Rețeta fericirii fără bani
V-o vând si vouă ...
Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie , de la confort la extaz ...O condiție obligatorie pentru a fi fericiți este să iubim persoane potrivite , care ne răspund cu iubire la iubirea noastră ...
Totul e in mintea noastră ...iubire sau ură , bucurie sau tristețe ...
Suntem produsul minții noastre, suntem totalitatea gândurilor pe care le purtăm cu noi clipă de clipă ...Ne îndrăgostim de unu si de altul in mintea noastră , acolo iubirea apare , acolo iubirea crește , acolo se menține caldă si tot acolo moare ...Ne îndrăgostim singuri , in mintea noastră , fără ca celălalt să aibă vreo treabă cu asta ... Ne creiem o imagine despre celălalt , de obicei o imagine falsă , o imagine pură , o imagine ideală si idealistă , nu despre cum e celălalt ci despre cum am vrea noi să fie , in funcție de nevoia noastră ...In gândurile noastre vedem in celălalt un om bun , un om frumos , un om sensibil , un om iubitor , un om integru, onest , cinstit , corect , sufletist , puternic , dar de fapt noi nu știm nimic despre acest om , știm doar că sărută bine si că ne -a oferit o noapte de amor nebun ....Dar din dorința de a simți din nou sărutările lui ne formăm in minte această falsă imagine pe care ne -o repetăm iar și iar , ne -o repetăm zilnic in gânduri până ne îndrăgostim ...Realitatea ne dovedește in timp că ne înșelăm , că de fapt celălalt e un om rău , fără suflet , fără cuvânt , fără onoare , fără caracter , insensibil , incapabil să ne primească iubirea sau să ne ofere iubire , incapabil să simtă ca noi emoția iubirii ...Descoperim in timp un altfel de om dar e deja târziu ...Suntem pierduți , ne -am îndrăgostit deja de cine nu trebuia , iubim pe cine nu ne merită , iubim o bestie cu chip de om care doar sărută bine ...
Vedem adevărul gol goluț , vedem că ,,împăratul e gol " dar nu ne pasă , refuzăm să credem , refuzăm să acceptăm cruda realitate , refuzăm să plecăm dintr -o relație toxică , refuzăm să il părăsim , refuzăm să ne smulgem de sub vraja lui pentru că sperăm in sinea noastră că o să mai primim de la el un semn , o vorbă , o mângâiere , o sărutare sau o noapte de amor ...
De dragul unei viitoare si iluzorii iubiri care va fi sau nu va fi ( de regulă , de cele mai multe ori nu va fi ) acceptăm să fim umiliți , răniți , batjocoriți ...In numele iubirii acceptăm umilința , tristețea , lacrimile ...In numele iubirii acceptăm să fim nefericiți ...
Există o singură cale de a rupe acest cerc vicios - să ieșim din relațiile toxice ce ne fac rău, să părăsim omul care ne umilește , ne rănește , ne aduce nefericirea ..Cum ?! Simplu - așa cum ne -am îndrăgostit la fel ne si detașam , in mintea noastră , in gândurile noastre. .. Il scoatem din gândurile , din mintea , din sufletul nostru ...Ce nu e in mintea noastră nu există ...Noi ne gândim zilnic la Ponta , Băsescu sau Iohanis ?! Nu .Asta înseamnă că ei nu există? ! ...Există dar pentru noi sunt ca și inexistenți pentru că nu sunt in mintea noastră ...Dacă nu ne gândim la oamenii care ne conduc destinele de ce ne -am gândi la un om care ne distruge destinul ?!
Concluzie sfat -fiți stăpânii minții voastre , nu o lăsați să iubească oameni nepotriviți , oameni care vă aduc tristețe , lacrimi , nefericire ...Iar dacă s -a întâmplat deja , dacă deja iubiți un astfel de om , dacă sunteți deja intr-o relație toxică , obligați mintea voastră să il scoată din gânduri , din amintiri , din sufletul vostru ...Mintea voastră e un computer uriaș care lucrează cu gândurile voastre ...Dați -i doar gândurile corecte despre oamenii care vă iubesc , care vă fac fericiți ...Oamenilor care nu vă iubesc si vă aduc nefericire dați -le ,,delete " , ,, erase " , trimiteți -i la ,, recycle bin " ul sufletului ...Acestor oameni toxici dați - le ,, block " ...
Că din ,, block " si de la moarte nu s -a întors încă nimeni ...
