Mă plictisești!

Mă plictisești când încerci să mă minți, mă plictisești și mai rău când crezi că-ți iese. Nu știi că "pun botul" doar la ce vreau eu și când vreau eu?
Nu mi-e ușor s-o fac pe-a proasta, dar din altruism, mă straduiesc, că vreau să te-nțeleg. Măcar eu, că tu e clar că nu mă-nțelegi pe mine. Nici n-ai avea cum. Că-ți trebuie dicționar pentru asta. Și tu nu știi să cauți în dicționar. Adică în cartea aia mare, cu multe cuvinte. Nu dragă, abecedarul e ăla cu literele. La ce pagină ai ajuns?
Mă plictisești când vrei să intri cu forța la mine-n suflet. Acolo te invit eu, nu dai tu buzna, că nu e sală de așteptare! Și mă plictisești și mai abitir când vrei să-mi și faci ordine în suflet. Nu știi că-mi place haosul?!
Mă plictisești și când mă perii ca pe-o iapă. Nu știi nici că-s leu? Așa că nu m-ai câștigat cu alea câteva cuburi de zahăr pe care mi le-întinzi cu palma tremurândă (ți-e frică și de mușcătura calului, că doare a naibii, totuși), nu, că eu mi-s carnivoră!
Și mă mai plictisești și când crezi că te cred. Asta s-ar putea să n-o știi, dar pot fi de zece ori mai perversă decât tine. Pot, dar nu sunt. Că nu-s ca tine. Și tu sigur n-o să fii vreodată ca mine. De-aia mă plictisești!