Femeia puternică

Citeam ceva mai devreme un articol pe care l-am catalogat rapid drept inept. La câteva ceasuri după îmi mențin părerea. În esență, doamna care l-a scris încearcă să se convingă în primul rând pe sine că o femeie realizată n-are nevoie de un bărbat lângă ea. În sensul de soț, că dacă te uiți de câte ori s-a referit, pe parcursul scrierii, la sex, îți dai seama că ăsta-i trebuie. Urgent și mult.
Pare-se că femeia puternică nu face casă bună cu șosetele lui aruncate în arealul comun, nici cu călcatul de cămăși, nici cu statul la cratiță, nici...
Acum multă vreme mi-am propus să nu fiu modestă când nu este cazul. Și-mi iese. Așa că-mi arog dreptul să spun despre mine că-s o femeie puternică. Și realizată. Și măritată. Și-mi permit atunci s-o contrazic pe tanti. Nu-i nimic degradant în a călca o cămașă, madame, dacă și el îți cumpără ție tampoane când te văicărești în vârful patului cât e de nașpa să fii femeie! Nu e nimic rușinos să-i arunci șosetele în coșul de rufe, în timp ce el umblă bezmetic prin magazin în căutarea unei angajate care să-l ajute să-ți cumpere ție dresurile alea pe care le vrei. Alea culoarea piciorului, de 15 den, nu de 20!!! Și fără cusătură, că te-ncalți cu sandale și se vede nașpa!
Și dacă matale ai dat numai peste bărbați care îți suflau în ceafă de câte ori puneai mâna pe telefon, îți validau au ba outfitul și machiajul, și-ți numărau îmbucăturile și-nghițiturile, înseamnă că ai avut ghinion! Stai! Ba nu! Înseamnă că ești proastă! Că le-ai dat voie! Adică nu ești nici puternică, nici realizată! Doar frustrată! Pentru că o muiere puternică și realizată are nevoie de un bărbat lângă ea! De bărbatul ăla în fața căruia poate fi slabă, în fața căruia poate plânge, pentru că uneori obosește! De bărbatul ăla care bate un cui și îi duce mașina în service, și nu pentru că ea nu e în stare! Ci pentru că-și permite să nu vrea! Uneori!