Fericirea e în mintea noastră

Rețeta  fericirii fără  bani
(v-o vând și vouă)
Mintea noastră-i o comoară...
Mintea noastră e un computer uriaș... Cu toate astea are un volum  finit de stocare a datelor...
Ca să primim noi informații se șterg  amintiri vechi... De obicei se șterg amintirile plăcute și rămân cele triste... Există și o explicație - pentru că ne amintim mai des de necazuri decât de bucurii, pentru că necazurile și întâmplările nefericite din viața noastră le povestim mereu, le reactualizăm  mereu... Concluzie-sfat - nu-ți povesti mereu viața  ta tristă la toți, în real sau virtual...
Așa nu vei scăpa niciodată de trecut... Ocupă-ți mintea cu activități și lucruri  plăcute, nu sta mult timp singur cu tine însuți și cu gândurile tale triste...
La sfârșitul perioadelor de muncă - an , lună, săptămână, zi, golește-ți mintea de informațiile vechi și pregătește-o pentru cele ce vor veni...
Golește-ți din când în când "recycle bin-ul" minții tale... dă "delete" amintirilor triste și "erase" necazurilor, apoi dă încărcare  (downloandare) bucuriilor noi... Aveți încredere în mintea voastră, instruiți-o zilnic, antrenați-o mereu, folosiți-o intens dar menajați-o de stres și gânduri inutile... Nu uitați, ea lucrează cu informația pe care voi i-o dați, lucrează cu gândirile voastre bune sau rele, vesele sau triste... Fiți stăpânii minții voastre, nu o lăsați să o ia razna, nu o lăsați să viseze cai verzi pe pereți, visele nerealizate o pot ucide... Fiți deștepți că-i țara plină de tehnocrați (Dr.Love)

Prietene... să fiu de acord cu tine... să nu fiu... 😂 Femeie nehotărâtă. 😅
Hai să-ncep prin a fi. Din vasta mea experiență, o să vă spun, dragilor, că doctorul nostru are dreptate... Dacă-ți petreci timpul gândindu-te la cât de tare te-a lovit viața (că aia e... ți-o mai dă din când în când, uneori îți face și "super-oferte", pe principiul "un necaz nu vine niciodată singur"... 😉), atunci ai toate ingredientele ca să fii nefericit. Credeți-mă, că eu am făcut-o, din păcate. Mi-am lăsat mintea invadată de gânduri negre și de frici. Și lumea mea a devenit la fel. Și am uitat să mă bucur, deși vedeam în jurul meu atâtea motive să o fac... Însă creierul meu refuza să le înmagazineze. Pentru că nu îi dădeam voie. Pentru că EU îl hrăneam numai cu amintirile dureroase și cu imaginile urâte ale trecutului. Și CU cât făceam asta mai mult, cu atât mi se părea mai firesc... Paradoxal, nu? Îmi doream să fiu fericită, însă toate acțiunile mele mă îndreptau în partea opusă.
Prieteni, în viață mai și plângem, mai și cădem... important e să-i dăm voie minții noastre să ne arate cum să ne ridicăm și să zâmbim din nou. Nu, uneori nu e ușor, ba chiar e a dracu' de greu... dar aș zice că nu imposibil.
Dr. Love ne sfătuiește să nu ne povestim într-una necazurile oricui... oriunde. De acord... rememorarea obsesivă a durerii nu face decât să o adâncească. Totuși, ca să poți merge mai departe, ai nevoie să vorbești. Poate cu prieteni, poate cu oameni pe care nu-i cunoști dar îi simți cumva aproape de inima ta. Fă-o! Descarcă-ți sufletul, eliberează-ți mintea, primește un sfat și... mulțumește. Pentru că cineva te-a ascultat, pentru că cineva a fost lângă tine.
Și cam atât cu acordul, prietenul meu scriitor. 😃 Că te-nveți. 😂 Eu chiar nu cred că putem generaliza și să spunem că toți oamenii sunt predispuși să-și șteargă mai degrabă amintirile frumoase din memorie, ca să facă loc noilor informații pe care le primesc. Aș spune mai degrabă că asta depinde de temperamentul fiecăruia, de educație, de anturaj... Chiar dacă noi lucrăm în primul rând cu mintea noastră, sunt ferm convinsă că aceasta e influențată și din exterior. Înconjoară-te de oameni veseli, optimiști, care știu să zâmbească și să se bucure și nu vei putea rămâne trist. Dimpotrivă, caută compania celor răniți și pesimiști și vei aluneca și mai tare pe panta disperării.
Dragilor, o viață avem!!! Uneori e grea! Uneori ne dă câte o palmă! Dar e a noastră! Haideți s-o trăim frumos! Ne suntem datori să fim fericiți!