Adevărul

Neața, dragilor! Haideți cu adevărul eliberator! Scurt, că e articolul lung! 

Adevărul despre viață și iubire... Oamenii nu vor să știe adevărul... În nici un domeniu, dar mai ales în iubire... Pentru că adevărul doare și te scoate din zona de confort, din zona de vise și iluzii dulci... Dar eu cred că doar adevărul ne poate elibera... De aceea vă spun acum ce nu v-a spus nimeni... Viața este pe pământ de milioane de ani și a luat forme din cele mai diverse, de la bacterii la dinozauri, de la viruși la elefant... Omul, chiar dacă a apărut relativ târziu, prin creierul lui mai dezvoltat decât al altor animale a reușit să se situeze în fruntea lanțurilor trofice și să se folosească de resursele planetei... Dacă leul vânează cât să mănânce, omoară doar din necesitate, omul a ucis ca să își facă provizii, avere și putere... Și în dragoste omul a făcut la fel... Dacă leul face sex doar din necesitate, ca să procreeze, omul prin mintea lui diabolică și neliniștită, flămândă de plăceri, a făcut din sex un mod de viață, o sursă de bucurie și plăcere... Natura e simplă și eficientă, noi cu mintea noastră diabolică am complicat-o... Viața e simplă și eficientă, noi cu mintea noastră diabolică am complicat-o... Natura a vrut și cu noi fix ce a vrut cu restul animalelor - să ne înmulțim... Pentru asta a făcut bărbatul viril și plin de dorință, plin de hormoni care bat neuronul și îl iau târâș, care îl fac să dorească tot ce are două picioare înfipte într un c. bombat, pentru asta a făcut femeia frumoasă și cu vino-ncoace, ca să îl atragă, de asta a lăsat atracția sexuală ca o forță irezistibilă, de asta a inventat atașamentul prin iubire și substanțele ei de tipul drogurile endogene... Până aici nimic deosebit față de restul animalelor... Și calul înnebunește când vede o iapă mișto, și câinele rupe lanțul când vede o cățea mișto, și motanul turbează când vede o pisică mișto... Fix ca bărbatul când vede o tipă mișto... Sau invers, bărbatul se comportă fix ca restul de masculi... Atracția sexuală, frenezia și plăcerea sexuală sunt suficiente pentru procreere în lumea animală, dar nu și la om... La animale e simplu... La animale masculul își depune sămânța și pleacă, maternitatea, nașterea și creșterea puilor fiind în sarcina femelei, cu rare excepții gen pinguin sau alt fraier... Iar femela are grijă de ei fix cât sunt mici, fix cât îi alăptează, cât oxitocina, hormonul lactației, îi dă dragostea de mamă... Am studiat asta la pisici... Pisica este o bună mamă, te sfâșie pentru puii ei,  dar asta se întâmplă doar 6 luni fix cât îi alăptează... Când pot ei să se hrănească singuri, când dispare lactația pisica îi părăsește, nu îi mai recunoaște, se bate cu ei pe teritorii și pe resurse... Ei deja sunt mari, iar ea e pregătită pentru o nouă serie de pui... La om e diferit, pentru că alăptarea durează mai mult, copilul crește în ani buni, iar mintea evoluată a omului a inventat grija, compasiunea, atașamentul... Dragostea de mamă este dată la început tot de hormonul lactației, ca la restul femelelor, dar mintea evoluată prin mecanisme diverse (grijă, atașament, compasiune) o face să dureze mult mai mult, poate toată viața... Față de animale, care procreează anual și mult și care au grijă de pui doar o perioadă, omul  prin mintea lui evoluată, a inventat cuplul, fidelitatea, căsătoria, familia, viața de familie... Iar familia ca celulă de bază a dat comunitatea și societatea... Familia din necesitate biologică a devenit necesitate socială, politică, religioasă... Unde am vrut să ajung cu această dizertație?! Unde este iubirea în toată această teorie?! Păi nu prea este... Este atracție sexuală la început, apoi câțiva ani este atașament pentru creșterea puilor, apoi este viață de familie... Practic natura a inventat niște