marți, 27 noiembrie 2018

Pe teren

Dragilor, rândurile de mai jos sunt un (aproape) pamflet și vă rog a le trata că atare!

Prieteni, ÎNCĂ mai am carnet. CRED! Dan Toma, e din cauza ta!!! 😃😃😃 Ții tu munte că acum vreo 2 săptămâni când ne-am întors de la București, și-am ajuns aicișa în Buzău, ai zis tu că semafoarele sunt facultative? Măi Dane, eu chiar te-am crezut!!! Așa că azi am purces la o tură de OOH (tu și alții ca noi sigur înțelegeți despre ce vorbesc 😅) și am pus în practică ce m-ai învățat. Și ce mi-am mai amintit de acum 150 de ani, când am făcut eu școala de șoferițe. Păi dacă semaforul e galben și tu nu mai poți opri în condiții de siguranță, nu treci repede-repede, sperând că nu te vede nimeni?... Mă-ntreba Flori dacă nu cumva s-a modificat legislația și-ți puști amendă pentru asta... I-am zis să stea liniștită, că nu luăm DOAR penalizare cu puncte. Ne oprim pe la Poliție când ne întoarcem, ca să predau carnetul. Că de la galben la roșu nu e decât un pas mic. Pe care eu l-am făcut. O dată... de două ori..  ba chiar de vreo 3-4... Că s-au aliniat planetele și de fiecare dată când ajungeam prima la semafor se schimbau urgent culorile... eu cred c-a fost vorba de o defecțiune la sistemul municipal de iluminat public. 🤣🤣🤣 Merg să fac o plângere la Primărie. Sau nu acolo trebuie să mă duc?... Să-mi spună și mie careva, că îmi doresc tare mult să văd și eu o dată-n viață să fii reclamagiu..  😅
Acum trebuie totuși să vă fac o mărturisire. La una dintre opriri semaforul funcționa. Cred că era legat în paralel, nu în serie cu restul. DECÂT că nu l-am văzut. Dar am lăsat pietonii să treacă, nu i-am certat. Și când s-au terminat ei de rostogolit am trecut și eu. Foarte amuzată de restul de șoferi care stăteau ca "proștii". Păcat că m-a trezit Flori, care mi-a șoptit suav că am trecut pe roșu... Eeee... n-am crezut-o. Era obosită și începuse să aibă vedenii. După aia AM fost cu minte. Am rugat-o să-mi facă și poză staționată regulamentar sub becul sângeriu. Nu de altceva, dar nu se știe când mai prinde așa ofertă.
Când ne-am întors la prăvălie, în timp ce colegul Bogdan coborâse să verifice dacă am încuiat sau măcar oprit mașina abandonată în mijlocul drumului de acces către Recepție Marfă (că eu aveam oareșce dubii un acest sens) și noi le povesteam fetelor despre plimbarea prin târgul care începe să semene cu capitala, am zis să servim câte o bomboană, că ne scăzuse glicemia. Cu lichior. Bomboana. Cristina, colega noastră zisă și Inspector Gadget, datorită simțului deosebit de pătrunzător de observație și atenției care frizează supranaturalul, mi-a spus foarte serioasă și preocupată că speră să nu plec cu mașina acasă. Acum pe bune... doar n-oi lăsa-o aici să mă sunați mâine pe la 5 dimineața că n-au pe unde să intre tirurile... Dă-o-n mă-sa de bomboană. Ni fi paranoică, zic! Băi... s-a înnegrit și mai tare Cris a mea! Că și-a amintit că mai mâncasem 2-3 și înainte să plec "pe teren". Doamne!!! Ce noroc am avut că nu m-a oprit careva... să-mi bage fiola sub nas... am zis eu... Pitica spunea că nu ar fi ieșit... Și nici nu duhneam, deci n-aș fi fost în pericol să fiu dusă la recoltare de probe biologice. Dar cum i-am spus și ei... la cât de inocentă sunt eu... aș fi raportat fără să fiu întrebată. Mă pierd în fața organului. De control. 😉 Ultima (și singura dată) când m-a tras pe dreapta am rupt scutul la mașină, pentru că am oprit în SINGURA mare groapă existentă pe margine drumului. Dar pe-atunci eram blondă și la propriu, așa că nu și-a pus domnul cu pulan întrebări prea multe...

duminică, 25 noiembrie 2018

Fericire și iubire

Gânduri despre fericire...                      Iubesc deci exist?! Nu e doar o lozincă, e crudul adevăr, e o stare de spirit generală și generalizată... Am uitat să fim fericiți pe "persoană fizică", am uitat să fim bine noi cu noi,  pentru a fi fericiți avem nevoie de altcineva să facă asta pentru noi, avem nevoie de altul să ne arate cum, avem nevoie de altcineva să ne facă fericiți... Din păcate oamenii în general și femeile în special leagă fericirea personală de iubire... dacă nu iubesc și nu sunt iubiți sunt nefericiți...
Total greșit - iubirea e doar un capitol al cărții numită viață... este adevărat că iubirea ne împlinește ca nimic altceva, dar nu trebuie să fie esențial și exclusiv -  viața, fericirea înseamnă mult mai mult - înseamnă să fii sănătos, să ai o stare materială bună, să fii împăcat cu tine însăți și cu restul lumii, să știi să te bucuri de ce ai, să nu te preocupi de ceea ce-ți este refuzat sau greu de atins, să știi să te bucuri de oameni, de animale, de natură, de lucrurile mici ce te înconjoară, să știi să te bucuri de un răsărit de soare, să zâmbești unei flori, să te bucuri din orice ca un copil, să glumești, să te joci, să iei  viața la mișto, să râzi, să fii tu însuți, să fii spontan și firesc, să oferi zâmbete, ajutor și compasiune, să faci doar fapte bune și gesturi frumoase, să oferi iubire fără a aștepta nimic în schimb, să-ți păstrezi sufletul cald si6 mintea deschisă... dacă știi să faci toate astea vei fi fericit și iubirea nu va întârzia să apară... Iubirea e o bucurie comună a doi oameni care știu să se bucure și singuri... Iubirea e o fericire comună a doi oameni care știu să fie fericiți și singuri... Iubirea e cu atât mai frumoasă când este între doi oameni fericiți... Fiți fericiți prieteni, iubiți-vă mult! (Dr. Love)

Prietene drag, mi se pare mie sau tu ești puțin-puțin negativist și dorești să ne molipsești și pe noi?!? 😃 Cum vine treaba asta cu "crudul adevăr"?... Dar ce-i așa teribil în iubire, Dr. Love?... Păi taman TU să spui asta???!!!
Până într-un punct cred că sunt de acord cu tine. Fericirea stă și-n lucrurile pe care mai toți le numim cu prea mare lejeritate aș zice, "mărunte": un nou răsărit, un zâmbet, o strângere de mână, privirea blândă a unui animăluț, zgomotul valorilor, un copac înmugurit...  Daaa!!! Avem atâtea motive să ne bucurăm... Și poate n-am uitat! Poate o facem! Dar vezi tu?... Așa suntem noi construiți, că ne place sau nu! Să căutăm (fără să vrem uneori, fără să recunoaștem) pe cineva-ul acela cu care să împărțim toate momentele frumoase... Care să simtă la fel ca noi...
Dacă asta vrea să spună că NU știm a fi fericiți pe cont propriu... deși ar trebui să fim... înseamnă că trăim într-o lume de defecți. Sau de afaceriști, ca să fim mai pragmatici. 😉 Pentru că marea majoritate dintre noi se pare că dorim să lucrăm pe "persoană juridică". Știi?... Întreprinderea "EL și EA SRL" DESPRE care vorbeai. Care are drept scop să facă profit. Și profitul aici înseamnă fericire.
Iar dacă eu, femeie, te caut și te vreau pe tine, bărbat, ca să te iubesc și să mă iubești, asta echivalează cu faptul că nu știu să fiu fericită? N-aș zice... Mai degrabă vreau să împart sentimentul ăsta cu tine... Vreau să privesc cerul cu bucurie  și să te țin de mână. Pentru că și tu-l privești la fel! Vreau să mângâi cu drag cățelul iubăreț care mă întâmpină dimineața la plecare și să te strig să ți-l arăt! Vreau s-ascult sunetul mării în brațele tale, pentru că și tu auzi ce aud și eu...
Am făcut toate astea și înainte să te cunosc? Desigur? Sunt MAI fericită dacă le împart cu tine? Da! De ce să ne ascundem???!!!
Avem nevoie de iubire! Cât de frumos ne-ar fi sufletul, cât de deschis... suntem oameni și avem nevoie de oameni! Oameni ca noi! Oameni care gândesc, simt, iubesc la fel ca noi! Oameni cu care să împărțim, pentru că singurătatea nu e fericire...
Nu! Nu poți fi în întregime fericit atunci când NU iubești alt suflet! Te poți bucura uneori, te poți amăgi... te poți ascunde de tine și de lume... dar nu vei fi întreg decât atunci când vei iubi!

