Există viață după moartea iubirii?

Bună dimineața prieteni... Există viață după moarte?! Unii zic ca da, alții că nu... Dar există viață după moartea iubirii?! Majoritatea femeilor zic că nu și își jelesc iubirea defunctă pentru restul vieții, eu zic că dimpotrivă, poți trăi din nou, poți iubi din nou...Lor le spun ca sufletul  nu e de unică  folosință  ...lor le spun că pot iubi  din nou ...lor le spun că o iubire  veche se uită doar cu o dragoste  nouă  ...lor le spun că cel mai bun pansament pentru un suflet  rănit  din dragoste  este tot  iubirea ...Conform principiului
,,cui pe cui se scoate  " ...
Cu o condiție  - să te vindeci de iubirea veche și de ex- (fostul) iubit... Să încercăm împreună să descoperim și cum putem face asta, cum ne putem vindeca de o iubire pierdută...
De un viciu , de o dependență,  de  o plăcere interzisă  te poți lăsa in două  moduri -in timp  , treptat , scăzând  zilnic doza de ,,drog " sau brusc, deodată  , înfruntînd  cu curaj si voință  sevrajul ce va lovi fără milă  ...Specialiștii  recomandă  varianta  ușoară  , in timp , treptat ...Dar ce se întâmplă  când  te lași brusc de plăcerea  ta vicioasă  ...Ajungi  să  o refuzi  atât de tare încât  o urăști ...Ca vulpea  care spune  despre strugurii  la care nu poate să ajungă  că sunt  acri ...
Ceea ce a fost cândva   viața ta , bucuria ta , universul  tău , prin faptul  că ți -a fost  refuzat  devine  coșmarul   tău , devine  dușmanul   tau , devine amintirea  ta urâtă  ...
Iar mintea si trupul va refuza cu vehemență  tot ce e legat de asta ...Așa   apar frustrările , depresia si frigiditatea ...
Ca să înțelegeți  ce vreau să spun vă dau drept  exemplu modul cum m -am lăsat eu de fotbal ...In copilărie  am iubit fotbalul  ...De fapt  miuța  de maidan  ...Eram al dracului de bun la  fotbalul mic de maidan  ...cinci flăcăi  nu reușeau  să -mi ia mingea decât dacă  o băgau  in sân si fugeau cu ea acasă  ...Mai târziu   am întâlnit un altfel de fotbal - fotbalul  dur , fotbalul rugby , fotbalul  cu călăi de bărbați  care nu dau in minge ci  dau la  gioale ...După câteva  coaste  rupte si o rotulă  , după  o mână  in ghips si un nas spart  am hotărât  să mă  las de fotbal ca de ceva ce nu este pentru  mine  ...Ceva  ce viața îmi  refuză  ...Si m -am lăsat  atât de tare încât am ajuns  să il urăsc  , eu , care il iubeam atât de tare ...M -am lăsat  atât  de tare încât  nici la meciuri  nu mă  pot uita , nici măcar la campionate sau meciuri importante ...Mi l -am scos atât de tare din viață  si din minte  încât  pentru mine  fotbalul  nu există  , pentru  mine  fotbalul  a murit ...
Din păcate  o dată cu el a murit si ceva  din mine  , din copilăria mea ..
Pot spune ca sunt  o ,,frigidă  " a fotbalului ...Așa este si cu dragostea , cu iubirea  , cu sexul ...Când  iubești  ai  creierul  si trupul îmbibat  de endorfine ( drogurile  iubirii ) care dau dependență  la fel cum  dă  cocaina  ...Sau ca alcoolul la bețivi  ori  nicotina la fumători  ...
Dacă  pentru dependenții  de drog  , de alcool sau tutun sunt  clinici  specializate  si specialiști  pentru dependenții  de iubire nu există  nimic ...Îndrăgostiții fără speranță   , îndrăgostiții  cu sufletul  sfărâmat sunt  singuri  in fața  suferinței  lor ,sunt  doar ei și dorul ce ii sfâșie  ...
Ei au două  variante -
1- Să  lase timpul să lucreze  pentru ei , să sufere in tăcere  , să se închidă  in ei înșiși  si să aștepte ca timpul să le  cicatrizeze rănile  sufletului ...
Dar asta înseamnă să nu mai iubească  niciodată  , să le moară  sufletul  odată cu iubirea  lor ...
2- Din fericire mai există  varianta  să ierte , să uite , să învețe  din greșelile  trecutului , să -și adune  cioburile sufletului  , să le lipească  la loc , să păstreze amintirile frumoase  ,  să se ridice  si să meargă  inainte pe drumul  vieții  mai puternici  , mai înțelepți , mai pregătiți  pentru noi provocări  ,noi  încercări  si experiențe  ...
Dacă  vrei să te lași de un om pe care l -ai iubit dar care te -a rănit  sau te - a dezamăgit  , dacă  vrei să te lași de o relație  ce a fost cândva  micul tău univers  , dacă  vrei să te rupi de dragostea  ce - ți  face mai mult  rău decât  bine  , dacă  vrei să te lași de drogul   numit ,,iubirea ta " și te lași brusc ajungi  să urăști ceea ce iubeai cândva  ...Odată cu relația  , cu dragostea  , cu iubirea ta interzisă moare ceva  și din tine , din sufletul  tău  ...Vei deveni  un mutilat sufletește  , un nefericit  , un om incapabil  să  mai simtă  emoție  , să mai simtă  vreodată  iubire ...
Vei deveni  o ,, frigidă  " a iubirii ...
Poți  evita  asta ?  Poți să -ți păstrezi  sufletul  viu si cald  in continuare ? Da ...Poți !
Dacă  te desparți   de  trecut frumos  , fără  scandal  , fără  reproșuri  ,fără acuze , fără vinovați  ,  fără ură și fără resentimente  ... Trebuie să vezi ce a fost  frumos  , să înveți din  ce a fost  urât  , să păstrezi  amintirile  frumoase  , să uiți , să ierți , să te ierți , să nu regreți alegerile pe care cândva le - ai făcut cu bucurie , să nu te dezici de tine si de trecutul tău , să nu te urăști pentru ce a fost , să nu - ți aduci acuze si vini degeaba , să mergi mai departe pe drumul  vieții  tale mai înțelept  , mai prudent  , mai atent  dar   cu fruntea  sus , cu zâmbetul  pe buze , cu speranță  si incredere , cu sufletul  cald si mintea deschisă  la noi provocări  , noi încercări  , noi experiențe  , noi iubiri ...
Iubiți - vă mult !
( Dr .Love )

Bună dimi, dragilor!
Moaaaa... Dr. Love... hai că m-ai speriat cu întrebarea de debut. Am crezut că devenim așa de profunzi încât n-o să fac față, că știi doar că femeile sunt mai superficiale...😃 Oricum ar fi, habar n-am de vreun răspuns, dar promit că de îndată ce aflu vă comunic și vouă. 😉
La ce-a de-a doua întrebare însă...răspunsul final este DA! Hotărât!
Hai pe bune, eu N-AM auzit pe careva să dea colțul de-atâta iubire neîmpărtășită. De buba la cap da, dar asta-i altă poveste...
Prieteni, dacă totuși intrăm în profunzime,  după cum a dat Dan tonul, atunci trebuie să luăm în calcul că sufletul nu moare veci. Cel puțin așa umblă vorba pe la biserică și pe la cei care-s mai cucernici și mai cu frica lui Dumnezeu. Prin urmare, îl putem folosi cu succes în mai multe iubiri. Nu concomitent, doar consecutiv, vă rog!!!! 😃 Așa că mare lucru de dezbătut n-ar fi. Poți iubi o dată, de două, de șapte ori... poți și ar fi bine să iubești până la final. Că altfel trăiești degeaba!
Dragilor, sunt de acord cu vorba din popor, "cui pe cui se scoate ". Acum nu ne certați, nici pe mine nici pe Dan, n-am zis neapărat că trebuie să ne repezim dintr-o iubire în alta, de la o zi la alta... Ce spunem e că iubirile, din păcate, se pot termina. Dar ca să-ți închizi sufletul, să devii cinic, împietrit, pesimist, după o suferință (sau chiar mai multe) din dragoste nu e cea mai "inteligentă" alegere. Da, probabil că sunt iubiri atât de toxice încât îți pot lăsa urme foarte adânci și răni greu de vindecat, dar parcă n-aș vrea să le aducem acum în discuție... Haideți să vorbim acum de iubirile frumoase, care, totuși, s-au terminat... Dar de care ne amintim cu drag și cu zâmbet, nu cu ură și furie.