Fiți fericiți ! (Dr.Love)
Dragul meu prieten, pare foarte simplu de pus în practică tot ce zici tu. Doar pare, că de fapt o știi și tu, eu știu și eu, o știm cu toții, e AL NAIBII de greu! E foooarte dificil să spui "Stop!" gândurilor, amintirilor, dorințelor! Dacă ar fi așa un mizilic... NIMENI n-ar mai suferi vreodată din dragoste, nimeni n-ar mai vărsa o lacrimă, oricine s-ar dezîndrăgosti mai repede poate decât s-a îndrăgostit, la primul semn care i-ar da de înțeles că e pe cale să intre într-o relație toxică, într-o iubire unilaterală.
Dar NU e așa!!! Oricât de puternici, oricât de capabili să ne gestionăm sentimentele, să ne conducem NOI mintea am fi... creierul nostru NU e un computer! Noi NU suntem roboți!!! Noi suntem carne și suflet!!! Și simțim, și, oricât de mult ne-am dori și ne-ar plăcea, nu avem buton de DELETE. Nici de BLOCK!!! Decât pe Feisbuc!!! Iar realitatea e complet diferită! În realitate poți accepta că te doare, că ai greșit, că nu ești unde trebuie să fii, cu cine trebuie să fii... dar NU poți pune punct fără regrete, fără întrebări, fără speranțe... Nuuu... Ai nevoie de timp... să-ți "lingi" rănile. Să te obișnuiești cu noua stare de fapt. Să-ți rumegi deziluziile. Să plângi!
Da, ai dreptate! Fericirea e o stare mentală de bine! Pe care o căutăm toți! Pe care ne-o dorim!!! Dar care pe cuvânt că nu cred că depinde DOAR de noi!!! Oricât de mult ai iubi viața, oricât de cult, de citit, de educat, sau, dimpotrivă, naiv și inocent ai fi, NU poți fi fericit singur, "pe persoană fizică", așa cum îți place ție să spui... Am mai zis-o și eu: omul e un animale social! Omul are nevoie de oameni lângă el, că să simtă bucurie! Are nevoie să-și satisfacă o grămadă de nevoi, ca să fie fericit!!!
Se poate întâmpla ceea ce zici tu? Să ne îndrăgostim singuri, în mintea noastră? Hmmm... nu mi se pare vreun adevăr absolut! 😊 Ipoteza asta pe care o expui tu... ar fi ideală. Serios! Ni se pune "pata" pe X sau pe Y, care nu ne remarcă prezența... nu știe de existența noastră... și-o să ne treacă rapid. Că nu primim nimic în schimb, iluziile nu ne sunt în vreun fel hrănite.
Dragul meu, NU ne construim imagini perfecte fără vreun "ajutor". Nu doar mintea noastră acționează, fără niciun fel de stimul. Nu! Cel sau cea spre care ne îndreptăm atenția ne sprijină în demersul ăsta. Din motive uneori meschine. Din aroganță, din dorința de a se certifica, din plăcerea de a-și îmbogăți "palmaresul"...
Da, de multe ori ne punem măști. Arătăm celorlalți ce își doresc să vadă. Pozăm. În oameni buni, iubitori, atenți, îndrăgostiți. Deși nu suntem. Doar ne adaptăm oferta unei cereri care vine din exterior, de obicei de la persoane mai slabe, mai vulnerabile... pentru că pe noi asta ne face să ne simțim puternici...
Știi ce cred eu? Că principalul motiv al nefericirii este lipsa de sinceritate. Falsitatea noastră. Care provine fie din lipsă de caracter, fie din frica de-a nu fi răniți. Decât așa... mai bine rănim noi! Că asta-i foarte simplu! Atâta vreme cât lacrimile nu-s în ochii noștri, ele nu contează și nu există!
Spui că te îndrăgostești după un sărut, după o noapte de sex... și suferi apoi dacă acestea nu se repetă. Și îmi permit să cred că afirmația asta face referire la noi doamnele, nu? În regulă, ai motive să "arunci" asta pe femei. Însă, dacă bine-mi amintesc, nu tot tu susțineai că o femeie nu poate să și-o tragă așa... doar de dragul actului în sine? Că trebuie să simtă întâi, și abia ulterior o să-ți ajungă în pat? Din păcate cam ai dreptate. Noi întâi ne îndrăgostim. O facem de nebune, de capul nostru, fără ca voi să aveți vreun amestec??!! Nu, dragul meu... în funcție de nevoie pe care le afișăm poate cu prea multă nonșalanță, și voi ne vindeți o imagine ideatică... Și voi ne arătați ce ne dorim să vedem, ce căutăm... Și uneori e doar o mască, și aceasta va cădea după ce vom fi "picat" și noi, alteori e adevărul care va rămâne așa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu