Eu...

Neața dragilor! Haideți să nu pierdem vremea, că ieri am tras chiulul cu nesimțire. 😅 Din cauză că a fost ziua fericirii și am fost foarte ocupată. Am organizat un spectacol special la job, am transformat evenimentul în ziua NEfericirii. 😃😃😃 Deși eu mă trezisem cu ochii către tavan, deci semnele erau bune... Dar a intervenit treaba cu socoteala... 😉 Nu s-a potrivit. Noroc că eu sunt și azi fericită.
Dimineață am trecut pe lângă Primărie și am văzut steagul coborât în bernă. M-am și speriat... Ce-o fi, Doamne?... Apoi am auzit la radio că azi e ziua creierului. M-am pupat, m-am felicitat, mi-am urat un sincer și călduros "La mulți ani!" și m-am liniștit. N-a decedat nimeni (important). Nu de-asta e lumea mohorâtă pe trotuare și șoferii încrâncenați pe după volane. E din cauza de la cerebel. 😅 Sau din cauza de la lipsa dânsului. 😉
Dar hai să nu fim răutăcioși, mai ales eu. Mai bine vă povestesc ce-am mai făcut. Că am făcut... nu doar scandal. 😂
Știți că v-am zis acum ceva vreme că eu am implanturi. În cavitatea bucală. În rest sunt natural-sălbatică. Plm... intru în detalii care nu sunt de interes universal. Revenim: ieri am sunat la Cosmin să-l anunț că iar îmi bâțâie lucrărica. Noi ne vorbim în diminutive, pentru că eu sunt o prințesică mică și turbățică și ca să nu-l mușc tare mă tratează ca pe-un copil cu dinți de lapte. Cică să vin luni s-o fixăm. Și până atunci să încerc s-o țin în gură. 🙊🙊🙊 Lucrărica, nu?... Că io nu mai vin la tine dacă mă iei cu perversiuni, că mă știi că-s inocentă! Și să zici merci dacă n-o-nghit, că atunci să te văd cum te descurci. 😂 Auzi, auzi?... Știi afișul ăla de la tine de la cabinet cu nenea foarte bătrân care ne zice "Dormi cu dinții tăi?"... Păi plm!!! Fă ceva să fac și eu nani cu ai mei, că mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică...
Hai că ne vedem luni. Dacă m-ai sunt până atunci. Că mă doare organismul. Tot!!! Că eu merg și la sală, na!!! Unde te-oi fi găsit eu Mirabelo fată... să mă duci tu la psihopații ăia să-și bată joc de corpul meu?!? Mi-am descoperit veleități de gheișă, să știți! Mă deplasez cu pași mărunți-mărunți și mulți-mulți, în timp ce încerc să mai duc câte-o mână la ochi să-mi șterg lacrimile și blestem soarta și universul și tot arborele genealogic al instructorului isteric și nevricos care m-a pus el pe mine să pedalez până mi-a cedat și trupul și creierul, taman înainte de ziua lui... De fapt...  cred că mă mai gândesc. Parcă l-aș invita să țipăm oleacă unul la altul... Dar o lăsăm sufletului de bicicletă, da? Încercăm alte exerciții. 🤣
Haida bine pa! Cu antrenorul meu mai epilat decât mine mă văd diseară, cu voi SPER că mâine, dacă o vrea Doamne-Doamne să supraviețuiesc...