luni, 19 noiembrie 2018

Iubirea începe cu tine

Să nu uiți - Iubirea se învață... Nu din citate, nu din lozinci, nu din filme, nu din povești, nu din poveștile altora, ci din propria suferință... Doar când simți pe propria-ți piele că - ti cade lumea la pierderea unui om abia atunci îți dai seama cât l - ai iubit... Doar când plângi de dorul unui om îți dai seama cât l - ai iubit... Doar când l - ai vrea înapoi printr - un miracol îți dai seama cât îți lipsește... Nici un profesor nu te învață despre iubire cum te învață viața... Nici o carte nu te învață despre iubire cum te învață pragul de sus de care dai cu capul la un moment dat... Nu învățăm nimic de la nimeni decât din propria experiență... Doar  când pierdem un om realizăm câtă nevoie am avut de el... Doar când pierdem un suflet drag realizăm că nu am făcut nimic ca să îl ținem lângă noi... Doar când pleacă un om luând cu el o bucată din sufletul nostru realizăm că noi l - am gonit... Și nu știi ce doare mai tare - faptul că pierzi un om drag, vina că nu ai știut să îl păstrezi, ori spaima de singurătate, teama că rămâi din nou singur cu tine... După ce pleacă un om drag realizezi cât de singur ești de fapt... Realizezi că acel om era pansamentul   sufletului tău, că acel om umplea un gol din sufletul tău, că te - ai agățat de el cu disperare ca să uiți, ca să nu fii singur înaintea durerii, ca să te ajuți cu el și prin el... Acel om te ajuta să fugi de tine, să uiți de tine, să nu rămâi singur cu tine... Ai avut nevoie de el, ai avut nevoie să îl iubești, ai avut nevoie de iubirea lui pentru că îți lipsea iubirea ta pentru tine... Pentru că nu ai învățat încă să te iubești... Să te iubești îndeajuns încât să nu depinzi de nimeni când vine, când îți este alături ori când pleacă... Dacă te - ai fi iubit întâi pe tine însăți și apoi pe alții pierderea unui om nu ar fi fost o dramă atât de sfâșietoare... Ar fi fost doar o lecție din Marea carte a iubirii... Dacă te  iubești pe tine însăți mai mult decât pe alții plecarea unui om trecător prin viața ta nu ar fi o tragedie ar fi doar o etapă din Marea aventură numită viață... Să nu uiți - iubirea începe cu tine - oamenii vin și pleacă din viața noastră, la final rămânem doar cu noi înșine și asta ar trebui să ne fie de ajuns... Iubiți - vă mult!                                  Dr. Love

luni, 12 noiembrie 2018

Final de iubire

Mi-ai cerut să tac și nu am vrut s-ascult,
Acum iubire văd că ți-am vorbit prea mult,
Acum am obosit să mai vin după tine,
Și tu să te ascunzi, să fugi iarăși de mine.

Mi-ai spus că n-o să pleci, deși așa voiai,
Dar de iubirea mea prea des te îndoiai...
Ai încercat să stai, să-mi fie mie bine,
Dar nu poți da ceva ce nu din suflet vine...

Te-am căutat prea mult, și prea mult te-am dorit,
M-am amăgit prea tare că și tu m-ai iubit,
Dar visele se duc, așa cum au venit,
Ajunge-acum iubire, atât cât ne-am mințit.

Fericirea se învață (partea a 2-a)

Să  învățăm  ...
Să  învățăm  de la natură  fericirea  ...Să  învățăm  de la toamnă  , de la pădure  , de la copaci  ...
Priviți  in jur la lecția  naturii ... Priviți  pădurea  , priviți copacii desfrunziți si învățați să pierdeți demn , învățați să rămâneți in picioare atunci când soarta vă încearcă ...Priviți  copacii  si  învățați  să  vă păstrați  rădăcinile  ...Priviți  copacii  si învățați  să   fiți  deasupra tuturor , învățați  să  fiți  demni si verticali , învățați să  fiți  drepți  ...Învățați să fiți  unici,  să  fiți  speciali  , să  fiți voi înșivă. ..
Priviți copacii  si învățați din   lupta lor   cu vântul - copacii nu sunt rigizi , se apleacă  sub vânt  si își revin...dacă  ar fi rigizi   s -ar rupe...Priviți copacii si învățați  să  pierdeți  ca ei -cu seninătate  si speranță  ...Si copacii  au pierderi  mereu -o crenguță ce se rupe  , frunzele care cad ...Ei nu se plâng  , refac totul  si rămân  in picioare  ...Priviți  copacii  toamna  si învățați  că e un timp  pentru odihnă  , pentru reculegere  , pentru meditație. ..Asta fac copacii  toamna -se retrag  puțin  pentru a reveni  noi si in forță primavara  ...Așa ar trebui să  facem si noi după  o dragoste  pierdută  , după  o luptă  pierdută  cu viața  ...Să facem o pauză  binemeritată  si să revenim mereu proaspeți  si verzi. ..
Priviți  copacii  si învățați  toleranța  ...Învățați  să  trăiți  cu alții  ...Învățați  că  e loc sub soare pentru toți  ...Că ploaia  cade la fel pentru toți  , fie că  ești  stejar sau urzică , fie că ești brad sau floare de colț  ...Priviți  copacii  si învățați  să  trăiți  cu puțin  , să vă  bucurați  de ce aveți  ...  Priviți  copacii  si învățați  să  oferiți  , să  protejați  , să adăpostiți  la umbra voastră  pe alții  mai slabi ca voi ... Priviți  copacii  si nu uitați   -COPACII MOR IN PICIOARE ...

Alte întrebări fără răspuns

Rețeta fericirii fără bani ...V - o vând si vouă ...
Intrebări  fără  răspuns ...

Ce se întâmplă  cu noi ?! ...Ce se întâmplă  cu oamenii ?!  ...De ce nu mai știm să iubim ?! De ce nu mai știm să  ne bucurăm? ?!   ...De ce suntem atât de nefericiți ?! ...De ce complicăm  totul ?! ...De ce stricăm totul ?!... De ce căutând  fericirea cu orice preț  suntem atât de nefericiți  ?! ...De ce nu ne  trăim clipa  , de ce vrem mereu mai mult  , de ce ne facem  speranțe   deșarte,  de ce ne cramponăm de alți  oameni  , de ce cerem  ce nu putem  primi , de ce visăm   la ce nu putem  avea ?
De ce cerem de la alții ce nu ne  pot oferi ?  De ce ne legăm  fericirea  de străini  uitând  că fericirea e lângă noi ,   e in oamenii  dragi nouă  ?! De ce căutăm   fericirea  aiurea când  fericirea  e lângă  noi , e in ceea ce avem deja , e in noi ?!
De ce nu ne  trăim  clipa  acum , de trebuie  să  facem  planuri  pe termen  lung ,de ce trăim  mereu in trecut sau  mereu in viitor , dar niciodată   in prezent   ?!
De unde  nevoia  asta de proprietate , nevoia asta de posesie  , nevoia de a fi  proprietar  pe ceva sau cineva , de a avea  inima cuiva de tot , de a avea sufletul si trupul cuiva de tot , cu  toate că  stim  cât  de relativ  e totul , cât de schimbător e totul , cât de schimbători    sunt  oamenii ?! De ce ne agățăm de iluzii  , de ce vrem  să transformăm  visele în realitate când   știm că  visele sunt  doar  pentru a fi visate , de ce ne îmbătam cu apă  rece ,de ce ne mințim  singuri  si unii pe alții  ?! De ce ne vindem  speranțe  , de ce ne vindem  iluzii  , dar mai ales de ce vrem pentru noi   tot magazinul  de  vise ?! De ce suntem atât de lacomi de fericire  încât pustiim  totul in jur căutând -o ?! De ce suntem atât de lacomi de iubire  încât  iubim  sufocându-  l    pe celălalt  ?! De ce suntem atât de lacomi  de  afecțiune si atenție    încât  cerem  mai mult  decât oferim noi si mult mai mult  decât ne  poate   oferi celălalt  ?!  De ce suntem atât de egoiști si cerem mereu , doar cerem  fără  a oferi nimic  la rândul  nostru ?! De ce nu suntem niciodată  mulțumiți   cu ce avem , de ce forțăm  mereu lucrurile , de ce ne  forțăm  mereu barierele si limitele ?! De ce vrem totul si ne alegem cu nimic ?!  De ce nu lăsăm lucrurile să se întâmple , de ce trebuie să controlăm noi totul ?! De ce mereu noi in prim  plan  ,de ce mereu noi in atenție   , mereu noi să  fim , mereu noi să avem  ,  mereu noi să primim ?! Mereu si mereu noi ?! Concluzie  -
Goana  după  fericire ne face nefericiți  ...  Goana  după  iubire ne face nefericiți  ... Goana  după celălalt ne face nefericiți  ... Goana  după  atenție  , afecțiune  si tandrețe  ne  face nefericiți  ...                                       Goana  după  vise , iluzii  si speranțe  deșarte ne face nefericiți  ...                Goana  după  frumos  ne face nefericiți  ... Goana după  emoție  ne face nefericiți  ... Goana după  trecut  ne face nefericiți  ... Goana după viitor ne face nefericiți  ... Goana  după  adevăr ne face nefericiți  ... Goana după  proprietate  ne face nefericiți  ...                                            Goana după  oameni  ne face nefericiți  ... Goana asta permanentă  după fericire  ne face să  trecem  in goană  pe lîngă  ea , fără să o vedem ...Fiți fericiți prieteni , iubiți - vă mult !
( Dr .Love )

Fericirea nu se amână

Rețeta fericirii fără bani...
(V-o vând și vouă)...
Toate la timpul lor...

Cel mai periculos sentiment e acela că ai tot timpul din lume... Că vei rămâne de-a pururi tânăr și frumos...
,,Nu fac școală acum, am timp"...
,,Nu iubesc acum, am timp "...
,,Nu mă căsătoresc acum, am timp"...
,,Nu fac un copil acum, am timp"...
Toate au un timp al lor, dar din păcate ce nu ai făcut la timp nu mai faci niciodată...
Nefericirea vine din frustrare...
Vei fi nefericit când vei vedea că alții au jobul lor bine plătit, au casa lor, au familie, au copii...
Au pentru că au făcut lucrurile la timp, nu au amânat totul ca tine...
Nu mai amânați nimic, timpul trece pentru toți la fel !
Tic-tac ! Tic-tac !... (Dr.Love)

Moamăăă... prietene!!! Mi se pare atât de fatalist textul tău... cel puțin finalul. 😅 Parcă și aud ticăitul ceasului... Parcă văd nisipul din clepsidră... Brrrr!!!
Dar csf... ncsf... iarăși ai dreptate... NU avem tot timpul din lume! Pentru nimic! Sau poate-l avem... Ce trebuie să știm e că NU știm! Cât timp (mai) avem!
Dragilor, nu vreau să fiu pesimistă, nu vreau să vă provoc depresii. Dimpotrivă! Ce vreau și eu să spun este că trebuie să ne trăim clipa. Să trecem prim fiecare moment al vieții așa cum e firesc s-o facem. Fiecare avem un ritm biologic... și parol că nu-l putem fenta!
Cât trăim, aveam timp! Timpul prezent!!! Nu cred în afirmația "Nu am timp"! Asta-i doar o scuză penibilă!!! Pentru că nu avem de fapt chef, pentru că ne e frică, pentru că ne e lene...
Da, nefericirea vine din frustrare. Și asta-i provocată de invidie și de neputință! Care e alimentată de teamă și de lehamitea de a-ți părăsi zona de aparent confort!
Faceți, oameni buni, lucrurile așa cum e în firea lor!!! Nu fiți copii bătrâni, nu fiți părinți-adolescenți dar nic părinți-bunici, nu vă grăbiți să deveniți adulți, dar nici nu vă blocați mintea la câțiva anișori pentru totdeauna...
Dragilor... e simplu! Nu lăsați pe mâine ce puteți face azi!!! Mâine e prea departe! Mâine nu știm dacă E!

