Întrebări fără răspuns
Ce se întâmplă cu noi ?! ...Ce se întâmplă cu oamenii ?! ...De ce nu mai stim sa iubim ?! De ce nu mai stim să ne bucurăm? ?! ...De ce suntem atât de nefericiți ?! ...De ce complicăm totul ?! ...De ce stricăm totul ?!... De ce căutând fericirea cu orice preț suntem atât de nefericiți ?! ...De ce nu ne trăim clipa , de ce vrem mereu mai mult , de ce ne facem speranțe deșarte, de ce ne cramponam de alți oameni , de ce cerem ce nu putem primi , de ce visăm la ce nu putem avea ?
De ce cerem de la alții ce nu ne pot oferi ? De ce ne legăm fericirea de străini uitând ca fericirea e lângă noi , e in oamenii dragi nouă ?! De ce căutăm fericirea aiurea când fericirea e lângă noi , e in ceea ce avem deja , e in noi ?!
De ce nu ne trăim clipa acum , de trebuie să facem planuri pe termen lung ,de ce trăim mereu in trecut sau mereu in viitor , dar niciodată in prezent ?!
De unde nevoia asta de proprietate , nevoia asta de posesie , nevoia de a fi proprietar pe ceva sau cineva , de a avea inima cuiva de tot , de a avea sufletul si trupul cuiva de tot , cu toate că stim cât de relativ e totul , cât de schimbător e totul , cât de schimbători sunt oamenii ?! De ce ne agățam de iluzii , de ce vrem sa transformăm visele în realitate când stim că visele sunt doar pentru a fi visate , de ce ne îmbătam cu apă rece ,de ce ne mințim singuri si unii pe alții ?! De ce ne vindem speranțe , de ce ne vindem iluzii , dar mai ales de ce vrem pentru noi tot magazinul de vise ?! De ce suntem atât de lacomi de fericire încât pustiim totul in jur căutând -o ?! De ce suntem atât de lacomi de iubire încât iubim sufocandu' l pe celălalt ?! De ce suntem atât de lacomi de afecțiune si atenție încât cerem mai mult decat oferim noi si mult mai mult decat ne poate oferi celălalt ?! De ce suntem atât de egoisti si cerem mereu , doar cerem fără a oferi nimic la rândul nostru ?! De ce nu suntem niciodată mulțumiți cu ce avem , de ce forțăm mereu lucrurile , de ce forțăm mereu barierele si limitele ?! De ce vrem totul si ne alegem cu nimic ?! De ce nu lasam lucrurile sa se intample , de ce trebuie sa controlam noi totul ?! De ce mereu noi in prim plan ,de ce mereu noi in atenție , mereu noi să fim , mereu noi să avem , mereu noi sa primim ?! Mereu si mereu noi ?! Concluzie -
Goana după fericire ne face nefericiți ...Goana după iubire ne face nefericiți ...Goana după celalalt ne face nefericiți ...Goana după atentie , afecțiune si tandrețe ne face nefericiți ...Goana după vise , iluzii si speranțe desarte ne face nefericiți ...Goana după frumos ne face nefericiți ... Goana după emoție ne face nefericiți ...Goana după trecut ne face nefericiți ...Goana după viitor ne face nefericiți ...Goana după adevăr ne face nefericiți ...Goana după proprietate ne face nefericiți ...Goana după oameni ne face nefericiți ...Goana asta permanentă după fericire ne face să trecem in goană pe lîngă ea ...
Prietene, ce-ți veni??!!... Nu știi că urăsc întrebările fără răspuns???!!! Și nu știi nici că nu-mi place să fiu în centru atenției și să vorbesti despre mine?!? 😂😂 Glumesc, mor ce-mi place, dar doar când e de bine, că mi-au murit lăudătorii. 😅
Acum serios dragul meu... mă regăsesc atât de tare în rândurile tale... și-așa nu mi-e confortabil... și-așa te-aș certa că ridic numai probleme, fără să ne dai și soluții... Păi tocmi tu, care le știi pe toate ca un om mare (nu fac mișto, deși așa pare 😉), care-ai reușit să-mi câștigi mie, mama scepticismul, încrederea, să mă tăvălești așa prin atâtea dileme și să mă părăsești cu ochii în soare?... Și eu ca eu... dar prieteni noștri care ne vor citi... ce vor spune ei?... 🤔
No, să știi că te aștept și cu un răspuns, că al meu sigur nu va fi satisfăcător.
Habar n-am ce se întâmplă cu noi... și tot ce pot să spun la atâtea "de ce-uri" este... de aia! Profund, nu? Bine, hai că mai încerc, nu vreau să te dezamăgesc. 😊
Eu nu cred că nu mai știm să iubim. Cred doar că nu mai știm CUM. Cred că în viteza cu care ne-am obișnuit să trăim tot, uităm că a iubi cu pasiune nu e totuna cu a sufoca, cu a acapara, cu a stăpâni... Uităm că iubirea ar trebui să fie balsam și dulceață, nu o luptă pentru supremație... Și sufletul fiecăruia dintre noi ne aparține... nu-l poate avea nimeni altcineva!
Mai cred totuși că viața, educația, temperamentul... te fac să-ți dezvolți un simț al controlului, al proprietății... pe care-l folosești de multe ori ca să te aperi, ca să te asiguri cumva că nu vei fi rănit, că nu vei suferi... Și poate reușești... Dar când mai ești fericit?!? Când, dacă nu te oprești nicio clipă din goana asta nebună după fericire? O clipă pentru tine, o clipă să te hotărăști ce înseamnă de fapt fericirea... O clipă de răgaz în care să-ți dai seama că poate ai găsit-o! Și să n-o lași să plece...
Prieteni dragi... eu vreau să fiu fericită!!! Știu, cu toții vrem asta! Ce încerc să vă spun e că, paradoxal poate, nu e simplu să fii fericit!!! Tocmai dorința asta prea mare, tocmi obsesia pentru fericire, tocmai fuga după ea o îndepărtează... o face imposibil de atins... O strigăm într-una, dar când se apropia n-o recunoaștem și aruncăm cu pietre în ea: cu vorbe, cu gesturi, cu priviri, cu cereri, cu planuri...
Fericirea NU poate fi o amintire, deci haideți să renunțăm la trecut!!! Fericirea nu e are o dată fixă, deci nu vă mai gândiți că o veți găsi în viitor! Fericirea este ACUM! În clipa asta în care vă gândiți la un suflet drag și-l simțiți aproape, chiar dacă poate e departe... În clipa asta în care iubiți și sunteți iubiți... Într-o strângere de mână sau o îmbrățișare... În zâmbetul lui sau al ei... În renunțarea la întrebări, la frici... în acceptare.
Dragilor, nu lăsați fericirea să treacă pe lângă voi!!! Bucurați-vă de frumos, bucurați-vă când simțiți fluturi în stomac, când simțiți emoție, când așteptați un semn de la iubirea voastră, când îl primiți, bucurați-vă de un " Bună dimineața!" și un "Noaptea bună!", de un "Ai grijă de noi...", bucurați-vă de tot ce vă oferă prezentul și nu-l distrugeți încercând să forțați viitorul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu