joi, 22 august 2019

Slim fit

Neața, dragilor!!! Eu când apuc să privesc la televizor (ceea ce mi se întâmpla foarte rar), am "noroc" doar de publicitate. De înțeles, că de-acolo vine banul. Și totuși... cine naiba belește ochii-n ecran dacă are probleme cu tranzitul intestinal, de exemplu? Ești constipat, sau, dimpotrivă, nu te mai poți opri? Păi nu te duci naibii la farmacie, să-ți dea tanti aia drăguță ceva de băgat în gură, ori în partea opusă, după caz? Idem dacă ai mâncărimi, usturimi, sau alte senzații generatoare de disconfort în zona dintre membrele inferioare. Dai în plm (sau a lui) o fugă la nenea doctorul. Sigur te-ajută el cumva. 😉
În fine... acum câteva seri am vizionat o reclamă oleacă mai puuuțin cretină decât majoritatea covârșitoare a lor. La prezervative, v-ați prins. Nu v-o povestesc, rulează pe toate canalele. Ce mă nedumerește nițel e strategia de marketing a celor de la Durex. Fraților, pentru clienții voștri mărimea CONTEAZĂ!  Încă de când sunt mititei și-și măsoară și compară prin scara blocului dotările, și până când ajung bătrâni, obosiți și fleșcăiți, dar se visează "verzi", pe principiul "amintirile mă chinuiesc/răscolesc/amețesc/prostesc". Acestea fiind spuse, ați nimerit-o cu varianta XXL. Oricum ar fi, ați nimerit-o. Spor la producție!  Dar "slim fit"?!? Da' ce sunteți?... Pepe Jeans?!? Unde-i masculul ăla care-o să meargă la marchet să-și cumpere mini-protecție? Sau o s-o trimită pe gagică-sa, că lui îi e rușine, și o s-o mai aștepte pe aia să se întoarcă acasă?... 😉
"Pretenași", a mon avis, schimbați-vă rapid echipa de marketing, că dați dracu' faliment! 😂
Haide bine pa!

duminică, 18 august 2019

Vorba bunicii

Dragilor, am ajuns la vorba bunicii, Dumnezeu s-o odihnească... Eu, aia slobodă la gură și cu blugii rupți. 🤣 Deci n-o să mă "iau" de acest aspect. Îl înțeleg și-l îmbrățișez. Încă din adolescență, când fierbea sângele de rockeriță în mine, când capul meu făcea rotații de minim 180 de grade și pletele-mi zburau de zici că eram reîncarnarea Medusei.
N-o să spun decât că poza asta-mi amintește de fotografiile alb-negru pe care, în copilărie, le scoteam din când în când din sertar, admirându-mi părinții în "tinerețe". De parcă atunci, la cei câțiva ani ai mei, ar fi fost bătrâni...
Pantalonii evazați, la care se asorta musai o cămașă cu mânecile suflecate calculat până la coate și aparent neglijent descheiată la doi nasturi... Perciunii simetrici și bine aranjați, semn de virilitate, care înlocuiau cu succes barba cu care masculii de azi încearcă în zadar să-și mascheze impotența.
O fustă până la genunchi, care lăsa să se vadă cât trebuie și să se ghicească restul... Taiorul de care multe n-au auzit, cu un decolteu cuminte care ascundea de ochii unei lumi întregi nurii doamnelor ce se voiau descoperite, fără să se ofere de-a gata, oricui și oriunde. Umerii și brațele dezgolite, dezvăluite de o rochiță de bun-gust, emanau senzualitate fără să fie încărcate de mesaje excentrice, graffiti desenate pe un perete de piele...
Am îmbătrânit, maică... 😅
Haide bine pa!

sâmbătă, 17 august 2019

Tot eu...