Dr. Love spune că specialiștii recomandă varianta renunțării treptate la un viciu, la un "drog", la o dependență. Eu nu cred că merge. Mie mi se pare doar o agonie prelungită, o amăgire...amânarea inevitabilului. Și dacă Dan v-a dat exemplul lui trist...😢, o să vă dau și eu jumătate de exemplu, că mai mult nu am. 😊 Ar trebui să renunț la țigări. N-am reușit până acum. Bine, nici n-am încercat cu spirit de răspundere, dar asta-i altceva. 😃 Revenind, sunt totuși foarte sigură și convinsă că NU voi putea face asta treptat. Că unde merge una merge și-a doua, și-a treia...și tot așa. Deci cred că abandonul trebuie să fie brusc. Și definitiv.
Bine...mă gândesc că există și niște nuanțe în problema asta a renunțării. Depinde dacă este impusă din exterior sau e alegerea proprie. Dacă "drogul" îți este interzis de către "furnizor" și tu însă îl mai vrei, nu ești pregătită să trăiești fără el, nu știi cum...atunci da, probabil vei deveni "frigidă". Probabil că vei simți ură, vei nega toate amintirile frumoase, vei simți dorință de răzbunare. Sau nu...cred că depinde de disponibilitatea fiecăruia de a merge mai departe, de puterea de acceptare, de gradul de conștientizare. Îți dai voie să te vindeci sau alegi varianta "boala lungă moarte sigură"?... Eu n-aș alege-o pe asta, sub nicio formă! 😉
În schimb, dacă decizia de a te debarasa de o dependență îți aparține, atunci înseamnă, zic eu, că ai făcut-o asumat și conștient de ce e mai bine pentru tine. Drept pentru care nu văd niciun motiv pentru care te-ai retrage într-o carapace, pentru care ți-ai ridica ziduri înalte în juriul sufletul...
Și uite-așa am ajuns la subiectul care ne "doare" de fapt. Cum tratăm suferința din dragoste, că, vorba lui Dan, pentru asta nu există nici medicamente, nici programe de dezintoxicare. El ne-a prezentat două variante. Eu nu pot alege una singură. Și n-am făcut-o, de fapt, până acum. Pentru că, la fel ca orice individ, am trecut și eu prin dezamăgiri în iubire. Și prin diverse stări cauzate de acestea. Am plâns, m-am revoltat, m-am calmat aparent și am suferit tăcut, am decis să las timpul să decidă...să-mi dau mie timp să-mi pansez rănile. Și am făcut-o. De fiecare dată. Dar niciodată n-am îmbrățișat ideea că e ultima oară, că n-o să mai iubesc, că lumea s-a sfârșit odată cu iubirea mea. Mi-au trecut prin cap și gânduri de răzbunare (o singură dată, în tinerețe, le-am și pus în practică dar mi-am promis tot atunci că n-o voi mai face, pentru că satisfacția a fost 0)... Dar la final am plecat definitivă din fiecare iubire cu anunțurile frumoase. Cu lecții învățate. Cu disponibilitatea și dorința de a iubi din nou.
Până la urmă...cred că de iubire nu te poți lăsa brusc! Pentru că nu te-a "lovit" brusc, cum am spus-o deja în atâtea rânduri. Iubirea moare și ea încet-încet, sau mai repede, dar nu cred că poate fi vreodată susceptibilă să facă stop cardiac.
Dragilor, dacă ați împărțit momente frumoase alături de un om, dacă odată ați fost convinși că l-ați iubit, să nu vă pară rău! Dacă v-a rănit, nu luați trauma în relația viitoare! Încercați doar s-o închideți în sertarul care trebuie, și atât. Și păstrați doar amintirea lucrurilor care atunci v-au făcut să iubiți. Luați-vă timpul necesar să digerați informația, să plângeți dacă asta simțiți, să stați puțin voi cu voi, dar ridicați-vă apoi și mergeți mai departe, cu sufletul pregătit pentru următoarea iubire. Care cu siguranță, dacă v-ați dat voie să învățați din trecut, va fi mai frumoasă, mai matură, mai iubire!
Iubiți-vă mult!