Mama...

Atât de grea e noaptea asta scurtă,
Așa cum plecarea ți-a fost de abruptă...
Atât de aproape e dimineața ce vine,
Fatidica zi ce te-a dus departe de mine!
O, cum mă doare să știu că nu mai ești!
Că niciodată n-o să vii să mă trezești,
Că-i primăvară și eu nu te pot vedea,
Că nu-ți mai pot aduce-o floare, mama mea!
C-ai suferit și n-am fost lângă tine...
Că te-am mințit că o să fie bine...
Că nu ți-am spus mai des că te iubesc,
Că mi-aș da inima o dată să îți mai vorbesc!