trucuri, natura ne manipulează prin plăcerea sexuală să ne căutăm bărbat cu femeie, să ne cuplăm și să facem copii... Asta înseamnă îndrăgosteala, luna de miere și doi trei ani până apar copiii... După care natura își retrage sprijinul și logistica, natura s-a folosit de noi, natura și-a îndeplinit misiunea, natura își ia mâna de pe noi, ne lasă de capul nostru în familii mai mult sau mai puțin fericite, în relații mai mult sau mai puțin fericite, în iubiri mai mult sau mai puțin epuizate și rutinate... Ce pare rutină, ce pare plictiseală, ce pare obișnuință în cuplu e de fapt semnalul că natura și-a făcut treaba cu noi și ne abandonează, e semnul că suntem pe cont propriu... De rutină nu scapă niciun cuplu... Poți tu bărbat să fii însurat cu Angelina Jolie, că după câțiva ani ți se apleacă, începi să te uiți cu jind după menajera thailandeză... Poți tu femeie să fii măritată cu Brad Pitt, după câțiva ani de strâns ciorapi murdari după el ți se ia și începi să flirtezi cu poștașul... De fapt nu e rutină... Natura dă doar câțiva ani cuplurilor ca să procreeze, după care îi eliberează de contract și îi vrea în alte cupluri, cu noi șanse  de procreere... Natura ne lasă împreună o vreme, îi facem treaba, ne îndeplinim misiunea, ne facem menirea,  după care ne lasă pe cont propriu... Ce facem după asta, cum ducem relația, familia, cuplul mai departe e fix problema noastră... Ce facem cu omul de lângă noi, ce facem cu copiii noștri, ce facem cu iubirea noastră e fix problema noastră și o vom rezolva diferit de la om la om, de la cuplu la cuplu, în funcție de cât ne duce capul, educația, cultura și bunul simț... În concluzie - Natura nu are scrupule și nici morală, nu are sentimente și nici compasiune... Ea vrea un singur lucru pentru toate speciile, inclusiv pentru om - să ne înmulțim... Pentru asta ne manipulează pe toți prin hormoni și prin plăcere sexuală... Pentru fiecare specie are un ritm biologic sexual, are o etapă de reproducere de la câteva ore pentru efemeride, câteva zile pentru fluturi la câțiva ani pentru om și alte mamifere mari... Doar în această perioadă natura are interes să țină împreună prin mecanisme specifice de atracție și atașament căreia noi i-am zis iubire masculul cu femela și apoi femela cu puii ei... După această perioadă natura îi eliberează pe cei doi și îi pune în alte legături de cuplu, ca să repete actul înmulțirii... Din păcate ori din fericire, mintea evoluată a omului a dejucat planul naturii.... Prin mecanisme speciale și specifice gen sentimente, gânduri, atașamente de tot felul, conștiință, morală, grijă, compasiune, omul rămane în relații mult mai mult decât vrea natura, rămân alături de pui femeia dar și bărbatul, mult mai mult decât le-a fost planificat, de multe ori pentru toată viața... Mintea omului a învins natura... Iubirea a învins... Trăiască iubirea!!!Iubiți-vă mult!!!                                                                

P.S: Nu încercați asta acasă... E doar o teorie de-a mea, nu este în cărți, nu a mai spus-o nimeni... E doar o încercare stângace de a explica de ce dispare iubirea din cupluri... Nu o luați în serios, nu vreau să vă răpesc speranța și nici să vă distrug credința în iubire... Nu vreau să vă trezesc din visele voastre frumoase despre iubire... Dimpotrivă, vreau să fiți conștienți că de noi și doar de noi depinde ca relația noastră, iubirea noastră să dureze câțiva ani sau toată viața... (Dr. Love)

Dane dragă, de acord cu tine că adevărul e greu de digerat, e dificil de acceptat, că ne aruncă într-o zonă de nebuloasă în care ne e greu să ne acomodăm și să ne descurcăm... Așa...în general, nu doar în iubire. Că aicișa eu una îl prefer. Da' să fie pe de-a-ntregul, nu doar câteodată, când e convenabil doar pentru una din părțile implicate. Că așa e simplu...
