, rectae eu. Dar nu așa... oricum! Că un exemplu trebuia dat! Drept pentru care mi s-a administrat o doză sănătoasă de muncă în folosul comunității. Pe care am prestat-o, asigurându-mă că temporarii mei colegi de la societatea care face orașul verde și-au blestemat ziua în care m-au cunoscut, și au decis, fără să știe de ce sunt eu de fapt pe-acolo, că dacă am condus beată... TREBUIE să răspund! Să vă fute câinii, simpaticilor... le-am zis eu, în gând ce-i drept... Prin gură mesajul a fost mai academic, dar cu același înțeles...
Deci prieteni... morala poveștii este cam așa: țara e salvată, organul își face treaba, infractori sunt anihilați. Viitorul sună... ca capul lui Pulică. A gol! 😉
Haide bine pa!

miercuri, 14 august 2019

Putere sau încăpățânare?

Neața, dragii mei! Știu că lozinca din poză pare foarte serioasă, dar fiți pe pace, eu tot nu sunt. 😅 Și mai știu că vă întrebați probabil ce-am făcut în Maramureș, dar vă relatez de la fața locului la o dată ulterioară. 😂 Azi am treabă, trebuie să stresez zugravul. 🤣🤣🤣
Voiam să vă spun DECÂT Evrika! Mi-am dat eu seama de ce-mi tot spune lumea că-s puternică. La figurat, că la propriu văd și eu în oglindă. 😅 O dată din "respect" și "admirație" (aha... și eu am picat ieri din copac... dar fie ca dânșii 😉), și încă o dată (ba chiar de mai multe ori 😅) pentru că de fapt eu sunt grotesc de încăpățânată. Nu renunț și-o țin langa pe-a mea... până-n pânzele albe (și nu alea din reclama la detergent, înșirate pe frânghie în grădină la tanti Geta). Dacă nu ne credeți, o să vă exemplific. NU spun astăzi "La mulți ani!" Măriilor și Mărinilor! Că azi e zi de hram și comemorare, na! Așa știu eu din Bucovina mea dragă, unde în copilărie semnam condica în fiecare an pe 15 august, la rude, în satul nostru vestit de polonezi. Așa că prieteni... permiteți-mi să fiu în rând cu lumea feisbuchistă 😂 și să-i spun de bine doar lui Bițișor, că el mai prinde azi un trandafir în buchetul vieții. Plm... începem cu o lozincă, terminăm cu una. 😂 Deci să ne trăiești, Mărine!!  Coincidență, ce să vedeți... așa a vrut mămica lui să-l intituleze. Ca să am eu de dat explicații! Cum că de ce îmi sărbătoresc bărbatul dar nu și pe fi'sa, denaturată ce sunt! Că Mărie e și ea! Bre mamă soacră, dar Gheorghe sau Ion ce-avea?... 🤔🤔🤔 Hai să-ți trăiască băiatul! De restul și la restul vă urez când o-ncepe școala. 😉
Haide bine pa!

sâmbătă, 10 august 2019

Ai carte, ai parte

Neața, Mărkuleții mei! Scurt și la obiect, CĂ CU (sau fără 😅) voia voastră, plec și eu, ca-n poveștile cu zâne și Feți Frumoși, trei zile în Maramureș. Daaa! Știu c-a deraiat Mocănița, așa că o să mă plimb doar cu căruța. Dacă sunteți cuminți, vă trimit și-o poză. 😛 Așadar, plec pa cum vă  spuneam. Și vă spuneam ca să nu vă întrebați unde-am dispărut. App, mă flatează grija voastră, mai ales dacă o compar cu bucuria celor cărora le râdeau ochii-n cap când au auzit că urmează o perioadă fără mine. Rămâne de văzut cine râde la urmă. Vorba românului: "I'll be back!" 🤣
Dar iar am luat-o prin păpușoi. Adică porumb. Sau cucuruz. Cum vă place. 😉 Că nu despre iminenta mea plecare voiam să vorbesc.
Am primit poza asta aseară, de la cineva care consideră că mă reprezintă. 🤔 "Puțin vulgară, dar încărcată de ce trebuie", cică. Puțin pe naiba... 😅 Și totuși nici despre asta, sau despre mine, nu vreau a povesti. Ci doar că am găsit un nou sens cugetării "Ai carte, ai parte". 😉 Dragi bărbați, e cam așa: uneori, DOAR uneori 😂, ca s-ajungeți într-însa, trebuie să treceți de dânsa. 😉 Sînteți amatori de dulciuri?... Câteodată așa... ca să gustați din p... prăjitură... nu-i de ajuns să vă repeziți cu p... parul înainte, ca pe vremea când și voi și noi trăiam în grote. Sigur ați înțeles ce-am vrut să spun. 😉
Haide bine pa!

luni, 5 august 2019

Fericire

Neața, Mărkuleții mei! Am primit poza asta de la un prieten drag sufletului meu (app, realizez încă o dată că prietenia este despre a simți fără vorbe) și, sigur că da, trebuie s-o împărtășesc cu voi.
Viața asta-i toată un paradox. Adică mai multe. N-o să vorbesc azi decât despre cel al percepției fericirii. Care da, chiar cred că e o stare de... spirit. Prieteni, toate ne vin de la cap. 😂 Și jocurile psihicului sunt extrem de perfide, și de multe ori greu de contracarat.
Mi s-a întâmplat în repetate rânduri să mi se spună că TREBUIE să fiu fericită! Că am toate motivele. Așa hotărau cei din jur. Așa judecau. Așa ȘTIAU! Iar mie sufletul îmi plângea. Și mintea-mi era blocată acolo, într-o durere surdă pe care nu reușeau s-o înfrângă toate motivele de bucurie pe care ceilalți le vedeau atât de clar.
La fel cum mi s-a întîmplat să zâmbesc fără noimă, să-mi râdă inima, să fiu mulțumită cu ceea ce altora li se părea puțin. Am fost "acuzată" că mă plafonez, că îmbătrânesc prematur, că nu-i normal să nu-mi doresc mai mult, și mai mult... Și eu mă simțeam atât de tânără și atât de împăcată cu mine!
E un ciclu care se repetă. E un paradox care nu va fi NICIODATĂ rezolvat. Dar fericirea e în fiecare din noi! E "lucru manual". Ce-și face omul cu mâna lui! 😉
Dragilor, se spune că plecăm din lumea asta la fel cum am venit. Greșit! Am venit în p... goală și plecăm c-un rând de țoale! 😉 Am venit cu speranță și plecăm cu ce-am strâns! În suflet! Și nu știm când va sosi momentul. Așa că haideți să fim fericiți! Din orice! Și să nu lăsăm pe nimeni să ne spună dacă-i bine sau rău! Și să nu-i punem nimănui în cârcă reponsabilitatea fericirii noastre! 😉
Haide bine pa!

Gripă

Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...