Tot eu, dragilor... Din alt registru. "Zice lumea că-s nebună..." Și probabil că are dreptate. 😅 Da' de-aia nu mai pot io. Că merg pe principiul decât proastă, mai bine-a dracu' și tralala!
Prima reacție pe care am primit-o a fost: "Ce bine arăți din spate!!!". "Fă - acesta fiind un termen de alint - da' tu ești nesimțită?!? Du-te-n..." Știți voi unde. 😉 Schimbul de replici a avut loc între mine și prietena care mi-a asigurat schimbarea de look. După care m-am urnit, CU FAȚA, către oglindă, unde am concluzionat: "Dă-mă naibii că-s frumoasă..." Și m-am scuipat să nu mă deochi. După care fetele au râs de mine că mă duc acasă la zugrav și nu scap ne... felicitată! Am scăpat, că în cele câteva zile petrecute la văruit de pereți aici la noi... meșterul Bebe a realizat că eu am niscaiva probleme rezolvabile în ani de discuții care se plătesc cu ora. 😉 Și și-a văzut de bidineaua lui, după ce, politicos, m-a întrebat: "Te-ai vopsit?" "Nuuu! Ți se pare!". Plm... că nu puteai leșina și tu câteva minute, să mă simt și eu bine!!! Am mai fost totodată motiv de miștouri vis-a-vis de plecarea pe litoralul vecin, adică în Bulgaria. Că bani de România n-avem. 😉 Cică nu trec de vamă... Cine mi-a urat așa, ăla o să vină să ia circul de-acolo! Pe la un timp mi-am amintit să-i trimit și lui Bițișor o poză. Nu de altceva, dar să nu se sperie mâine când o veni acasă, crezând că i-a pus Dumnezeu mâna-n cap cu vreo prospătură. Că el e evlavios și fidel și-ar fi rupt-o la fugă, cu degetele-ncrucișate și strigând "Piei, Satană!" Mi-a trimis înapoi un "Frumos" sec și a intrat în ședință. Și dacă nu-și revizuiește comportamentul mai intră o dată. 😅 În fine... singura reacție pe care am considerat-o corespunzătoare și demnă de luat în seamă a fost: "Waw! Superbă!" Păi așa mai merge... 😂 Haide bine pa!

P.S: Am uitat să menționez că sunt și modestă. Dar nu azi. 😜

Pulică

Dragii mei, asta-i din ciclul "Vino, mamă, să mă vezi, /Cum lucrez la spații verzi!"... 😂 Vorbesc serios, nu vă râdeți. 🤣 Că-i de plâns. Sora voastră a prestat la panseluțe, pe motiv de atentat la integritatea fizică a populației din Buzău, târg de o inestimabilă valoare. Unde (și o spun cu toată asumarea și cu lacrimi în ochi privind în buletin) s-a răsturnat de fapt căruța cu proști. Și cine-i deranjat de această afirmație e liber să-i facă bărbatului din mine un sex oral! Că mi se rupe! 😉
Vă mai amintiți voi de povestea cu milițianul-șef-Dumnezeu pe pământ Pulică? Avocatul meu, care-i la fel de sandi ca mine, a decretat că probabil domnul și-ar fi dorit să mă... scoată la o p... prăjitură. La propriu. Dar s-a produs o extorsiune și până la urmă mi-a dat direct muie. La figurat. 😤 Și le-a făcut poftă și la alții, care auzind că am gura mare, s-au așezat la rând și au prins și loc... am avut program non-stop o perioadă. Vreo 2 ani și ceva, v-am mai spus. 😉 2 ani de tăvălit pe la miliție, Parchet, Judecătorie și așa mai departe. Pentru că deh... să ai în prăvălie artificii de tort pentru plozi alintați  ESTE o crimă împotriva umanității. Asimilată cu cele făcute la colț de stradă de frații noștri mai colorați, care comercializează, perfect "legal", petarde și pocnitori (luați termenii în ambele sensuri 😉). Și cum lui nenea Pulică nu i-a ajuns să-și bage pwla doar în gura mea, și-a introdus-o și în ea de lege. Pe care eu, ca proasta din coteț, am respectat-o, că așa m-a învățat bietul tata (care a fost mare nabab de felul lui, profesor... ce plm...) când mi-a făcut cadou un "aprozar". Că de fapt asta a fost problema stringentă. Dacă ai făcut ceva-n viață, pe coatele și genunchii tăi (că de minte n-a auzit Pulică), trebuie să fii pedepsit, dă-te-n... colo! Și-am fost. C-un dosar penal. 😉 Croșetat pe bază de abuz în serviciu și vicii de procedură. Dar nu se pune, că la stat merge. Adică e chiar musai. În fine... unul (mai mulți, de fapt) peste alta (adică peste mine)... dat fiind ce tocmai am prezentat, s-a renunțat la urmărirea penală a celei mai mari infractoare a României, rectae eu. Dar nu așa... oricum! Că un exemplu trebuia dat! Drept pentru care mi s-a administrat o doză sănătoasă de muncă în folosul comunității. Pe care am prestat-o, asigurându-mă că temporarii mei colegi de la societatea care face orașul verde și-au blestemat ziua în care m-au cunoscut, și au decis, fără să știe de ce sunt eu de fapt pe-acolo, că dacă am condus beată... TREBUIE să răspund! Să vă fute câinii, simpaticilor... le-am zis eu, în gând ce-i drept... Prin gură mesajul a fost mai academic, dar cu același înțeles...
Deci prieteni... morala poveștii este cam așa: țara e salvată, organul își face treaba, infractori sunt anihilați. Viitorul sună... ca capul lui Pulică. A gol! 😉
Haide bine pa!

