Vorba bunicii

Dragilor, am ajuns la vorba bunicii, Dumnezeu s-o odihnească... Eu, aia slobodă la gură și cu blugii rupți. 🤣 Deci n-o să mă "iau" de acest aspect. Îl înțeleg și-l îmbrățișez. Încă din adolescență, când fierbea sângele de rockeriță în mine, când capul meu făcea rotații de minim 180 de grade și pletele-mi zburau de zici că eram reîncarnarea Medusei.
N-o să spun decât că poza asta-mi amintește de fotografiile alb-negru pe care, în copilărie, le scoteam din când în când din sertar, admirându-mi părinții în "tinerețe". De parcă atunci, la cei câțiva ani ai mei, ar fi fost bătrâni...
Pantalonii evazați, la care se asorta musai o cămașă cu mânecile suflecate calculat până la coate și aparent neglijent descheiată la doi nasturi... Perciunii simetrici și bine aranjați, semn de virilitate, care înlocuiau cu succes barba cu care masculii de azi încearcă în zadar să-și mascheze impotența.
O fustă până la genunchi, care lăsa să se vadă cât trebuie și să se ghicească restul... Taiorul de care multe n-au auzit, cu un decolteu cuminte care ascundea de ochii unei lumi întregi nurii doamnelor ce se voiau descoperite, fără să se ofere de-a gata, oricui și oriunde. Umerii și brațele dezgolite, dezvăluite de o rochiță de bun-gust, emanau senzualitate fără să fie încărcate de mesaje excentrice, graffiti desenate pe un perete de piele...
Am îmbătrânit, maică... 😅
Haide bine pa!