sâmbătă, 7 aprilie 2018

"Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată"

Era o vreme când aș fi văzut doar metafora din versurile lui Mateevici, și aș fi umplut inspirată, câteva pagini despre limba asta prea faină, pornind de la atât de cuprinzătorul atribut "comoară"...
Acum aș putea încă umple câteva foi, mânată însă nu de muza poeziei, ci de pură revoltă, furie și dispreț. Disprețul pe care prea mulți (și prea mult) îl arată cu nonșalanță (aș putea să-i spun nesimțire, că de fapt asta gândesc) limbii ăsteia în care au avut marele privilegiu să se nască.
Dumnezeu m-a înzestrat cu o oarecare "ureche muzicală". Prin urmare, simțurile-mi sunt brutal violate, prea des, când cohorte de afoni încearcă să compună. Fraților, asta nu-i pentru oricine!
Cum n-ar trebui să fie pentru oricine nici exprimarea liberă, atunci când ea este ineptă!
Cred cu tărie în acceptarea condiției fiecăruia. În acceptarea propriei condiții, adică. Ești prost? Asumă-ți. Taci, adică! Sau exprimă-te DECÂT prin semne, înțelegi ce vreau să zic? E mai simplu și pentru tine și pentru mine. Tu n-o să te enervezi că nu-nțeleg ce vrei, mie n-o să-mi vină să-ți sar la beregată de câte ori o să-mi dai picioare în timpane.
Mai mult, dacă nu știi vorbi (mda...e complicat, pentru că tu nu știi că nu știi...), atunci crede-mă, cu siguranță nu știi nici scrie. Deci te rog, nu mai încerca! Nu-ți mai debita fantasmagoriile retarde pe orice canal care e prea la îndemâna oricui. Mai bine "I-A" și te tratează, că până la urmă și analfabetismul e o boală. N-o fă incurabilă, totuși, te rog!
Conluzia, dragilor, vine natural, tot de la poetul-vizionar. Din păcate!
"Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ștergeți slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Gripă

Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...