miercuri, 14 august 2019

Putere sau încăpățânare?

Neața, dragii mei! Știu că lozinca din poză pare foarte serioasă, dar fiți pe pace, eu tot nu sunt. 😅 Și mai știu că vă întrebați probabil ce-am făcut în Maramureș, dar vă relatez de la fața locului la o dată ulterioară. 😂 Azi am treabă, trebuie să stresez zugravul. 🤣🤣🤣
Voiam să vă spun DECÂT Evrika! Mi-am dat eu seama de ce-mi tot spune lumea că-s puternică. La figurat, că la propriu văd și eu în oglindă. 😅 O dată din "respect" și "admirație" (aha... și eu am picat ieri din copac... dar fie ca dânșii 😉), și încă o dată (ba chiar de mai multe ori 😅) pentru că de fapt eu sunt grotesc de încăpățânată. Nu renunț și-o țin langa pe-a mea... până-n pânzele albe (și nu alea din reclama la detergent, înșirate pe frânghie în grădină la tanti Geta). Dacă nu ne credeți, o să vă exemplific. NU spun astăzi "La mulți ani!" Măriilor și Mărinilor! Că azi e zi de hram și comemorare, na! Așa știu eu din Bucovina mea dragă, unde în copilărie semnam condica în fiecare an pe 15 august, la rude, în satul nostru vestit de polonezi. Așa că prieteni... permiteți-mi să fiu în rând cu lumea feisbuchistă 😂 și să-i spun de bine doar lui Bițișor, că el mai prinde azi un trandafir în buchetul vieții. Plm... începem cu o lozincă, terminăm cu una. 😂 Deci să ne trăiești, Mărine!!  Coincidență, ce să vedeți... așa a vrut mămica lui să-l intituleze. Ca să am eu de dat explicații! Cum că de ce îmi sărbătoresc bărbatul dar nu și pe fi'sa, denaturată ce sunt! Că Mărie e și ea! Bre mamă soacră, dar Gheorghe sau Ion ce-avea?... 🤔🤔🤔 Hai să-ți trăiască băiatul! De restul și la restul vă urez când o-ncepe școala. 😉
Haide bine pa!

sâmbătă, 10 august 2019

Ai carte, ai parte

Neața, Mărkuleții mei! Scurt și la obiect, CĂ CU (sau fără 😅) voia voastră, plec și eu, ca-n poveștile cu zâne și Feți Frumoși, trei zile în Maramureș. Daaa! Știu c-a deraiat Mocănița, așa că o să mă plimb doar cu căruța. Dacă sunteți cuminți, vă trimit și-o poză. 😛 Așadar, plec pa cum vă  spuneam. Și vă spuneam ca să nu vă întrebați unde-am dispărut. App, mă flatează grija voastră, mai ales dacă o compar cu bucuria celor cărora le râdeau ochii-n cap când au auzit că urmează o perioadă fără mine. Rămâne de văzut cine râde la urmă. Vorba românului: "I'll be back!" 🤣
Dar iar am luat-o prin păpușoi. Adică porumb. Sau cucuruz. Cum vă place. 😉 Că nu despre iminenta mea plecare voiam să vorbesc.
Am primit poza asta aseară, de la cineva care consideră că mă reprezintă. 🤔 "Puțin vulgară, dar încărcată de ce trebuie", cică. Puțin pe naiba... 😅 Și totuși nici despre asta, sau despre mine, nu vreau a povesti. Ci doar că am găsit un nou sens cugetării "Ai carte, ai parte". 😉 Dragi bărbați, e cam așa: uneori, DOAR uneori 😂, ca s-ajungeți într-însa, trebuie să treceți de dânsa. 😉 Sînteți amatori de dulciuri?... Câteodată așa... ca să gustați din p... prăjitură... nu-i de ajuns să vă repeziți cu p... parul înainte, ca pe vremea când și voi și noi trăiam în grote. Sigur ați înțeles ce-am vrut să spun. 😉
Haide bine pa!

luni, 5 august 2019

Fericire

Neața, Mărkuleții mei! Am primit poza asta de la un prieten drag sufletului meu (app, realizez încă o dată că prietenia este despre a simți fără vorbe) și, sigur că da, trebuie s-o împărtășesc cu voi.
Viața asta-i toată un paradox. Adică mai multe. N-o să vorbesc azi decât despre cel al percepției fericirii. Care da, chiar cred că e o stare de... spirit. Prieteni, toate ne vin de la cap. 😂 Și jocurile psihicului sunt extrem de perfide, și de multe ori greu de contracarat.
Mi s-a întâmplat în repetate rânduri să mi se spună că TREBUIE să fiu fericită! Că am toate motivele. Așa hotărau cei din jur. Așa judecau. Așa ȘTIAU! Iar mie sufletul îmi plângea. Și mintea-mi era blocată acolo, într-o durere surdă pe care nu reușeau s-o înfrângă toate motivele de bucurie pe care ceilalți le vedeau atât de clar.
La fel cum mi s-a întîmplat să zâmbesc fără noimă, să-mi râdă inima, să fiu mulțumită cu ceea ce altora li se părea puțin. Am fost "acuzată" că mă plafonez, că îmbătrânesc prematur, că nu-i normal să nu-mi doresc mai mult, și mai mult... Și eu mă simțeam atât de tânără și atât de împăcată cu mine!
E un ciclu care se repetă. E un paradox care nu va fi NICIODATĂ rezolvat. Dar fericirea e în fiecare din noi! E "lucru manual". Ce-și face omul cu mâna lui! 😉
Dragilor, se spune că plecăm din lumea asta la fel cum am venit. Greșit! Am venit în p... goală și plecăm c-un rând de țoale! 😉 Am venit cu speranță și plecăm cu ce-am strâns! În suflet! Și nu știm când va sosi momentul. Așa că haideți să fim fericiți! Din orice! Și să nu lăsăm pe nimeni să ne spună dacă-i bine sau rău! Și să nu-i punem nimănui în cârcă reponsabilitatea fericirii noastre! 😉
Haide bine pa!

Slim fit

Neața, dragilor!!! Eu când apuc să privesc la televizor (ceea ce mi se întâmpla foarte rar), am "noroc" doar de publicitate. De în...