Pe teren

Dragilor, rândurile de mai jos sunt un (aproape) pamflet și vă rog a le trata că atare!

Prieteni, ÎNCĂ mai am carnet. CRED! Dan Toma, e din cauza ta!!! 😃😃😃 Ții tu munte că acum vreo 2 săptămâni când ne-am întors de la București, și-am ajuns aicișa în Buzău, ai zis tu că semafoarele sunt facultative? Măi Dane, eu chiar te-am crezut!!! Așa că azi am purces la o tură de OOH (tu și alții ca noi sigur înțelegeți despre ce vorbesc 😅) și am pus în practică ce m-ai învățat. Și ce mi-am mai amintit de acum 150 de ani, când am făcut eu școala de șoferițe. Păi dacă semaforul e galben și tu nu mai poți opri în condiții de siguranță, nu treci repede-repede, sperând că nu te vede nimeni?... Mă-ntreba Flori dacă nu cumva s-a modificat legislația și-ți puști amendă pentru asta... I-am zis să stea liniștită, că nu luăm DOAR penalizare cu puncte. Ne oprim pe la Poliție când ne întoarcem, ca să predau carnetul. Că de la galben la roșu nu e decât un pas mic. Pe care eu l-am făcut. O dată... de două ori..  ba chiar de vreo 3-4... Că s-au aliniat planetele și de fiecare dată când ajungeam prima la semafor se schimbau urgent culorile... eu cred c-a fost vorba de o defecțiune la sistemul municipal de iluminat public. 🤣🤣🤣 Merg să fac o plângere la Primărie. Sau nu acolo trebuie să mă duc?... Să-mi spună și mie careva, că îmi doresc tare mult să văd și eu o dată-n viață să fii reclamagiu..  😅
Acum trebuie totuși să vă fac o mărturisire. La una dintre opriri semaforul funcționa. Cred că era legat în paralel, nu în serie cu restul. DECÂT că nu l-am văzut. Dar am lăsat pietonii să treacă, nu i-am certat. Și când s-au terminat ei de rostogolit am trecut și eu. Foarte amuzată de restul de șoferi care stăteau ca "proștii". Păcat că m-a trezit Flori, care mi-a șoptit suav că am trecut pe roșu... Eeee... n-am crezut-o. Era obosită și începuse să aibă vedenii. După aia AM fost cu minte. Am rugat-o să-mi facă și poză staționată regulamentar sub becul sângeriu. Nu de altceva, dar nu se știe când mai prinde așa ofertă.
Când ne-am întors la prăvălie, în timp ce colegul Bogdan coborâse să verifice dacă am încuiat sau măcar oprit mașina abandonată în mijlocul drumului de acces către Recepție Marfă (că eu aveam oareșce dubii un acest sens) și noi le povesteam fetelor despre plimbarea prin târgul care începe să semene cu capitala, am zis să servim câte o bomboană, că ne scăzuse glicemia. Cu lichior. Bomboana. Cristina, colega noastră zisă și Inspector Gadget, datorită simțului deosebit de pătrunzător de observație și atenției care frizează supranaturalul, mi-a spus foarte serioasă și preocupată că speră să nu plec cu mașina acasă. Acum pe bune... doar n-oi lăsa-o aici să mă sunați mâine pe la 5 dimineața că n-au pe unde să intre tirurile... Dă-o-n mă-sa de bomboană. Ni fi paranoică, zic! Băi... s-a înnegrit și mai tare Cris a mea! Că și-a amintit că mai mâncasem 2-3 și înainte să plec "pe teren". Doamne!!! Ce noroc am avut că nu m-a oprit careva... să-mi bage fiola sub nas... am zis eu... Pitica spunea că nu ar fi ieșit... Și nici nu duhneam, deci n-aș fi fost în pericol să fiu dusă la recoltare de probe biologice. Dar cum i-am spus și ei... la cât de inocentă sunt eu... aș fi raportat fără să fiu întrebată. Mă pierd în fața organului. De control. 😉 Ultima (și singura dată) când m-a tras pe dreapta am rupt scutul la mașină, pentru că am oprit în SINGURA mare groapă existentă pe margine drumului. Dar pe-atunci eram blondă și la propriu, așa că nu și-a pus domnul cu pulan întrebări prea multe...