Mașina mea și personalitatea ei

Din seria "când mașina pe care o conduci este mai deșteaptă și mai simțită decât tine". Noi două ne-am certat rău azi dimineață. Eu am înjurat-o, ea mi-a făcut șicane, m-a ținut numai în șocuri și scandal de acasă până la muncă. Știți ce gură mare are impertinenta?!? Și țipă și pe mai multe voci.
Eu am fost de treabă, am încălzit-o, am dezghețat-o... dar doar prin locurile esențiale. Că nu vreau s-o învăț mofturoasă și figurantă. Și alintata s-a supărat. Eu o rugam să meargă, ea punea frână. Am luat-o întâi cu frumosul, cu 10 la oră că nu băgăm viteză pe patinoar... Nimic!!! Pe scurtul drum până la serviciu m-am simțit ca într-o căruță trasă de o iapă nărăvașă... Băi, eu știam că doar câinele copiază personalitatea stăpânului, nu și autoturismul. Dar până la urmă... vorba americanului: "Omu' cât trăiește-nvață...". Până la urmă a rămas ca dânsa. Dacă n-o tamponez cu spirt pe la senzori, nu se potolește până la primăvară. Și nici pentru atunci nu promite nimic, cică... Gata, fată!!! Mă duc să cumpăr o sticlă de alcool sanitar! 😉