Fericirea=echilibru

Rețeta fericirii fără bani 
( V- o vând și vouă )
Suntem  chimie  ...Pentru fiecare  acțiune  plăcută  sau  benefică  trupului  creierul  ne recompensează cu plăcere , ca să repetăm  aceste  gesturi  iar si iar ...
Din acest motiv sexul este plăcut si natura vrea să il repetăm  iar și iar ca să ne înmulțim , mâncarea  aduce plăcere  ca să ne alimentăm iar și iar  si să ne  hrănim  trupul ...
Sportul  , mișcarea  , plimbarea  , călătoriile  aduc bucurie  pentru că natura vrea să facem mișcare  si sport  pentru sănătatea  trupului si a minții  ...Muzica , lectura , cultura cu toate formele  ei de manifestare produc plăcere pentru că sunt hrana minții  ...Iubirea , dragostea ,   prin emoțiile lor sunt  plăcute pentru că sunt   hrana  sufletului  ...  Natura nu e proastă   , știe să ne momească cu plăcere ca  să facem acele acțiuni benefice trupului  ...La fel cum ne oferă  durere la acțiunile  dăunătoare  trupului  si minții  ...De aceea focul doare  , loviturile  dor , bătaia doare , efortul  prelungit  obosește  , furia  , mânia , supărarea  dau disconfort. ..Ca să ne ferim de ele , să le ținem minte ca dăunătoare  si să le evităm  pe cât posibil  ...Din păcate  omul a făcut  din  placere un scop in sine  ...nu mai simte plăcerea  ca o recompensă  firească  a vieții  ci trăiește  pentru plăcere ...
De aceea alergăm  disperați  după  sex , de aceea mâncăm  până  ne facem  cât  ușa si crăpam de grași , de aceea fumăm ca turcii si bem până  cădem  in șanț  ...Alergăm  după  bani , averi  , demnități  si putere uitând  că avem  doar  o viață  ...Alergăm  după  plăceri  si uităm   să trăim plăcut  ...
Ne lipsește echilibrul , ne  lipsesc limitele  , ne lipsește  bunul simț , cultura si rațiunea   care să  ne oprească  la timp , care să ne spună  unde e limita între natural  si abuz , între extaz si agonie , între normal si viciu ...
Aici intervine  liberul arbitru  ...De noi depinde  ceea ce devenim  ...Si devenim ceea ce mâncăm  , devenim ceea ce gândim,  devenim  ceea ce muncim  sau iubim ...Devenim ceea ce trăim ...Si trăim așa cum devenim  ...
Fiți  echilibrați in tot ce faceți  ...
Aveți  grijă  de  voi ...Fiți  prudenți , fiți ponderați  ...Fiți  deștepți  că - i plină  țara   de  tehnocrați  !
( Dr .Love )

Fericirea=mulțumire

Rețeta  fericirii fără bani  -
( v-o vând  si  vouă )
   Nu apreciem sanatatea decat atunci cand suntem bolnavi ...
Nu apreciem soarele decat atunci cand e viscol
Nu apreciem ploaia decat pe arsita
Nu apreciem omul de langa noi decat atunci cand ramanem singuri
Nu apreciem iubirea decat atunci cand o pierdem
Ce -ar fi ca de azi sa apreciem ce avem nu sa ne plângem de ce ne lipsește ?!
Ce -ar fi ca de azi sa vedem in cuplu ceea ce ne apropie si sa ignorăm ceea ce ne desparte ?!
Ar fi ceva ...Am fi fericiți !
( Dr .Love  )

Fericirea se învață

Rețeta fericirii fără bani
( V -o vând si vouă  )
Din fericire, fericirea depinde de noi ...
Oprește -te pentru o clipă din goana ta către nicăieri și uită -te atent în jur. ..Privește la mama ce-si învață pruncul primii pași.
Privește  la copii ce se joacă  gălăgios in fața blocului . ..
Privește la adolescenții ce vin de la școală in grup râzând  . ..
Privește la  îndrăgostiții ce merg înlănțuiti  pe stradă sorbindu -se din priviri. ..Privește la bătrânii ce merg ținându  -se de mână cu respect si compasiune ...
Toți sunt fericiți. ..Tu de ce nu ești ?! Tu de ce nu poți să fii ?! Învață  de la ei ...învață  să te joci , învață să râzi , învață să iubești  , învață  să respecți  ...
Si vei fi fericit !
( Dr.Love )

Fericire pe cont propriu

Rețeta fericirii fără bani, v'o vând și vouă...
Ne naștem singuri , trăim singuri , murim singuri ...
Ne agățăm de unu si de altul cu speranță dar după un timp constatăm  dezamăgiți cât de singuri suntem de fapt ...
Am învățat să trăiesc singur , să mă simt bine în pielea mea, să mă simt bine cu mine însumi, să mă bucur singur , să mă bucur de ce am , să mă bucur de lucrurile mărunte ce mă înconjoară, să fiu fericit singur , să fiu fericit cu ce am ,  să nu - mi leg fericirea de un om anume ...Cine imi vine alături o perioadă e binevenit , mă bucur de ce imi oferă si mă străduiesc să - i răspund la fel ...Dar  nu mă cramponez de nimeni , nu cer nimănui imposibilul , nu cer nimănui să mă iubească  o veșnicie , nu cer nimănui să - mi stea alături o viață ,  pentru că știu că  fiecare e ocupat cu el însuși, e prins cu viața lui , cu fericirea lui ...
De ce ce sunt așa ?! Pentru că am înțeles că nimeni nu imi poate oferi totul .. Iau câte  puțin de la fiecare , atât cât poate, atât cât vrea sau cât știe să imi ofere ...
Si pentru asta  sunt recunoscător ...          (Dr. Love)

Primești ce oferi

Rețeta fericirii fără bani 
V -o vând  si vouă ...
Suntem chimie...Nimic fără chimie ...Pentru fiecare gest , pentru fiecare gând , pentru fiecare acțiune in noi se naște si acționează o substanță chimică ... Mii de substanțe se nasc și mor în corpul și în creierul nostru. .. Multe dau dependență ...adrenalina (declanșată de emoții  ) dă dependență . ..endorfinele (declanșate de plăceri , mai ales trupești ), dau dependență ...cortizolul (declanșat de stres ) dă dependență. ..dar foarte mulți sunt dependenți de prostamol (declanșat de prostie )...
In concluzie  - depinde  de noi ce substanțe  ( bune sau rele ) vom  avea in creier   si trup ...Depinde  de gândurile  noastre , de acțiunile  noastre  , de faptele  noastre ...
De aceea e bine să fim atenți  ce  gândim  , ce spunem , ce facem  ...
Că totul se va întoarce  la noi si ne va afecta in bine sau rău ...
Nu uitați  -
Ura  atrage ură ...
Iubirea aduce  iubire ...
Vorba dulce  mult  aduce  ...
Fiecare  pasăre pre limba ei piere ...
Fiți  buni , fiti iubitori  , fiți  deștepți  că -i țara plină  de tehnocrați  ! Iubiți - vă mult !
( Dr.Love )

Fericirea e în fiecare zi

Rețeta fericirii fără bani ...
V - o vând si vouă...
Si tu poți fi fericit  intr - o zi de marți 13 -
Da , e adevărat  ...Si tu poți fi fericit in orice zi ...Si tu poți fi fericit  cu bani  puțini  , dacă  vei învăța  cum  să   te  bucuri  de ceea ce ai , de ceea ce ești , de lucrurile  simple  care te înconjoară  ...
Ești fericit  când te trezești  dimineața  si îți dai seama că  ai mai primit  in dar o nouă  zi de viață. ..Gândește  -te că  alții  nu sunt  la fel de norocoși  ca tine , te - ai gândit câți oameni mor in somn sau fac accidente cerebrale , se culcă seara bine iar dimineața se trezesc morți sau paralizați ?!
Ești fericit  că ești sănătos  , că poți să  vezi  , că poți  să    auzi  , că  poți să  mergi , că poți să guști   , că poți să miroși , că poți să  atingi  ...Gândește  -te că alții nu sunt  la fel de norocoși   ca tine ...Cum ar fi să fii orb , surd , mut , șchiop , ciung ?!
Ești fericit  că ai un acoperiș deasupra capului  , că  ai o slujbă  , că ai ce pune pe masă  , că  ai copii frumoși  si  sănătoși  ,  că  ai  o nevastă cuminte si  gospodină , că ai un soț  iubitor , că  ai părinții  in viață  si  in putere ...Gândește  -te că  alții  nu sunt la fel de norocoși   ca tine  ...
Ești fericit  că  poți să iubești  , că ai pe cine să  iubești  , că ești  iubit  la rândul  tău  ...Aaa...nu ai iubit ?!Nu ai iubită ?!  Poți  fi fericit  iubind  viața  , iubind  oamenii  , iubind  animalele  , iubind  natura ...
Ești  fericit  că  nu e război in țară  , că  nu e cutremur  , că  nu e potop afară  , că  ai curent   ,  că   ai  net , Feisbuc si  mobil performant ...Gândeste  -te că alții  nu sunt  la fel  de norocoși  ca tine ...Gândește - te doar la copiii subnutriți din Africa , la războiul din Siria , la viața din junglă sau  deșert ...
Vezi câte  motive să  fii fericit ai ?!
Dar tu nu ai ochi să  vezi toate  astea pentru că  ești  cu ochii in mobil postând pe Feisbuc citate si lozinci despre ghinionista zi de marți 13 ...
Fiți fericiți prieteni ...iubiți - vă mult !
Dr.Love

Să suferim frumos

Din ciclu - să suferim frumos, fără profesor... Ce ne mai place să suferim, mai ales din dragoste... Sincer sufăr când văd atâta suferință din dragoste... Atâta suferință degeaba... Degeaba pentru că nu avem cultura înfrângerii... Degeaba pentru că nu avem cultura sfârșitului... În imensa noastră vanitate, în imensa noastră lăcomie, în imensa noastră foame de fericire nu acceptăm că ceva ce ne face fericiți se poate sfârși odată și odată... Dorința noastră de ideal, de absolut ne - a făcut să inventam viața veșnică, iubirea veșnică, tinerețea veșnică, frumusețea veșnică ... Asta ne lipsește pentru a fi fericiți pe deplin - acceptarea, înțelepciunea, măsura lucrurilor și îngăduința... Dacă le - am avea pe astea am accepta că totul are un început și un sfârșit, am ști că suntem trecători, că iubirea nu e veșnică, că tinerețea nu e veșnică, că frumusețea nu e veșnică, că noi înșine suntem trecători...Că oamenii vin și pleacă din viața noastră... Dacă am accepta asta am primi totul cu seninătate, ca ceva firesc menit să se întâmple, ca pe un dar al vieții... Atunci nu ne - am întrista că s - a sfârșit iubirea, ne - am bucura că a fost, atâta cât a fost, ne - am bucura că am avut privilegiul să o simțim, să o trăim, că am fost acolo și am trăit - o frumos, cu toată ființa noastră...

Suntem ceea ce gândim

Adevărat... Suntem ceea ce gândim... În mintea noastră e raiul sau iadul, putem fi îngeri ori demoni în funcție de gândurile noastre, de faptele și acțiunile noastre... Ne proiectam vise deșarte , ne stabilim ținte imposibil de atins , ne punem bariere ori ne avantam în zboruri ce nu le putem susține cu aripile noastre... Adevărata fericire nu constă în averi, demnități ori glorie, adevărata fericire este în abilitatea fiecăruia de a se întinde atât cât ii este plapuma, este în cunoașterea limitelor și a  puterilor proprii, este în înțelepciunea de a ne propune doar ținte posibil de atins prin forte proprii... Nefericirea bine din frustrare iar frustrarea vine din diferența dintre dorință și putință... Nu vă faceți iluzii ca să nu aveți deziluzii...

Fericirea depinde de noi

Rețeta fericirii fără bani
( V -o vând si vouă  )
Din fericire, fericirea depinde de noi ...
Oprește -te pentru o clipă din goana ta către nicăieri și uită -te atent în jur. ..Privește la mama ce-si învață pruncul primii pași.
Privește  la copii ce se joacă  gălăgios in fața blocului . ..
Privește la adolescenții ce vin de la școală in grup râzând  . ..
Privește la  îndrăgostiții ce merg înlănțuiti  pe stradă sorbindu -se din priviri. ..Privește la bătrânii ce merg ținându  -se de mână cu respect si compasiune ...
Toți sunt fericiți. ..Tu de ce nu ești ?! Tu de ce nu poți să fii ?! Învață  de la ei ...învață  să te joci , învață să râzi , învață să iubești  , învață  să respecți  ...
Si vei fi fericit !
( Dr.Love )

Fericire=iubire (partea a 3-a)

Rețeta  fericirii  fără  bani 
V-o  vând si vouă ...
Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie , de la confort  la extaz  ...O condiție  obligatorie  pentru a fi fericiți este să  iubim persoane  potrivite  , care ne răspund  cu iubire la iubirea noastră  ...
Totul e in mintea  noastră  ...iubire sau ură  , bucurie sau tristețe  ...
Suntem  produsul  minții  noastre,  suntem  totalitatea  gândurilor  pe care le purtăm  cu noi clipă  de clipă  ...Ne îndrăgostim  de unu si de altul in mintea noastră  , acolo  iubirea apare , acolo iubirea  crește  , acolo se menține   caldă  si tot acolo moare ...Ne îndrăgostim  singuri  , in mintea noastră  , fără  ca celălalt   să  aibă  vreo treabă  cu asta ... Ne creiem o imagine  despre celălalt  , de obicei o imagine  falsă  , o imagine  pură  ,  o imagine  ideală  si idealistă  , nu despre cum e celălalt  ci despre cum am vrea noi să  fie , in funcție de  nevoia noastră  ...In  gândurile  noastre vedem in  celălalt   un om bun   , un om frumos  , un om sensibil , un om iubitor  , un om integru,  onest  , cinstit  , corect  , sufletist , puternic , dar de fapt noi nu știm nimic despre acest om , știm doar că  sărută  bine si că ne -a oferit o noapte de amor nebun   ....Dar din dorința  de a simți  din nou sărutările  lui ne formăm in minte această falsă imagine   pe care  ne  -o repetăm iar și iar , ne -o repetăm   zilnic in gânduri   până  ne  îndrăgostim  ...Realitatea ne dovedește   in timp  că  ne înșelăm  , că  de fapt  celălalt  e un om rău , fără  suflet  , fără  cuvânt  , fără  onoare , fără  caracter  , insensibil  , incapabil  să  ne primească  iubirea sau să  ne ofere iubire , incapabil  să  simtă  ca noi emoția iubirii  ...Descoperim  in timp un altfel de om dar e deja  târziu ...Suntem  pierduți   , ne -am îndrăgostit deja de cine  nu trebuia  , iubim pe cine nu ne merită  , iubim o bestie cu chip de om  care doar  sărută  bine ...
Vedem  adevărul  gol goluț , vedem că  ,,împăratul  e gol  " dar nu ne pasă  , refuzăm  să  credem  , refuzăm  să acceptăm  cruda realitate  , refuzăm să  plecăm  dintr -o relație  toxică  , refuzăm  să  il părăsim  , refuzăm  să ne smulgem  de sub vraja  lui pentru  că  sperăm  in sinea noastră că o  să mai primim  de la el un semn  , o vorbă  , o mângâiere ,  o sărutare sau o noapte  de amor ...
De dragul  unei viitoare si iluzorii  iubiri  care va fi sau nu va fi ( de regulă  , de cele mai multe ori nu va fi ) acceptăm  să  fim umiliți  , răniți  , batjocoriți ...In numele  iubirii acceptăm  umilința  , tristețea  , lacrimile  ...In numele iubirii acceptăm  să fim nefericiți  ...
Există  o singură  cale de a rupe  acest cerc vicios - să ieșim  din relațiile  toxice ce ne fac rău,  să  părăsim  omul  care ne umilește , ne rănește  , ne aduce nefericirea  ..Cum ?! Simplu - așa  cum ne -am îndrăgostit la fel  ne si detașam , in mintea noastră  , in gândurile  noastre. .. Il scoatem  din gândurile , din mintea  , din sufletul  nostru  ...Ce nu e in mintea noastră nu există  ...Noi ne  gândim   zilnic  la Ponta , Băsescu  sau Iohanis ?! Nu .Asta înseamnă  că ei nu există? !  ...Există  dar pentru noi sunt ca și inexistenți pentru că  nu sunt in mintea noastră  ...Dacă  nu ne gândim la oamenii care  ne conduc destinele  de ce ne -am gândi  la un om care ne distruge  destinul ?! 
Concluzie sfat  -fiți  stăpânii   minții  voastre , nu o lăsați   să iubească  oameni  nepotriviți , oameni  care vă  aduc tristețe  , lacrimi  , nefericire  ...Iar dacă  s -a întâmplat  deja , dacă deja iubiți  un astfel  de om , dacă  sunteți  deja intr-o relație  toxică  , obligați  mintea voastră  să il scoată  din gânduri , din amintiri  , din sufletul  vostru ...Mintea voastră  e un computer uriaș care lucrează  cu gândurile voastre ...Dați -i doar  gândurile  corecte despre oamenii  care vă iubesc , care vă fac fericiți   ...Oamenilor  care nu vă iubesc   si vă  aduc nefericire dați  -le ,,delete " , ,, erase  " , trimiteți  -i la ,, recycle bin " ul sufletului  ...Acestor  oameni  toxici  dați - le ,, block " ...
Că din ,, block " si de la moarte  nu  s -a întors  încă  nimeni  ...
Fiți  fericiți  ! (Dr.Love)

