Noapte nebună

E noapte nebună în straie colorate,
Copacii cuminți se alintă în șoapte,
Pe cer stelele dănțuiesc apucate,
Pământul mai are cărări necălcate.

Liniștea strigă și bate în geam enervată,
Vântul i-a spus că a fost iar chemată.
Însă timpu-i lipsește, căci mulți o așteaptă,
Și nu mai știe nici ea încotro se îndreaptă.

Dar greierii cântă frenetic, eu n-am auzit-o,
Așa că s-a-ntors și a spus "N-am găsit-o!"
"Eram aici! Te speram!"-am urlat după ea.
"Te-aștept poate mâine, să bem o cafea!"

Nu mi-a răspuns, în goana-i smintită prin noapte.
Iar eu am privit-o doar alergând spre departe.
Dar i-am strigat: "Nu-mi pasă! Și dacă nu vei vrea,
O viață-o să te caut, dar tot vei fi a mea!"