La dentist

Dragii mei, mai țineți minte când am râs eu de Bitișor că a fost la dentist?... 😂 Uitasem că roata se întoarce. Și dacă e pătrată, tot găsește ea o modalitate... 😤 Pe unde credeți că am umblat eu ieri?... LA DINȚAR!! Și nu așa... oricum! Știți persoanele alea în vârstă care își țin dantura într-un pahar pe noptieră, să fie mai la îndemână? Eee... eu am ajuns la Cosmin, cel mai tare stomatolog din Univers, cu două măsele în portofel. 😂😂😂 Da, da! Nu-i de vină auto-corectul, sunt dureros de conștientă de ceea ce spun. Dar ca să înțelegeți logica evenimentelor (sau pe-a mea 😃), trebuie să mă întorc puțin în timp.
Ca oricărui om normal, și mie mi-a fost toată viața frică de dentist. Cam cum îi e lui necuratu' de tămâie. Și cum de ce ți-e teamă nu scapi, cabinetul omului negru a fost multă vreme a doua mea casă. Suspectez că în clasele primare s-au făcut experimente (nereușite) pe mine, că prea mă chemau în fiecare pauză să-mi aplice șocuri electrice cu freza în gură... 😢 Dar asta n-a fost nimic... pe lângă extracția pe viu pe care-am servit-o prin clasa a 8-a... Atunci mi-am jurat că până nu-mi cad toți dinții de bunăvoie și nesiliți de nimeni eu NU mă mai apropii de nenorocitul ăla de scaun acționat cu piciorul... Și cum sunt o fată de cuvânt, ce-am zis aia am făcut. O bună perioadă. Până prin ultimul an de facultate, când forțată de împrejurări, a trebuit să-mi încalc promisiunea. Împrejurările constând într-o gaură suplimentară dobândită fix între lopătarii mei obosiți. To make a long story short, am umblat pe la oralele din sesiune cu o batistă în bot pentru că lucrarea a fost de anvergură și îmbrăcatul clonților presupune mai întâi pilirea acestora până aproape de dispariție, am stârnit mila profilor care m-au trecut ca să mai uit de necaz și până la urmă am intrat în vară și fără restanțe și cu un zâmbet Colgate. Și cu frica de dentist rămasă intactă. Ba nu! Amplificată!! Paroxistică!
Până acum vreo doi ani am suportat orice durere cu cel mai riguros stoicism posibil. Dă-le-ncolo de măsele, că cad până la urmă. 😅 Dar rămân ale naibii rădăcinile... așa că tot n-am scăpat. Cu serviciul 112 anunțat în prealabil, am purces, mai mult moartă decât vie, cu suspiciuni serioase de Parkinson și sindrom Tourette, la Cosmin... Sumarizez din nou: el a aflat că nu se atinge de gura mea fără anestezie prealabilă, eu m-am convins că în aceste condiții poa' să-mi scoată și 4 măsele odată (ceea ce a și prestat, pentru că niciodată nu era sigur că mă mai întorc) și dă-i tată/mamă bătaie... un an și ceva de mers cam la 2 zile la pilit, dăltuit, scobit... Dar cine s-a ales cu implanturi scumpe și bune?... La final, o bună perioadă am fost visul oricărui bărbat, că tăceam chitic. Am fost învățată că nu-i frumos să vorbești cu gura plină. 🤣 Mai dădeam doar câte-un rânjet, că tare mândră eram...
Și uite-așa am ajuns și la cele 3 ceasuri rele de marți, când, îmbucând și eu ceva ca omul, dintr-o dată am simțit un mare gol în suflet și în cavitatea bucală. Noroc că-s o golancă și știu să scuip! Și o femeie serioasă care nu înghite! Că cine știe cum ar fi stat treaba acum dacă nu eram așa... Mi-a zburat o "lucrărică"!!!! 2 măseluțe!!! Un implant adică, după mintea mea! Am urlat și-am zbierat și m-am tăvălit și am repetat scena la Cosmin în incintă, aruncând în același timp flăcări pe nări ca balaurul cu 3 capete. Omul s-a schimbat la față în timp ce eu urlam că mi-a decolat implantul și el făcea eforturi disperate să arunce o privire în gura mea isterică. Cred că până la urmă am fost imobilizată și a reușit...
- Oana, NU implantul ți-a căzut, ci lucrarea... spuse el vădit ușurat. Și asta pentru că n-ai mai venit pe la mine s-o cimentăm definitiv!!! Așa cum ți-am spus!
- Ce să facem mă???!!! Da' ce, gura mea e șantier?!? Aș fi vrut să-i strig. În schimb i-am răspuns bosumflată că nu-mi place să vin la el. Deși știu că mă așteaptă ca pe pâinea caldă, că sunt pacientul ideal pentru orice medic...
În fine... ieri am fost la montaj. Și i-am cântat la final "You make me whole again...". Și el mi-a spus să mai vin luni să-mi dea două ciocănele și apoi mai vedem... Ooops!!!