Dragul meu prieten, pare foarte simplu de pus în practică tot ce zici tu. Doar pare, că de fapt o știi și tu, eu știu și eu, o știm cu toții, e AL NAIBII de greu! E foooarte dificil să spui "Stop!" gândurilor, amintirilor, dorințelor! Dacă ar fi așa un mizilic... NIMENI n-ar mai suferi vreodată din dragoste, nimeni n-ar mai vărsa o lacrimă, oricine s-ar dezîndrăgosti mai repede poate decât s-a îndrăgostit, la primul semn care i-ar da de înțeles că e pe cale să intre într-o relație toxică, într-o iubire unilaterală.
Dar NU e așa!!! Oricât de puternici, oricât de capabili să ne gestionăm sentimentele, să ne conducem NOI mintea am fi... creierul nostru NU e un computer! Noi NU suntem roboți!!! Noi suntem carne și suflet!!! Și simțim, și, oricât de mult ne-am dori și ne-ar plăcea, nu avem buton de DELETE. Nici de BLOCK!!! Decât pe Feisbuc!!! Iar realitatea e complet diferită! În realitate poți accepta că te doare, că ai greșit, că nu ești unde trebuie să fii, cu cine trebuie să fii... dar NU poți pune punct fără regrete, fără întrebări, fără speranțe... Nuuu... Ai nevoie de timp... să-ți "lingi" rănile. Să te obișnuiești cu noua stare de fapt. Să-ți rumegi deziluziile. Să plângi!
Da, ai dreptate! Fericirea e o stare mentală de bine! Pe care o căutăm toți! Pe care ne-o dorim!!! Dar care pe cuvânt că nu cred că depinde DOAR de noi!!! Oricât de mult ai iubi viața, oricât de cult, de citit, de educat, sau, dimpotrivă, naiv și inocent ai fi, NU poți fi fericit singur, "pe persoană fizică", așa cum îți place ție să spui... Am mai zis-o și eu: omul e un animale social! Omul are nevoie de oameni lângă el, că să simtă bucurie! Are nevoie să-și satisfacă o grămadă de nevoi, ca să fie fericit!!!
Se poate întâmpla ceea ce zici tu? Să ne îndrăgostim singuri, în mintea noastră? Hmmm... nu mi se pare vreun adevăr absolut! 😊 Ipoteza asta pe care o expui tu... ar fi ideală. Serios! Ni se pune "pata" pe X sau pe Y, care nu ne remarcă prezența... nu știe de existența noastră... și-o să ne treacă rapid. Că nu primim nimic în schimb, iluziile nu ne sunt în vreun fel hrănite.
Dragul meu, NU ne construim imagini perfecte fără vreun "ajutor". Nu doar mintea noastră acționează, fără niciun fel de stimul. Nu! Cel sau cea spre care ne îndreptăm atenția ne sprijină în demersul ăsta. Din motive uneori meschine. Din aroganță, din dorința de a se certifica, din plăcerea de a-și îmbogăți "palmaresul"...
Da, de multe ori ne punem măști. Arătăm celorlalți ce își doresc să vadă. Pozăm. În oameni buni, iubitori, atenți, îndrăgostiți. Deși nu suntem. Doar ne adaptăm oferta unei cereri care vine din exterior, de obicei de la persoane mai slabe, mai vulnerabile... pentru că pe noi asta ne face să ne simțim puternici...
Știi ce cred eu? Că principalul motiv al nefericirii este lipsa de sinceritate. Falsitatea noastră. Care provine fie din lipsă de caracter, fie din frica de-a nu fi răniți. Decât așa... mai bine rănim noi! Că asta-i foarte simplu! Atâta vreme cât lacrimile nu-s în ochii noștri, ele nu contează și nu există!
Spui că te îndrăgostești după un sărut, după o noapte de sex... și suferi apoi dacă acestea nu se repetă. Și îmi permit să cred că afirmația asta face referire la noi doamnele, nu? În regulă, ai motive să "arunci" asta pe femei. Însă, dacă bine-mi amintesc, nu tot tu susțineai că o femeie nu poate să și-o tragă așa... doar de dragul actului în sine? Că trebuie să simtă întâi, și abia ulterior o să-ți ajungă în pat? Din păcate cam ai dreptate. Noi întâi ne îndrăgostim. O facem de nebune, de capul nostru, fără ca voi să aveți vreun amestec??!! Nu, dragul meu... în funcție de nevoie pe care le afișăm poate cu prea multă nonșalanță, și voi ne vindeți o imagine ideatică... Și voi ne arătați ce ne dorim să vedem, ce căutăm... Și uneori e doar o mască, și aceasta va cădea după ce vom fi "picat" și noi, alteori e adevărul care va rămâne așa...

Fericire=iubire (partea a 2-a)

Rețeta  fericirii fără bani 
(V -o vând si vouă )
Cea mai mare  sursă de nefericire a  omului este iubirea  , este dragostea  ...Pare  paradoxal  , iubirea  care ar trebui  sa aducă  liniște  ,bucurie  , împlinire , satisfacție  in sufletul  nostru aduce dimpotrivă  lacrimi  , suferință  , tristețe ...
Există  si  o explicație  -pentru  că  ne îndrăgostim  mai  mereu de cine  nu  trebuie  , de cine  nu ne merită  , de cine  ne va răni ,de cine ne va face să suferim  ...
Pentru  că alegem prea mult  cu inima si prea puțin  cu mintea  , pentru că gândim puțin  sau deloc  când  ne alegem persoana  in mâna căreia  ne punem  sufletul  ...
Pentru a aduce fericire  o iubire  trebuie  să fie bilaterală  , trebuie  ca cei doi să răspundă  la fel , să  simtă  la fel ...Dar pentru asta cei doi trebuie  să  fie compatibili  , trebuie  să se completeze reciproc  , trebuie  să  se asemene , să  nu fie între ei diferențe  flagrante  care să facă  relația  imposibilă  ...
Cei doi trebuie să  fie de vârste  apropiate  , să fie la fel de frumoși  , la fel de veseli , la fel de serioși  , la fel  de pregătiți  profesional , la fel de înalți  , la fel de bogați  ...
Adică  să fie compatibili  fizic , psihic , moral ,sexual , temperamental ,  profesional , social etc ...Din păcate  alegem  mereu prost  , alegem  mereu neinspirat  ...Alegem să  iubim la distanță  , alegem  să iubim pe cineva  mai mare sau mai mic ca vârsta  cu mult , pe cineva  mult mai frumos sau mai urât  ca noi , pe cineva  mult mai bogat sau mai sărac  ca noi   , pe cineva  mult  mai pregătit  sau mai nepregătit profesional ca noi , pe cineva  mult mai instruit sau mai neșcolit ca noi...
Ori diferența  asta mare va face pe viitor diferența    dintre fericire  si  suferință  ...Alegem mereu frumosul  in dauna sufletului ...
Țineți  minte  o vorbă  spusă  de un înțelept  ( am spus -o la beție ) -
,, Decât să   ai un cozonac pe care  să il mănânci  cu alții  mai bine  ai o pâine  neagră  si  o mănânci  singur  " ... Asta tradus înseamnă   că  nu trebuie  ales  cel mai frumos  , cel mai vestit , cel mai teribil  , cel mai bogat , cel mai căutat  , cel mai dotat , cel mai șmecher ,  cel mai cel om ...Acela nu va fi al nostru , va fi al altora  iar noi vom rămâne cu lacrimile  ... Trebuie  luat  cel cu care ne potrivim  ...Atenție   la neatenție  - frumusețea  trece  , iubirea trece , emoția  trece , fluturașii  zboară  ...
Cu prostul  rămâi o viață  si te pătimești ...  In iubire nu alegeți pe termen  scurt , alegeți  pentru o viață  ...Nu alegeți  cu partea  de jos  alegeți  cu capul  ...Aveți  grijă de voi ...Fiți  deștepți  că  -i plină  țara  de tehnocrați  !
( Dr .Love )

Ooofff!!! Prietene... Ce faci tu cu noi de iar ne iei la tăvăleală prin pesimism și fatalism?... Eu te-nțeleg așa... parțial... alegerile în principiu se fac cu capul... ăl de sus, știu! Dar să mor că uneori mai participă și inima... Acum ce-i de făcut? Dacă eu mă îndrăgostesc de tine, cel m-ai cozonac dintre cozonaci, regele brutăriei, cum se va lăsa pompa mea aparent defectă convinsă de minte să cumpere o pâine neagră în loc?...
Dragul meu... totul e taaare relativ. Și frumosul, și urâtul, prim urmare. Și până la urmă... noi ăștia care am rămas pe pământ frumoși, deștepți, vestiți, dotați... într-un cuvânt perfecți... ce să facem? Conform teoriei tale, ar trebui să nu ne aleagă nimeni... 😂😂😂 Să rămânem singuri și triști, ca să nu plângă alții din cauza noastră.
Acum serios... sunt alegeri care se fac cu capul și alegeri care se fac cu sufletul. Și unele la care participă ambele. Hai să nu ne mai ascundem după deget și s-o facem pe-a ființele super-evoluate... că pe toți, de principiu, când ne pocnește dragostea n-o ia întâi de la cap... sau cel puțin nu ăla din vârf. 😉 Nuuu... că el face nani și lasă poftele și eventual sufletul să dicteze. Măcar o perioadă. Apoi depinde de gradul de luciditate al fiecăruia, aici ai dreptate, dacă o ține langa prin porumb sau se oprește olecuță să se gândească la consecințele pe termen lung...
Dar, revenind la ce ai spus tu, eu nu cred că oameni "normali", adică majoritarea ființelor bipede, ALEG (de cine) să se îndrăgostească. Ce zici tu e materialism și mercantilism. Și eu, în naivitatea mea, încă sper că nu e practicat la scară largă.
Doamne... cum le zici tu cu atâta patos... toate trec... și iubire, și emoție, și frumusețe... Ai dreptate! Dar totuși... acum de ce să renunțăm la ele din start, ca să zic așa, numai pentru simplul fapt că oricum se vor duce sufletului la un moment dat?... De ce să-l aleg eu pe monstrulețul din ultima bancă, tocilar și plin de coșuri, pe care trebuie să-l dezvirginez pentru că niciuna n-a avut curajul să o facă... DOAR pentru că el nu mă va face să sufăr?... Că nu va avea cu cine, nu de altceva. 😉
Puii mei! Păi dacă ar fi să mă iau după tine... acum ar trebui să mă dezîndrăgostesc rapid! Că iubirea mea e și frumoasă, și deșteaptă, și perversă, și caldă, și dulce... și rea uneori... E prea din cale-afară de mișto! Dacă o să plâng din cauza lui???!!!
Băi, dar NU vreau! Să fiu a naibii dacă vreau! Îmi place să-l iubesc!!! Și am impresia că-s și fericită. Ce zici de asta?... 😉
Așadar dragilor... de data asta nu vă luați chiar după TOT ce spune prietenul meu... Uneori îi place să fie uricios... 😂 Iubiți-vă mult, că e tare fain!

