Fericirea nu e dependență

Din ciclu - Ce se întâmplă doctore?!        Ce s - a întâmplat cu noi?! Ce s - a întâmplat cu viața noastră?! De ce nu ne mai iubim ca la început?! Unde s - a dus iubirea fierbinte 🔥 ce ne unea?! Întrebarile astea și multe altele ni le  punem zilnic bărbați și femei, aflați în relații de tot felul sau singuri, singuri pe persoană fizică sau singuri în doi...    Nimic, am trăit (bine sau rău), am evoluat (în bine sau rău), ne - am transformat (în bine sau rău)... A fost viata noastră, a fost cu bune și rele, să ne o asumăm, să ne bucurăm ca a fost, că am putut trăi asta, să învățăm din ce a fost, să privim înapoi cu îngăduință și înainte cu încredere... Cine nu înțelege că totul e trecător, că frumusețea trece, ca tinerețea trece, ca iubirea trece, ca emoția trece, că însăși viața noastră trece e condamnat la tristețe și la întrebări fără răspuns...              Cine vrea ca să fie veșnic centru universului pentru o persoană, cine are pretenția ca o altă persoană să - i fie veșnic centru universului va fi veșnic nefericit... Cine nu a înțeles că oamenii vin și pleacă din viața noastră mai devreme sau mai târziu nu a înțeles nimic de la viață... Cine nu știe să fie fericit singur, cu sine însăși, cine așteaptă fericirea de la alții, cine nu se iubește pe sine dar așteaptă sa fie iubit de alții va fi veșnic nefericit... Secretul fericirii e simplu și la îndemâna fiecăruia - trebuie să ne acceptăm, trebuie să ne toleram, trebuie să ne suportăm, trebuie să ne plăcem, trebuie să ne iubim, trebuie să ne simțim bine noi cu noi înșine, să fim fericiți pe persoană fizică... Iar iubirea, atenția și admirația oamenilor care vin și pleacă din viața noastră vremelnic sa fie un bonus, un plus de bucurie și fericire...        Fiți fericiți prieteni!!! (Dr. Love)

Prietenul meu drag cu accese de pesimism... e neapărat necesar să te fac să renunți la acest discurs fatalist, asta e CLAR!!! Și chiar dacă, judecând la rece, probabil că sigur că zici bine tu ce zici... 😃, tot nu sunt dispusă să ți-o dau de data asta. Dreptatea.
Bine... nu te contrazic în ceea ce privește trecutul. Ăla e-n spate, fuse-fuse și se duse... acolo să rămână! Să ne amintim cu drag de ce-a fost frumos, să ștergem ce-a fost urât și dureros. Perfect de acord cu tine.
Dar cu prezentul ce ai, prietene??!!! De ce vrei tu neapărat să ne inoculezi ideea că TOTUL trece??!! Normal că trece, oricare din noi știe că veșnicia nu există. Nu pe-aici pe la noi, cel puțin... Dar pe cuvânt dacă aș vrea eu să-mi petrec restul zilelor, câte-or fi ele... așteptând finalul. Sfârșitul de iubire, de frumusețe, de dorință, de pasiune... păi cum puii mei să mai fiu fericită??!! Zi TU! 😂 Eu, care vreau să mă trezesc în fiecare dimineață și să mă bucur că iubesc, că am un suflet frumos lângă al meu, cum aș putea să mă gândesc că e doar o nouă zi care mă desparte de final?!? Refuz să trăiesc cu gândul iminenței despărțirii. Nu spuneai tu să nu trăim în viitor?!? Păi ce facem acum?!? Ne-am răzgândit? 😃 Nu ne mai trăim clipa? Nu mai savurăm momentul?... Ăsta de fericire?...
Da, sunt de acord că nu ne puteam cere unul altuia promisiuni pentru eternitate. Jurăminte de iubire până la adânci bătrânețe. Planuri pentru următorii 'nșpe ani... Nici măcar pentru mâine... Dar parcă nici să plecăm de la premisa sumbră că la un moment dat se va termina... Pe mine asta mă blochează. Și cred că mai sunt și alții ca mine. Și alții ca tine, cu siguranță. Și mai cred, de asemenea, că ideal ar fi ca cele două "tabere" să găsească soluția de compromis. Adică eu, idealista și visătoarea, n-o să te pisez pe tine la cap să fii centrul lumii mele și eu buricul pământului pentru tine, iar tu, fatalistul și mult prea realistul, o să mai renunți, măcar puțin, măcar uneori, la pragmatismul care te caracterizează, și o să-mi cânți în strună, și-o să mă lași să visez, pentru că știi că am încredere în tine și că o să-mi păstrez totuși visele la locul lor, așa cum m-ai învățat.
Și, dragul meu, deși ai dreptate, deși fericirea începe cu fiecare dintre noi, cu iubirea și stima de sine, te contrazic: NU poți fi fericit a la longue "pe persoană fizică". Parol că nu poți! Pentru că ești om, și omul e un animal social, și omul, chiar în egoismul lui, are nevoie să împartă, să dea și să primească înapoi, ca să poată fi fericit. Am zis! 😉