luni, 12 noiembrie 2018

Fericire=arta de a fi om

Arta de fi om... Pe bune nu e un titlu prețios și pretențios, chiar este o artă să fii om printre oameni... Chiar este o artă să poți trăi printre oameni... Câți oameni atâtea caractere, câți oameni atâtea atitudini, câți oameni atâtea situații... Să știi să faci slalom printre oameni în așa fel încât să nu te rănești și nici să rănești pe alții chiar este o artă... Să știi ce vorbe să spui, să știi când să zâmbești, să știi când să pleci ori când să rămâi este o artă.. . Să știi când să fii demn, să știi când să fii mândru dar să știi și când să renunți, să renunți la orgolii este o artă... Să știi când greșești, să recunoști că și tu poți să greșești, să știi să întinzi mâna împăcării,  să știi să spui iartă-mă, să poți să spui iartă-mă este o artă... Să știi să recunoști din mulțime omul care merită, omul care contează, omul cu suflet frumos, să știi să ți-l apropii dar mai ales să știi să îl păstrezi este o artă... Dar pentru asta trebuie să fii artist cu suflet frumos... (Dr. Love)

Prietenul meu care gândește ca mine... deja cred că o să merg mai departe și o să spun că să fii OM printre oameni e o provocare care, din păcate, pentru mulți dintre noi frizează imposibilul. PENTRU că nu prea mai știm noi să fim oameni... Noi nu facem slalom... că cică nu suntem schiori... îi dăm langa înainte, nu ferim pe nimeni, nu ne mai interesează pe cine și cât de tare am lovit, dacă l-am aruncat la pământ sau e încă în picioare...
Și la final ne întrebăm de ce nu suntem iubiți, de ce suntem nefericiți... De aia!!! Că NOI nu mai știm să iubim, nu mai vrem, ne e frică...  Frică să nu fim răniți, frică să nu fim penibili, frică să trăim...
Suntem mândri și orgolioși cu cei care ne iubesc, cu cei care ne suportă, cu cei care ne acceptă... Ne "prostituăm" în fața celor mai puternici decât noi, a celor capabili să ne domine, a acelor pentru care nu însemnăm nimic.
Nu mai știu ce să facem cu vorbele... Nu le mai folosim decât ca scut și ca arme. Atacăm, le aruncăm, lovim cu ele... am uitat să mângâiem. Am uitat să ne cerem iertare, credem că totul ni se cuvine... ne înconjurăm de oameni falși, de suflete schimonosite de ură și ne molipsim. Pentru că iubirea își pierde din valoare... iubirea nu mai e contagioasă...
Și totuși, ca să terminăm într-o notă optimistă, eu vă spun că mai există și oameno frumoși. Păstrați-vă doar ochii deschiși, dragilor! Și păstrați-vă omul drag lângă voi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Gripă

Hei, dragilor! O mai fi vreun român slobod sau îs toți grămadă la "Matei Balș", la mă-sa și la tac-su, să se testeze?... Da' ...