Revenind, deși sunt pe aceeași lungime de undă cu tine pe începutul articolului, după ce l-am citit de vreo câteva ori bune, că am zis că poate-s eu obosită psihic și nu prind esența cum trebuie, TOT nu mă simt DELOC eliberată. Au contraire, aș purea spune! M-ai bulversat și mai rău!
Cum ne spui tu ce nu ne-a mai zis nimeni... Cel puțin eu una...chiar sunt șocată! Tu chiar vrei să spui că viața a apărut pe pământ înaintea mea?!? Și nu așa, cu o zi două, ca să am și eu unde să aterizez, ci cu câteva milioane de ani în urmă... Asta înseamnă că nici nu se va sfârși odată cu mine???!!! Moamăăă!!! Ce veste tristă mi-ai dat...
Și ca și cum n-ar fi de ajuns, îmi mai spui și că a luat și forme din cele mai diverse, de la bacterii și viruși la brontozauri și Dumbo??!! Auzisem eu ceva de toate astea, dar am zis să nu pun botul la ce scrie în cărți...
Și asta cu omul care ucide nu din necesitate (ce-o mai fi și aia), ci de nebun...nici p'asta n-am știut-o... Eu am crezut că un criminal își satisface vreo nevoie de bază de prin piramida aia vestită, când căsăpește pe careva... I-o fi foame, i-o fi sete, i-o fi dor de codrul verde...
Fac și eu o paranteză acum și te-ntreb: dacă pe noi natura ne-a făcut și ne-a abandonat apoi, pe dânsa cine a zămislit-o??!! Așa...doar pe interes? Își face treaba și ne lasă baltă?
Dar revin...uite tâmpitul de om cum s-a pus el contra naturii care l-a creat, și a evoluat!!! De capul lui așa... Și a mai inventat pe parcurs și iubirea! Că-i masochist! Și mai e și puțin prostănac, ca și regulă generală! Că nu înțelege că fenomenul ăsta de fapt nu există, e doar o plăsmuire a minții lui bolnave, ca să se poate f.te mai des, nu doar când îi intră femela în perioada de rut! A vrut el să dejoace planurile naturii, să schimbe ritmul biologic, să-l grăbească, să fie mai cu moț, într-un cuvânt! Și a reușit! Aparent!
Și știi ce nu mai înțeleg, colega? Zici că natura a vrut ca și noi oamenii să ne-o tragem doar în scopuri de înmulțire și de procreere, dă-o dracu' de plăcere, că aia poți s-o obții și-n alte feluri... De fapt nici nu-ți trebuie, că totul e pe interes cu dumneaei... De-aia deci v-a făcut pe voi niște virili și niște potenți care-ar f.te orice mișcă și nu neapărat, și pe noi niște irezistibile, atâta vreme cât avem vreo gaură care a rămas neastupată... Dar de ce nu te oprești aici, cât încă e totul clar, și continui spunând că tot natura a inventat atașamentul prin iubire?!? Păi ce-i chiaună??!! Ia întreab-o, că păreți a vă cunoaște destul de bine... Dacă zici că și-a dorit doar să ne f.tem ca chiorii ca să facem pui vii, atunci la ce ne-a mai trântit pe cap și dragostea? Ca să facem ce cu ea?!? Să ne drogăm??!! Păi ies naiba puii cu handicap apoi, și tot mama-natură se supără...
Îmi place mult asemănarea dintre bărbat și alte animale pe care ne-ai prezentat-o... Sunt de acord cu ea.  Dar iarăși nu înțeleg de ce dacă motanul, câinele, calul și alte specii aparent mai puțin evoluate decât noi înnebunesc la vederea femelelor o dată sau de două ori pe an, vouă, bărbaților, vi se întâmplă asta de câteva ori pe zi... Păi nu de la voi pleacă totul, atunci?... Nu voi ați inventat vrăjeala ieftină cu care mai demult puteați băga în pat sau în peșteră orice muiere, acum oleacă mai puține, și, Doamne-ajută, pe viitor procentul să scadă?... Acum vă plângeți că femeile vor familie, că nu prea sar în sus de bucurie la gândul că trebuie să-și crească plozii concepuți împreună cu voi singure? Că treaba voastră a fost doar să vă lăsați sămânța și să o întindeți  (că n-a încăput toată într-un singur recipient)? Adică așa v-ați fi dorit să fie, că mama voastră natura v-a lăsat pe lume fraieri ca pinguinii, în loc să vă înzestreze cu forța și pragmatismul leului...藍
Băi, și ca și cum nu ar fi fost de-juns, n-a evoluat doar mintea masculului, ne-am luat și noi, femeile, ca oile după el! Păi ce, noi suntem mai proaste, cum ar veni? Și uite cum ne-am hotărât noi că trebuie să avem grijă de puii noștri și după ce rămânem fără oxitocină, că ni s-a defectat glanda! Și-o ținem langa cu asta până dăm colțul, și-avem grijă, și-l protejăm, chiar dacă (,) "copilul" are 40-50 de ani... Tot al nostru e...