Psihologie

Psihologia salvează România
Practic o psihologie  proprie , de casă  , conform  căreia  totul  e în mintea  noastră , iubire sau ură , bucurie sau tristețe  , înger sau demon  , rai sau iad ...
Suntem  produsul   propriilor gânduri tintite si repetate   ...Pe scurt asta sună  cam asa  -spune zilnic unei poze de pe Feisbuc vorbe  frumoase si mesaje pline de emotie si te vei îndrăgosti  de ea ...Mângâie  zilnic un animal  , vorbește  dulce cu orice ființă  (poate să fie si un gândac de bucătărie  ) si vei sfârși  prin a -l îndrăgi ...Mie mi -a reușit  experimentul  cu visinul din fața blocului ... De câteva  luni  ii spun in fiecare zi vorbe dulci gen -
,,Visinul  meu frumos  , ador coroana  ta , îmi plac  crengile  tale viguroase  , mmmm, frunzele  tale  ma înnebunesc cât despre visinată   ce să  mai zic , ahhhh...."
Acum sunt călare  pe el , il stâng  in brațe nebunește  cu patimă si dor , iar câțiva  vecini  răi  si dușmanosi se bagă in dragostea  noastră  si încearcă  să ne despartă cu drujba. (Dr. Love)

Dragul meu prieten amuzant... îmi place psihologia ta proprie și "de casă". Că mi-a adus un zâmbet pe buze. 😅 Dar nu cred că m-aș băga să încerc experimentul tău, că nu mi se pare fezabil. 😆 Dar imaginea cu tine cățărat ca o maimuță în copac mi se pare delicioasă. N-ai înghețat acolo?... Sau te încălzește iubirea vișinului tău?...
În afară de asta, ai mai încercat vreun exemplu din cele de mai sus? I-ai șoptit vorbe de alint, dimineața la cafea, gândacului de bucătărie, să vezi dacă suferi când te părăsește pentru vreun vecin?
Sau, în loc să mângâi vreun câine zilnic (pardon, o pisică 😉), n-ai vrea tu să-ncerci să gâdili între urechi vreun șobolan? Că un suflet e și el... Și dacă tu în mintea ta îți impui că e drăgălaș și sensibil, sigur o să te-îndrăgostești de el și-o să-l iei acasă...
Și pe Feisbuc... mi-aș dori să găsești o poză cu o doamnă octogenară, printr-un sat de-ăla în care principala preocupare a tuturor este producția și consumul de țuică, și să-i spui în fiecare zi cât e de frumoasă, și de dulce, și de f.tabilă... până când te-ai vedea călare pe ea ca pe vișinul din fața blocului...
Haide dragul meu... că o fi totul în mintea noastră... dar și mintea asta lucrează cu niște simțuri... printre care și văzul. Pe principiul "te-am văzut, mi-ai plăcut/ce rămâne de făcut?...". Că dacă ne-am văzut și nu ne-am plăcut... ni se blochează vorbele în gât, pe cuvânt. Și când ne deblocăm, o luăm la goană. În direcții diferite. 😂😂😂

Fericirea este azi (partea a 2-a)

Rețeta  fericirii fără bani 
(V-o vând  si vouă )
Fa-ți   din fiecare  zi o sărbătoare  ...O nouă  zi , o nouă speranță  , o noua zi , o nouă  șansă  ... 
Azi poate fi o zi importantă  pentru tine  ...Azi si numai azi ...Ieri  a rămas  in urma , mâine  e foarte  departe  si imprevizibil ...
Azi poate ziua ta norocoasă  sau nu ...Depinde  de  tine  , de atitudinea  ta , de acțiunea  ta ...
Azi poate fi ziua in care poți câștiga  tot sau pierde  tot ...Depinde de tine  , de atitudinea  ta , de curajul  tău  ...Azi poate fi ziua in care poți  cunoaște   iubirea vieții  tale  sau poți  spulbera  un vis ...Depinde de tine  , de atitudinea ta , de dorința  ta de a transforma  visul in realitate... Azi e ziua in care îți poți amintiri  noi si frumoase  care sa -ti înlocuiască  amintirile vechi si urâte  din sertarul sufletului  tău. .. ...Azi e  fi ziua in  care poți  să scapi de spaimele trecutului , de complexe , de lanțuri  si bariere  ...
Azi e ziua  in care poți deveni un alt om , azi poți deveni  un om  liber  ..Depinde de tine  , de atitudinea  ta , de curajul  tau , de dorința  ta de a schimba  ceva  ...
Azi e ziua in poți cunoaște  oameni  noi , senzații  noi , emoții noi ...
Azi poți sa încerci lucruri noi , fantezii  noi , bucurii noi ...
Depinde de tine  , de atitudinea  ta , de dorința  ta de nou ...
Azi poți fi fericit  sau poți rămâne  in lumea  ta tristă  ...Depinde de tine  , de atitudinea  ta , de dorința  ta de a încerca  ...Nu o să  știi niciodată  cum poate fi ziua de azi pentru tine  dacă nu  încerci ...
Încearcă  -oricum  nu  mai ai nimic  de  pierdut  ...
( DR.LOVE  )

Fericirea nu e dependență

Din ciclu - Ce se întâmplă doctore?!        Ce s - a întâmplat cu noi?! Ce s - a întâmplat cu viața noastră?! De ce nu ne mai iubim ca la început?! Unde s - a dus iubirea fierbinte 🔥 ce ne unea?! Întrebarile astea și multe altele ni le  punem zilnic bărbați și femei, aflați în relații de tot felul sau singuri, singuri pe persoană fizică sau singuri în doi...    Nimic, am trăit (bine sau rău), am evoluat (în bine sau rău), ne - am transformat (în bine sau rău)... A fost viata noastră, a fost cu bune și rele, să ne o asumăm, să ne bucurăm ca a fost, că am putut trăi asta, să învățăm din ce a fost, să privim înapoi cu îngăduință și înainte cu încredere... Cine nu înțelege că totul e trecător, că frumusețea trece, ca tinerețea trece, ca iubirea trece, ca emoția trece, că însăși viața noastră trece e condamnat la tristețe și la întrebări fără răspuns...              Cine vrea ca să fie veșnic centru universului pentru o persoană, cine are pretenția ca o altă persoană să - i fie veșnic centru universului va fi veșnic nefericit... Cine nu a înțeles că oamenii vin și pleacă din viața noastră mai devreme sau mai târziu nu a înțeles nimic de la viață... Cine nu știe să fie fericit singur, cu sine însăși, cine așteaptă fericirea de la alții, cine nu se iubește pe sine dar așteaptă sa fie iubit de alții va fi veșnic nefericit... Secretul fericirii e simplu și la îndemâna fiecăruia - trebuie să ne acceptăm, trebuie să ne toleram, trebuie să ne suportăm, trebuie să ne plăcem, trebuie să ne iubim, trebuie să ne simțim bine noi cu noi înșine, să fim fericiți pe persoană fizică... Iar iubirea, atenția și admirația oamenilor care vin și pleacă din viața noastră vremelnic sa fie un bonus, un plus de bucurie și fericire...        Fiți fericiți prieteni!!! (Dr. Love)

Prietenul meu drag cu accese de pesimism... e neapărat necesar să te fac să renunți la acest discurs fatalist, asta e CLAR!!! Și chiar dacă, judecând la rece, probabil că sigur că zici bine tu ce zici... 😃, tot nu sunt dispusă să ți-o dau de data asta. Dreptatea.
Bine... nu te contrazic în ceea ce privește trecutul. Ăla e-n spate, fuse-fuse și se duse... acolo să rămână! Să ne amintim cu drag de ce-a fost frumos, să ștergem ce-a fost urât și dureros. Perfect de acord cu tine.
Dar cu prezentul ce ai, prietene??!!! De ce vrei tu neapărat să ne inoculezi ideea că TOTUL trece??!! Normal că trece, oricare din noi știe că veșnicia nu există. Nu pe-aici pe la noi, cel puțin... Dar pe cuvânt dacă aș vrea eu să-mi petrec restul zilelor, câte-or fi ele... așteptând finalul. Sfârșitul de iubire, de frumusețe, de dorință, de pasiune... păi cum puii mei să mai fiu fericită??!! Zi TU! 😂 Eu, care vreau să mă trezesc în fiecare dimineață și să mă bucur că iubesc, că am un suflet frumos lângă al meu, cum aș putea să mă gândesc că e doar o nouă zi care mă desparte de final?!? Refuz să trăiesc cu gândul iminenței despărțirii. Nu spuneai tu să nu trăim în viitor?!? Păi ce facem acum?!? Ne-am răzgândit? 😃 Nu ne mai trăim clipa? Nu mai savurăm momentul?... Ăsta de fericire?...
Da, sunt de acord că nu ne puteam cere unul altuia promisiuni pentru eternitate. Jurăminte de iubire până la adânci bătrânețe. Planuri pentru următorii 'nșpe ani... Nici măcar pentru mâine... Dar parcă nici să plecăm de la premisa sumbră că la un moment dat se va termina... Pe mine asta mă blochează. Și cred că mai sunt și alții ca mine. Și alții ca tine, cu siguranță. Și mai cred, de asemenea, că ideal ar fi ca cele două "tabere" să găsească soluția de compromis. Adică eu, idealista și visătoarea, n-o să te pisez pe tine la cap să fii centrul lumii mele și eu buricul pământului pentru tine, iar tu, fatalistul și mult prea realistul, o să mai renunți, măcar puțin, măcar uneori, la pragmatismul care te caracterizează, și o să-mi cânți în strună, și-o să mă lași să visez, pentru că știi că am încredere în tine și că o să-mi păstrez totuși visele la locul lor, așa cum m-ai învățat.
Și, dragul meu, deși ai dreptate, deși fericirea începe cu fiecare dintre noi, cu iubirea și stima de sine, te contrazic: NU poți fi fericit a la longue "pe persoană fizică". Parol că nu poți! Pentru că ești om, și omul e un animal social, și omul, chiar în egoismul lui, are nevoie să împartă, să dea și să primească înapoi, ca să poată fi fericit. Am zis! 😉

Întrebări fără răspuns (partea a 2-a)

