Masochism

Hei Mărkuleți! Cred că încep să mă mulțumesc cu taaare puțin, dacă am ajuns să mă așez lângă geam, cu o țigară în mână și un ceai pe pervaz și să experimentez o senzație aproape orgasmică, și psihică și fizică. 😂😂😂
Dar e atât de miștooooo!!! Să stai oleacă tu cu tine și să fie aproape liniște...că mai sunt câțiva puștani în fața blocului, destul de gălăgioși pentru creierul meu surmenat. (Doamne, ce-am îmbătrânit dacă mă deranjează vorbăria unor copii de liceu...🙄).
Tocmai am ajuns la concluzia că sunt nițel masochistă, că altfel nu-mi explic de ce mă mănâncă pe mine în posterior, ca pe o cățea în călduri, să mă bag de bunăvoie și nesilită de nimeni în proiecte care știu c-o să-mi omoare și puținii neuroni care mi-au rămas activi.
Să vă explic: fi'miu începe școala (l-am dat la step) și, bineînțeles, asta debutează și cu circul aferent. Ce ne trebuie la clasă, ce nu ne trebuie, de ce ne trebuie...Printre altele este necesară recondiționarea întregului mobilier și achiziționarea de scaune noi pentru plozi. Deci avem nevoie de cel puțin o ofertă! Urgent, ca totul să fie gata la sfârșit de august. Și proasta din porumb, rectae eu, se trezește vorbind:
-Pot cere eu un deviz de la un nene cu care am colaborat!
Zis și făcut. Cară omul la școală, pune-l să măsoare, să pozeze, să deseneze, tufe-l la cap să-ți facă prețul ieri...După care transmite-l mai departe, pentru validare. Acum e-atunci! 500.000 de întrebări pe secundă. Repetate obsesiv de vreo 30 de persoane:
-Dar de ce costă atât?
-Dar de ce să strângem banii acum? Ce, plătim înainte? (Ca la curve bătrâne, aș adăuga eu...Dar nu, dăm doar avans înainte, ca la alea neexperimentate).
-Dar cum o să arate?
-Dar dacă n-o să ne placă?
-Dar știm noi că nu s-au definitivate clasele. Dacă dăm banii degeaba?...
So fucking funny! Tot chestionarul ăsta a fost asezonat și cu remarci de genul: "Unii dintre noi au treburi importante de făcut...". Cred! Numai sonata de mine stătea cu cracii în tavan și se gândea cum să-și mai omoare timpul...
Băi, m-am abținut cât am putut eu de mult să n-o dau pe sarcasm, dar n-am putut. Până la urmă m-am exprimat și eu, academic de data asta, că nu-s casnică și că cedez cu dragă inimă proiectul, că fabrica de mobilă nu-i a lui tata (că nici tata nu mai e deloc)...dar pulea a vrut să-l ia. Ciudat, nu?
Pe de altă parte...când te mănâncă te scarpini, mamă! Adică exact ce voi începe să fac eu de-acum! 😂😂😂
Haide bine pa!