Și așa, dragilor...am ajuns și la întrebarea zilei: unde e iubirea în toată treaba de mai sus? Evrika!!! Nu e!!! Nu v-am zis că e DOAR o fantasmagorie, o închipuire a minții noastre? Iubirea NU EXISTĂ!!!  E un moft, ca să mai treacă timpul și să ne diferențiem și noi de dinozauri. Că tare ne-a mai plăcut să ne emancipăm...încă din cele mai vechi timpuri...
Deci, doamnă dragă (că tu tragi mai mult așa către partea asta sentimentală), ascultă-mă cu atenție! Procedeul e în felul următor: te-a văzut, i-ai plăcut (că era în perioada aia a anului...), te-a f.tut, ai rămas gravidă, a trebuit să te ia de nevastă (că altfel îl căuta tac'tu cu drujba să-l tranșeze) și să facă o familie cu tine, femeie! Evoluată care ești! Că dacă erai și tu vreo iapă sau vreo cățea...nu se mai ajungea aici! Fătai cu nenea veterinarul, colo în spatele casei, te descurcai să le dai să sugă la ăia mici vreo câteva luni, până învățau să stea în picioare, după care le făceai vânt în viață și căutai următorul armăsar care să ți-o tragă și tot așa... Repetai figura până mureai de bătrânețe!
Dar tu...nu și nu! Te-ai pus contra naturii! Și na că ți-a tras-o și asta! Te-a lăsat să te descurci și cu urmași, și cu bărbat...și fără atracție, și cu rutină... Că ea a plecat în căutarea urmatorilor fraieri! Bine...rutină îi zicem noi, care ne-am pus pe inventat și o grămadă de cuvinte, ca să fim sigure că nu ne tace gura vreun pic... P.la rutină!!! E felul naturii de a te anunța că trebuie să mergi mai departe! La următorul cal, câine, sau ce patruped preferi tu...
Acum ceartă-te cu ea dacă poți!!! Scoate-i nesimțitei ochii că n-are scrupule și nici morală! Că o s-o doară fix în...cot! Ea știe una și bună! Oamenii sunt doar niște organe de reproducere! Cine le-o fi dat și rațiune...să-i învețe s-o și folosească! Treaba ei s-a terminat!
Așadar, dragilor, când mama voastră natura vă părăsește în mod brutal, folosiți-vă creierul și vedeți cum puteți păstra vie flacăra iubirii pe care ați inventat-o, în relația în care v-ați încăpățânat să rămâneți! Sunteți pe cont propriu prieteni... Acum arătați de fapt cât de mult ați evoluat...
Iubiți-vă mult, împotriva naturii!
P.S: Ca să mai diversificăm nițel, m-am folosit astăzi din nou de tehnica pamfletului. Și a (auto)ironiei. Și totuși, dragilor, să știți că nu m-am răzgândit! Tot o romantică incurabilă am rămas! Tot mai cred în iubirea aia mare și adevărată, asupra căreia trebuie să-ți reverși instinctele materne cu care te-a înzestrat mama-natură! Dragă femeie, fă oleacă de stimulare hormonală, din când în când, dacă rămâi fără oxi... Și ține-ți iubirea la sân chiar dacă ți se pare că s-a făcut mare... N-o lăsa să plece de-acasă, atât cât ține de tine, că cine știe dacă se mai întoarce...