Întrebări  fără  răspuns

Ce se întâmplă  cu noi ?! ...Ce se întâmplă  cu oamenii ?!  ...De ce nu mai stim sa iubim ?! De ce nu mai stim să  ne bucurăm? ?!   ...De ce suntem atât de nefericiți ?! ...De ce complicăm  totul ?! ...De ce stricăm totul ?!... De ce căutând  fericirea cu orice preț  suntem atât de nefericiți  ?! ...De ce nu ne  trăim clipa  , de ce vrem mereu mai mult  , de ce ne facem  speranțe   deșarte,  de ce ne cramponam de alți  oameni  , de ce cerem  ce nu putem  primi , de ce visăm   la ce nu putem  avea ?
De ce cerem de la alții ce nu ne  pot oferi ?  De ce ne legăm  fericirea  de străini  uitând  ca fericirea e lângă noi ,   e in oamenii  dragi nouă  ?! De ce căutăm   fericirea  aiurea când  fericirea  e lângă  noi , e in ceea ce avem deja , e in noi ?!
De ce nu ne  trăim  clipa  acum , de trebuie  să  facem  planuri  pe termen  lung ,de ce trăim  mereu in trecut sau  mereu in viitor , dar niciodată   in prezent   ?!
De unde  nevoia  asta de proprietate , nevoia asta de posesie  , nevoia de a fi  proprietar  pe ceva sau cineva , de a avea  inima cuiva de tot , de a avea sufletul si trupul cuiva de tot , cu  toate că  stim  cât  de relativ  e totul , cât de schimbător e totul , cât de schimbători    sunt  oamenii ?! De ce ne agățam de iluzii  , de ce vrem  sa transformăm  visele în realitate când   stim că  visele sunt  doar  pentru a fi visate , de ce ne îmbătam cu apă  rece ,de ce ne mințim  singuri  si unii pe alții  ?! De ce ne vindem  speranțe  , de ce ne vindem  iluzii  , dar mai ales de ce vrem pentru noi   tot magazinul  de  vise ?! De ce suntem atât de lacomi de fericire  încât pustiim  totul in jur căutând -o ?! De ce suntem atât de lacomi de iubire  încât  iubim  sufocandu' l    pe celălalt  ?! De ce suntem atât de lacomi  de  afecțiune si atenție    încât  cerem  mai mult  decat oferim noi si mult mai mult  decat ne  poate   oferi celălalt  ?!  De ce suntem atât de egoisti si cerem mereu , doar cerem  fără  a oferi nimic  la rândul  nostru ?! De ce nu suntem niciodată  mulțumiți   cu ce avem , de ce forțăm  mereu lucrurile , de ce forțăm  mereu barierele si limitele ?! De ce vrem totul si ne alegem cu nimic ?!  De ce nu lasam lucrurile sa se intample , de ce trebuie sa controlam noi totul ?! De ce mereu noi in prim  plan  ,de ce mereu noi in atenție   , mereu noi să  fim , mereu noi să avem  ,  mereu noi sa primim ?! Mereu si mereu noi ?! Concluzie  -
Goana  după  fericire ne face nefericiți  ...Goana  după  iubire ne face nefericiți  ...Goana  după celalalt ne face nefericiți  ...Goana  după  atentie  , afecțiune  si tandrețe  ne  face nefericiți  ...Goana  după  vise , iluzii  si speranțe  desarte ne face nefericiți  ...Goana  după  frumos  ne face nefericiți  ... Goana după  emoție  ne face nefericiți  ...Goana după  trecut  ne face nefericiți  ...Goana după viitor ne face nefericiți  ...Goana  după  adevăr ne face nefericiți  ...Goana după  proprietate  ne face nefericiți  ...Goana după  oameni  ne face nefericiți  ...Goana asta permanentă  după fericire  ne face să  trecem  in goană  pe lîngă  ea ...

Prietene, ce-ți veni??!!... Nu știi că urăsc întrebările fără răspuns???!!! Și nu știi nici că nu-mi place să fiu în centru atenției și să vorbesti despre mine?!? 😂😂 Glumesc, mor ce-mi place, dar doar când e de bine, că mi-au murit lăudătorii. 😅
Acum serios dragul meu... mă regăsesc atât de tare în rândurile tale... și-așa nu mi-e confortabil... și-așa te-aș certa că ridic numai probleme, fără să ne dai și soluții... Păi tocmi tu, care le știi pe toate ca un om mare (nu fac mișto, deși așa pare 😉), care-ai reușit să-mi câștigi mie, mama scepticismul, încrederea, să mă tăvălești așa prin atâtea dileme și să mă părăsești cu ochii în soare?... Și eu ca eu... dar prieteni noștri care ne vor citi... ce vor spune ei?... 🤔
No, să știi că te aștept și cu un răspuns, că al meu sigur nu va fi satisfăcător.
Habar n-am ce se întâmplă cu noi... și tot ce pot să spun la atâtea "de ce-uri" este... de aia! Profund, nu? Bine, hai că mai încerc, nu vreau să te dezamăgesc. 😊
Eu nu cred că nu mai știm să iubim. Cred doar că nu mai știm CUM. Cred că în viteza cu care ne-am obișnuit să trăim tot, uităm că a iubi cu pasiune nu e totuna cu a sufoca, cu a acapara, cu a stăpâni... Uităm că iubirea ar trebui să fie balsam și dulceață, nu o luptă pentru supremație... Și sufletul fiecăruia dintre noi ne aparține... nu-l poate avea nimeni altcineva!
Mai cred totuși că viața, educația, temperamentul... te fac să-ți dezvolți un simț al controlului, al proprietății... pe care-l folosești de multe ori ca să te aperi, ca să te asiguri cumva că nu vei fi rănit, că nu vei suferi... Și poate reușești... Dar când mai ești fericit?!? Când, dacă nu te oprești nicio clipă din goana asta nebună după fericire? O clipă pentru tine, o clipă să te hotărăști ce înseamnă de fapt fericirea... O clipă de răgaz în care să-ți dai seama că poate ai găsit-o! Și să n-o lași să plece...
Prieteni dragi... eu vreau să fiu fericită!!! Știu, cu toții vrem asta! Ce încerc să vă spun e că, paradoxal poate, nu e simplu să fii fericit!!! Tocmai dorința asta prea mare, tocmi obsesia pentru fericire, tocmai fuga după ea o îndepărtează... o face imposibil de atins... O strigăm într-una, dar când se apropia n-o recunoaștem și aruncăm cu pietre în ea: cu vorbe, cu gesturi, cu priviri, cu cereri, cu planuri...
Fericirea NU poate fi o amintire, deci haideți să renunțăm la trecut!!! Fericirea nu e are o dată fixă, deci nu vă mai gândiți că o veți găsi în viitor! Fericirea este ACUM! În clipa asta în care vă gândiți la un suflet drag și-l simțiți aproape, chiar dacă poate e departe... În clipa asta în care iubiți și sunteți iubiți... Într-o strângere de mână sau o îmbrățișare... În zâmbetul lui sau al ei... În renunțarea la întrebări, la frici... în acceptare.
Dragilor, nu lăsați fericirea să treacă pe lângă voi!!! Bucurați-vă de frumos, bucurați-vă când simțiți fluturi în stomac, când simțiți emoție, când așteptați un semn de la iubirea voastră, când îl primiți, bucurați-vă de un " Bună dimineața!" și un "Noaptea bună!", de un "Ai grijă de noi...", bucurați-vă de tot ce vă oferă prezentul și nu-l distrugeți încercând să forțați viitorul...

Fericire=lucruri mici (partea a 4-a)

Secretul fericirii  fără bani ...Vi - l vând si vouă ...

Si  tu poți să  fii fericit  ...
Fericirea  e in lucruri mici , e in gesturi simple    , e în tot ce ne înconjoară , e in gândurile  noastre  frumoase,  e in faptele noastre bune    ...Pentru mine fericirea  este răsăritul  de soare ce il privesc in fiecare dimineață     , sunt florile grădinii pe care le ud  , este iarba  poienilor prin care merg desculț , este  apa izvoarelor pe care o beau in pumnii căuș     , e torsul  pisicii pe care o mângâii , e  zborul păsărilor  pe care le admir  in înaltul  cerului  , e in ochii  maidanezului căruia  ii arunc o bucată  de pâine  , e in copacii la umbra cărora mă  odihnesc  ,e in sărutul  iubitei  ,e in zâmbetul  copilului  pe care il mângâi  pe creștet  , e in privirea plină  de recunoștință  a cerșetorului  căruia  ii dau un covrig  , e  in frenezia  porumbeilor cărora  le arunc  un pumn de grâu  , e in cuvântul  de mulțumire  al bătrânei  căreia  ii cedez locul in tramvai ,e  in salutul vecinului de vis 'a 'vis ,e  in felicitarea sefului pentru treaba bine făcută  la job , e in mesajul de,, bună dimineața  " al  prietenului  virtual ,e  in like 'ul vostru ...Pentru  mine  fericirea înseamnă toate astea si încă  un milion de alte gânduri  frumoase , fapte bune si gesturi tandre  ...Pentru mine  fericirea  înseamnă  toate astea si un milion de euro. ..Nu , glumesc  , dacă  aș avea un milion  de euro aș fi nefericit ...Ca să fiu fericit  îmi trebuie bani puțini  -cât  să cumpăr  boabe la pisici si să  -mi plătesc  netul să  pot scrie  prostii  despre fericire  pe Feisbuc .Dacă  eu pot sa fiu fericit cu doar atât de puțin  si tu poți ...
Trebuie doar sa înveți  să  te bucuri  de ce ai , de ce ești  , de cine  ești  să  renunți  la visele deșarte  , la dorințele  irealizabile  , la țintele  greu de atins,  la iubirile  imposibile ...Trebuie  să  înveți  să te bucuri  de ce ai si să nu te mai preocupi  cu ce nu ai , cu ce nu poți avea ...
Fiți fericiți  !
( Dr .Love  )

