Șofer și pieton

Băi și eu sunt obsedată de telefon... e cu mine oriunde, zici că suntem siamezi. Dar plm... UNEORI chiar e necesar să te abții de a la beli ochi în dânsul ca-n Cartea Cărților, de parcă tot viitorul umanității ar depinde de asta! Să mor, știu despre ce vorbesc! Că dubla mea personalitate se manifestă în diverse sensuri, ca cum ar fi că mi-s și pieton și șofer, depinde cum îmi tună. Când e frumos afară mă deplasez pe picioarele din dotare, că mai repede ajung așa decât călare, cel puțin la prăvălie. Când îi dă cu stropeală de la Doamne-Doamne... mă bag repede în autorurism să nu mă topesc, prințesă care sunt eu din neam de împărați. Și să știți că-s o șoferiță civilizată. Dar nu prin gură. Adică sunt de treabă de la gât în jos. Eu acord prioritate, la semafor dau doar flash-uri, nu claxonez, și nici măcar nu deschid geamul când înjur. Ba dimpotrivă, zâmbesc, la derută, în timp ce scot sudalme cu viteza a 6-a, și cu o deschidere de ceilalți participanți la trafic îmi pot admira amigdalele. Băi, eu conduci bine, că-mi place. Că eu nu pot face decât lucruri care-mi place. 😃 Și, ca o mică paranteză, sunt și foarte modestă. 😅 Și am și foarte multe idei în cap și mi se amestecă și uite-așa nu mai știu ce voiam a spune. Aaa... despre pietonii care când pășesc pe zebră au senzația complet eronată că-s pe Champs- Elysees, la promenadă. Nu, dragilor, dacă ați atins trecerea nu v-ați transformat în Highlander (știți, ăla de era să fie nemuritor). Plus de asta, să știți că mașina calcă, nu f.te, deci n-ar strica să băgați oleacă de trap mai alert. Că nu v-a cumpărat mama voastră stradă. Cum de altfel n-a făcut-o nici tata șoferițelor dotate cu ochelari de cal, de-ăia de-ți dai voie să vezi doar înainte, și pe distanțe scurte. Nu, dragelor, degeaba strângeți voi colacul ăla ca pe... altceva, că tot nu sunteți singure în univers. Și dacă închideți ochii, nu trece. 😉 Așa că mai bine îi căscați naibii la ce se mai întâmplă în jur. Sau înjur!!! Că n-am altă variantă. Când văd vaca trecând glonț pe lângă "boul", în viziunea ei îngustă, care s-a oprit ca să lase bipezii să ajungă de pe un trotuar pe celălalt... nu pot decât să îi urez de bine. Ei și întregului neam din care se trage. Și cum pare că nu-nțelege, că nu degeaba e ea bovină, îi exemplific și cu niște gesturi ajutătoare.
Dragii mei, vă pupă mama că am avut o zi că-n filmele cu proști. Conduceți prudent și traversați în pas alergător. 😉