Moștenirea

Astăzi, pentru prima oară după multă vreme, am fost client în altă parte decât în prăvălia mea. Când zic a mea, vreau să spun doar că acolo-mi desfășor, cu "succesuri" nebănuite, activitatea. Că ai mei, fie-le țărâna ușoară, n-au avut bani să-mi cumpere și mie un marchet. Care-am fost eu un copil necăjit. Cred că tre' să purced repede la un psiholog, ca să mă bage de urgență-n hipnoză, să scoată dracii din mine și să mă vindece de traumă.  😂 Dar asta-i altă poveste. Cum vă spuneam, ia uite-mă pe mine-mama și cu tata calmului și a răbdării la un loc, trezită cu fața la cearceaf pe la ora 5, când până și stresanții ăia de guguștiuci erau cu plapuma-n cap, numai eu mă uitam tâmp, de la o distanță de 10 cm, cum dă cafeaua-n foc-venită de la vreo 400 de kilometri, (cu nervii din cap dansând pe ritmuri de heavy metal), în fața unui domn notar care nu se mai oprea din a-mi spune că ne pensionăm înainte să facem succesiunea, că o să avem nevoie de acte de la toate rudele pe care le-am avut eu vreodată, incluzându-l și pe Sobieski și pe toți românii cu care s-a cunoscut el! Băga-mi-aș eu plua în ea de succesiune, dom' notar, care l-ai cunoscut tu pe tata și-ai fost coleg de bancă cu Didicuț și cu Sulănuț, că n-o mai vreau! Ți-o las matale, să mănâncă și gura la copiii tăi, că ai mei are. Stați așa că nu merge-așa. Tre' să mă fac proprietăreasă, e musai! Unde mai pui că dom' notar are cunoștință că familia Markiewicz are rădăcinile lu' arborele genealogic adânc înfipte în glia patriei, deci sigur mai există niște proprietăți de care noi nu știm, și ne recomandă călduros să aflăm, că sigur îs scumpe și e păcat de dânsele. Breeee!!! N-auzi că nu mă interesează???!!!! Eu n-am paturi în casă, dorm pe teancuri de bani, n-am nevoieeeee!!! E drept,tăticu' mi-a zis că avea vreo paișpe castele și Banca Mondială era tot a lui, dar n-a vrut să facă paradă, așa că a preferat să înghită treij' de ani praf de cretă! Și maică-mea a fondat FMI-ul, dar i-a plăcut mai mult la Prefectura Botoșanilor.
Acuma...tre' să recunosc, fără nicio urmă de ironie sau sarcasm: dom' notar a fost incredibil de drăguț, amabil și săritor. Cred că e extraterestru, mi-am zis, în timp ce plecam gândindu-mă ce i-a trebuit mamei apartament și bunicilor casă, nu se inventase chiria pe vremea lor? 😁 Da dom' notar, mă duc și la Primărie, nu, sigur că nu aci-n oraș, că doar n-am mâncat rahat ca să am atâta noroc, și la CEC, și la mama lui Sfântu' Petru! Și m-am dus la Primărie. Acolo, alt șoc! Eu, pregătită de scandal (chiar m-am dat și cu parfumul cu aceeași titulatură). Că-mi calculasem cam așa: eu nu știu exact ce caut (am pierdut șirul după vreo 5 minute la notar), deci trebuie să atac precum leul turbat, ca să-i sperii pe ăia. 😂 Băi, n-am avut cu cine: de la paznic până la prim-secretar (sau ceva de genul), trecând prin aproape toate birourile din instituție, n-am avut cu cine să mă cert! Că toți au fost disponibili și doritori să mă ajute. Ceea ce au și făcut. Ori îmi dă cineva două trei patru palme ca să mă trezesc, ori am nimerit într-o realitate paralelă. Ori sunt în Moldova. De-aia mă îmi iubesc eu moldovenii mei!!! Că nimeni nu-i ca ei!
Haide bine pa, că mi-au venit clătitele moldovenești și mâine tre' s-ajung și la CEC.