Prietene drag... ai cam spus tot în rândurile tale. Foarte poetic, foarte din suflet... Dar... puțin-puțin irealizabil, nu crezi? 😊 E frumos... cerul e frumos, natura cu tot ce înseamnă ea e frumoasă, un animăluț care îți linge mâna plin de recunoștință e frumos... Dacă deschizi bine ochii, găsești frumosul în tot ce te înconjoară. Perfect de acord cu tine. Și totuși... cineva trebuie să fie și oleacă pragmatic(ă), nu crezi? 😅 Că dacă am fi toți niște pui de Eminescu, s-a opri pământul din mișcarea de revoluție. 😉
Așa că, să reluăm: ne tot vinzi (și o faci bine), secretele fericirii fără bani. Că știm cu toții că "banii n-aduc fericirea/mai de preț este iubirea"... 😂😂😂 Asta nu-i manea, nu? Csf... ncsf... de când o țin în petreceri mi-am dezvoltat cultura muzicală. 😃
Dar vom reveni mai târziu la iubire, acum simt nevoia să fiu materialistă. 😆 O fi banul ochiul dracului, n-o genera el cine știe ce mare extaz, sunt sigură că în cantitate prea mare te face s-o iei cu capul... însă și lipsa lui îți știrbește fericirea...
Spui că n-ai vrea să ai 1 milion de euro. Te cred. Nici eu. Dar tare mi-e că vom fi catalogați drept ipocriți. CUM să nu-ți dorești să ai bani mulți, să nu știi ce să faci cu ei?... Prieteni, acum fără glumă, poți fi tare nefericit când ai o stare materială mai mult decât satisfăcătoare!
Dragilor, haideți să vă dau din casă: au fost perioade în viața mea în care mâncam pâine cu brânză... o dată pe zi, că trebuia să-mi ajungă vreme mai îndelungată... 😉 Și eram atât de fericită!!! Acum, slavă Domnului, nu mai am asemenea probleme. Nuuuu!!! Nu sunt vreo bogătașă, nu asta voiam să scot în evidență. 😃 Dar nici nu mă pot plânge din punctul ăsta de vedere. Ce vreau să spun este că eu una m-am convins: de ce ai de aia vrei mai mult, te obișnuiești cu o stare de confort material pe care cauți să o crești... și uiți să trăiești, uiți să te bucura de viață, de oamenii dragi, de lucrurile "mici" care-i fac bine sufletului! Și știți când îți dai seama de asta? Când începi să pierzi! Și realizezi că nici toți banii din lume nu îți pot aduce înapoi o iubire pe care ai lăsat-o să plece pentru că n-ai știut să ai grijă de ea, îmbrățișarea unui om drag, zâmbetul lui, vorba lui caldă...
Dragi prieteni, subscris și eu la ce ne spube Dr. Love... Nu vă gândiți prea mult la ce vă lipsește, nu vă raportați mereu la cei care au mai mult, nu vă doriți imposibil. Învățați să vă găsiți în fiecare zi măcar un motiv de bucurie. Pe cuvânt, există!

Fericirea e peste tot

Rețeta fericirii fără bani 
(V -o vând si vouă )
Azi despre natură ...

Natura a fost  dintotdeauna  prietenul  omului ...Natura l -a ocrotit  , natura l -a hrănit , natura
l -a odihnit , natura l -a inspirat ...
Din păcate ne îndepărtăm  tot mai mult de natură si ne apropiem  tot mai mult de tehnologie ...
Am devenit  dependenți  de telefon , de laptop , computer si net ...
Am devenit  dependenți  de virtual  , ne -am mutat din natură  in lumea virtuală  ...Aici râdem,  aici plângem  , aici  iubim , aici avem prieteni  ...
Aici ne trezim,   aici ne bem cafeaua  , aici ne spunem noapte bună  , aici ne spunem  te  iubesc ...Ne ducem la munte , ne ducem la mare , ne ducem in parc dar nu ne bucurăm  de natură  , deschidem  repede  telefonul  sau tableta si ne întoarcem in lumea noastră  virtuală  ...   Am uitat  să mai privim cerul , am uitat să mai privim norii , am uitat să mai  privim  păsările  in zbor , am uitat să  ne mai  bucurăm  de un răsărit  , de un apus de soare , am uitat să mai numărăm  stelele  noptii  , am uitat să mai visam  privind  luna , am uitat să  mai mergem  desculți  prin iarbă  , am uitat să  mai alergăm  prin parc , să  ne mai plimbăm de mână  cu iubirea  noastră  prin parc , am uitat să  mai stăm  îmbrățișați  pe o bancă  in parc , am uitat  să mai  ascultăm  cântecul păsărilor , am uitat să  mai ascultăm  tăcerea nopții  , cântecul  greierilor , cântecul  vântului  prin ramuri  , am uitat să mai ascultăm  cum crește iarba  , am uitat să  mai zâmbim unei flori...
Am uitat să  trăim ...
Am uitat ...
Păcat ... (Dr. Love)

Mare păcat, prietene... cu toții știm asta... și degeaba știm... Suntem dependenți, suntem obsedați de telefon și Feisbuc... Totul trebuie să se întâmple aici, totul trebuie împărtășit, relatat de la "fața locului"... suntem toți niște reporteri, mai mult sau mai puțin talentați.
Astăzi vorbeam cu un coleg care ne spunea că și-a uitat mobilul acasă și se simte de parcă ar fi venit fără chiloți la muncă. Plastică de tot comparația... și mare adevăr zice... AȘA ne simțim!!! Goi, expuși, nefericiți...
Nu mai știm să ne bucurăm de nimic din ce ne înconjoară dacă nu împrăștiem asta la câteva sute sau mii de "prieteni". Nu mai știm să ne trăim tristețile și durerile în liniște și cu demnitate... Și ele trebuie arătate lumii...
Nu putem adormi dacă nu spunem "Noaptea bună!" întregului online, nu are rost să ne mai trezim dacă nu avem net... Cafeaua nu are același gust dacă o bem cu un prieten real, mâncarea nu are sare dacă nu-i pozată...
Un concediu nu s-a petrecut dacă nu știe tot universul unde am fost, cu cine, de ce... dacă nu ne fotografiem în pat, sub pat, în piscină, pe plajă, în vârf de munte sau într-un fund de peșteră...
Iubirea nu mai e iubire în doi... ea trebuie certificată! Trebuie arătată, și nu celui de lângă tine... nu! Altor câtorva mii care TREBUIE să vadă cât suntem de fericiți!!! Care trebuie să ne invidieze, care nu pot dormi dacă nu știu de câte ori ne-am certat și de câte ori ne-am împăcat...
Dragilor... încercați să priviți cerul, să vă uitați în ochii unui cățel, să ascultați păsările dimineața, să vorbiți cu marea, să mirosiți o floare, să vă plimbați de mână prin parc, să vă luați în brațe... Încercați să faceți toate astea, și încă multe altele, pentru voi!!! Pentru liniștea și fericirea voastră! Fiți egoiști! Păstrați momente DOAR pentru voi!

Fericire=arta de a fi om

Arta de fi om... Pe bune nu e un titlu prețios și pretențios, chiar este o artă să fii om printre oameni... Chiar este o artă să poți trăi printre oameni... Câți oameni atâtea caractere, câți oameni atâtea atitudini, câți oameni atâtea situații... Să știi să faci slalom printre oameni în așa fel încât să nu te rănești și nici să rănești pe alții chiar este o artă... Să știi ce vorbe să spui, să știi când să zâmbești, să știi când să pleci ori când să rămâi este o artă.. . Să știi când să fii demn, să știi când să fii mândru dar să știi și când să renunți, să renunți la orgolii este o artă... Să știi când greșești, să recunoști că și tu poți să greșești, să știi să întinzi mâna împăcării,  să știi să spui iartă-mă, să poți să spui iartă-mă este o artă... Să știi să recunoști din mulțime omul care merită, omul care contează, omul cu suflet frumos, să știi să ți-l apropii dar mai ales să știi să îl păstrezi este o artă... Dar pentru asta trebuie să fii artist cu suflet frumos... (Dr. Love)

Prietenul meu care gândește ca mine... deja cred că o să merg mai departe și o să spun că să fii OM printre oameni e o provocare care, din păcate, pentru mulți dintre noi frizează imposibilul. PENTRU că nu prea mai știm noi să fim oameni... Noi nu facem slalom... că cică nu suntem schiori... îi dăm langa înainte, nu ferim pe nimeni, nu ne mai interesează pe cine și cât de tare am lovit, dacă l-am aruncat la pământ sau e încă în picioare...
Și la final ne întrebăm de ce nu suntem iubiți, de ce suntem nefericiți... De aia!!! Că NOI nu mai știm să iubim, nu mai vrem, ne e frică...  Frică să nu fim răniți, frică să nu fim penibili, frică să trăim...
Suntem mândri și orgolioși cu cei care ne iubesc, cu cei care ne suportă, cu cei care ne acceptă... Ne "prostituăm" în fața celor mai puternici decât noi, a celor capabili să ne domine, a acelor pentru care nu însemnăm nimic.
Nu mai știu ce să facem cu vorbele... Nu le mai folosim decât ca scut și ca arme. Atacăm, le aruncăm, lovim cu ele... am uitat să mângâiem. Am uitat să ne cerem iertare, credem că totul ni se cuvine... ne înconjurăm de oameni falși, de suflete schimonosite de ură și ne molipsim. Pentru că iubirea își pierde din valoare... iubirea nu mai e contagioasă...
Și totuși, ca să terminăm într-o notă optimistă, eu vă spun că mai există și oameno frumoși. Păstrați-vă doar ochii deschiși, dragilor! Și păstrați-vă omul drag lângă voi!

Fericire=iubire (partea a 2-a)

Bună dimineața prieteni... Vă vând un pont... Moca... Azi e o zi perfectă pentru a fi fericit... Și nici nu pot să fiu altfel - iubesc oamenii (dar mai ales femeile) iubesc animalele (dar mai ales femeile), iubesc florile (dar mai ales femeile), iubesc natura (dar mai ales femeile), iubesc viața (dar mai ales femeile)... Cum să nu fie fericit cineva cu sufletul plin de iubire?! (Mitu Fericitu)

Prietenul meu cu personalități multiple... Nici n-ai avea cum să nu iubești o ființă atât de complexă precum femeia: om, animal, floare, natură, viața însăși... Doamneee!!!! Ce-o mai fi de noi?... Cum le ducem așa pe toate... Dragul meu... te înțeleg... n-ai cum să nu iubești perfecțiunea. 😂
Mai că mă faci să vreau să iubesc și eu femeia... ca să fiu într-una așa fericită ca tine... Dar, la naiba, încă iubesc bărbatul... Ba chiar golanul! 😅 Deci e de înțeles că fericirea mea are uneori sincope... 😉
Și totuși... dacă-l iubesc și mă iubește (și altfel nu se poate că-s femeie 🤣), atunci, în principiu, sunt fericită!
Iubiți-vă mult!

Gripă

Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...