Săptămâna mea

Hello, dragilor! EXACT așa fost, ducă-se! Pe pustii, vorba bunicii pe care abia acum o înțeleg. 😉 Vorba, nu pe bunica.
Eu săptămâna asta am petrecut două zile la capitală. Mi s-au părut două veacuri, dar e doar chestiune de percepție. 😂 Total neinteresant, însă o să vă pun la curent, foarte structurat, că doar am fost la meeting-uri (plm... ședințe nu-mi mai place cum sună 😂) cu ce revelații am rămas, subiect de meditație pentru weekend:
1. I'm a fucking ungrateful bitch!!! Știu că veți sări să mă contraziceți, dar n-o faceți deocamdată și vă promit că până la finalul paragrafului îmi veți da dreptate. 😂 V-am mai povestit cu alte ocazii că eu, o mică (de fapt mare) Monica Columbeanu am nevoie de șofer. Pentru că merit. 😂 Too make a long story short... Dane, te vreau înapoi!! Costel încă mai învață. 😂 Constantine... ia-o ca pe-un roast. Și pe mine ca atare, că doar nu mă cunoști de ieri. Și mai ia-mă și la București. Și eu promit că-n schimb îți plătesc niște ore de condus... 😅 Doamneee!! Pupați-aș tălpile!... Sunt acasă! Sunt vie!
2. Reuniunile noastre durează tot în jur de unșpe ore și eu nu mi-am pierdut abilitatea de a dormi ca (semi)calul. Nu-n picioare, da' pe scaun. Totuși somnul nu e la fel de odihnitor ca cel la orizontală. Clar, multe lucruri sunt mai practice în poziția "culcat". 😊
3. Orice regulă are excepția care o întărește. Costel (din nou 😅) vorbești MULT MAI MULT decât o femeie. Decât ORICE femeie! Nu, nu mă mir, eu știam! Însă Facebook-ul nu. 😉 Că ție-ți place doar oral. Adică aici ești invizibil.
4. Cu riscul de a mă repeta, sunt o nesimțită. Problema e că n-am de gând să remediez asta. A doua zi pe care trebuia s-o petrec țintuită într-un inconfortabil scaun a fost too fucking much pentru mine. Așa că în ultima parte, adică de la două până după șapte... mi-am privat colegii de prezența-mi agreabilă, preocupată fiind de activități mai lumești, cum ar fi vorbitul la telefon, fumatul și băutul de cafele, destinat a mă ține trează. Cu mențiunea că, undeva în acest interval orar am evoluat la scenă deschisă împreună cu alte câteva colege care, fiind "virgine" într-ale prezentărilor în fața a vreo 70 de inși, erau a dracu' de emoționate. Drept pentru care mi-am luat rolul de "mămică" foarte în serios și am solicitat pe un ton foarte înțepat audienței să le/ne acorde atenție și respect. După care am dispărut, că lăsasem țigara aprinsă.
5. La final de zi m-am oferit voluntară într-un proiect. Nu știu care, că am intrat în sală la sfârșit și am prins doar ultimele cuvinte... Dar șef... am făcut impresie?... 😉
Haide bine pa!