joi, 12 septembrie 2019

Istorie

Hei, dragilor!! În primul rând țin să vă mulțumesc pentru urările din seria "concediu plăcut" pe care mi le-ați transmis, însă doresc să luați la cunoștință că eu aicișa la Porto am venit în interes profesional. Plm! Adică sunt harnică, ce s-o tot dau prin păpușoi. Ziua. Seara sunt destrăbălată. Azi am luat-o de dimineață, că am avut liber. Mâine mă întorc la voi. 😂
Acum c-am terminat introducerea, am o surpriză. Nu bag mâna-n foc că e plăcută. 😂 Întrucât mi-a venit așa un chef să vă povestesc o poveste pe care mi-a povestit-o și mie ghidul ghiduș care ne-a plimbat azi prin Porto. Deci pwla sarcasm și ironie, tura asta. Treceți la culturalizare. Mai exact la lecția de istorie universală. 😂
Când am făcut poza de jos mi s-a părut DOAR o clădire interesantă. Apoi am aflat semnificația decorului. A garoafei roșii.
Cred că acum mulți-mulți ani, când învățam eu ca să acced la facultatea din care-am ieșit mai tănacă decât am intrat, am auzit, măcar tangențial, de nea Salazar, marele dictator al Portugaliei. Se pare că nu m-a impresionat atunci nimic din ce-avea legătură cu copia mai puțin fidelă a lui Hitler. Cică omul n-a fost rasist. N-avea o problemă nici cu culoarea părului, nici a pielii. Era doar un control freak. În așa măsură încât inventase, printre altele, o mega taxă pe vicii. Nu, nu accizase țigările! 😂 Dar îți trebuia permis port-brichetă/chibrit. Dacă nu-l aveai, la zdup, tată!!! 😱😱😱 Idem dacă circulai pe stradă în grupuri mai mari de cinci indivizi. De-aveai neamul mai mare, era belită! Ieșeai cu bon de ordine din casă. Impresionant. Înfricoșător. Pentru că la închisoare era întâi cu tortură, și abia apoi cu cercetat "fapta".
Stați așa, că ajung și la garoafă. 😉 În '74 s-a supărat poporul portughez și-a pus-o de-o revoluție. Cu ieșit în stradă, cu militarii cu armele îndreptate amenințător către insurgenți, cu degetul pe trăgaci, gata oricând să apese. Ca la carte. Acțiunea se petrecea în piața din fața Primăriei. Unde o bătrânică vindea garoafe roșii. Sună cunoscut, nu? Too make a long story short, în momentul în care un soldat i-a cerut o țigară 🙄, mămăița a luat o floare și a introdus-o în țeava puștii. Dezarmant. Și declicul care a transformat iminența unui război civil într-o poveste despre OAMENI. Bărbatul "dresat" să își servească stăpânul și-a ridicat arma pe umăr, cu garoafa sângerie înălțându-se ca un simbol al libertății. Exemplul i-a fost urmat, natural, de toți ceilalți. Rezultatul "firesc"? Administrația și-a depus demisia...
Toate cele de mai sus m-au impresionat. Poate și datorită modului în care ne-au fost expuse. Dar și pentru că în același timp făceam analogia cu ce s-a întâmplat la noi. Știți câți oameni au murit la revoluția portugheză? PATRU!
I rest my case! Haide bine pa!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După vot

Hei dragilor!!! Pot să vă spun că iar mă încearcă un profund, de-a dreptul visceral, sentiment de scârbă?... De la alegeri mi se trage. 😂 U...