Măritiș

Asta-i clar, nici n-ar mai fi nevoie de vreun comentariu. Axiomă, cum s-ar spune. Nu trebuie demonstrat nimic, pen'că-i stabilit a priori, dar pot eu să tac? Dar când vreodată?... 😂
Iubitule, îți mai  amintești când te-am hotărât eu să mă iei de nevastă? Când te-am dus la mol să-mi cumperi inel cu diamant, din ăla de prințese mici cu gura mare? Romanticul vieții mele, dar mai știi când mi-am proprit singură ghiulul pe deget, în timp ce tu scoteai mașina din parcare cu lacrimi în ochi, de fericit ce erai că am avut dreptate? Că banii nu aduc fericirea și că nu trebuie să-ți jelești degeaba munculița de o lună investită scurt în accesorizarea viitoarei tale mirese?
Și când te-am dus apoi acasă la ai tăi să vadă și ei ce n-a văzut Muntenia toată?... Păi mai credea mama ta care te-a făcut pe tine pentru mine că o să mai ajungi tu om serios, capu' la familie, că o mai juca și ea când te-oi mărita? Zână care sunt eu care transformă visele în realitate și realitatea în perfecțiune și imposibilul în posibil... Ce-ai mâncat, iubitule, când ai fost și tu mic, de s-a adunat tot norocul la tine, fermecatule?
Măi dragule, dar n-ai uitat nici cum ai mers tu plin de înflăcărare la Starea Civilă, după ce am stabilit de comun acord cu prietena mea data și ora la care urma să devii bărbat, și ai rostit cu vocea tremurândă un "Da!" încărcat de emoție, în timp ce ochii-ți alergau în cap ca bilele-n rulment încercând să detectezi vreo altă ieșire decât aia păzită de soacră-ta precum un Cerber?...
De-asta te-am ales eu, băftosul meu! Că te-am văzut asumat, știai ce-nseamnă măritișul! Nu te-ai fandosit când te-au furat băieții în noaptea nunții, în timp ce eu dansam pe mese, ca o nevastă bună ce sunt, gazdă adevărată care-și întreține invitații, că tu erai plecat berleuz!!!
Și la biserică ai fost cuminte, nu te-ai opus prea tare... Așa te-a încântat când ai auzit că zicea taica părintele că femeia trebuie să asculte de bărbac'su și să-i fie supusă, și chiar ai crezut pentru o clipă că m-a convins și pe mine și am pus botul, încât nici nu ți-ai dat seama că eu, balerină înnăscută, care poate dansa și pe trilurile dascălului, te-am călcat ușurel cu pantofiorul meu de Cenușăreasă... Mama-soacră m-a învățat, și nu puteam să n-o satisfac, că trebuia să fac impresie. 😉 Și bine am făcut că am ascultat-o, că doar e femeie măritată și cunoscătoare de tradiții.
După, cunoști ce a urmat, soarele meu! Fie cum o fi, dar să fie ca mine. Că eu și când n-am dreptate, tot am dreptate. Știu că știi, dar repetiția e mama învățăturii. 😉
Nu trebuie să-mi mulțumești, că mă simt prost... un "Da, săru'mâna!" e de ajuns.