Roma la pas

Bau! 😅 Dragii mei, sunt acasă!!! Și, ca să încep cu finalul, o să vă spun că era să nu fiu. Nu vă speriați, nu vă agitați, NU s-a întâmplat nimic altceva decât că mi-am pierdut eu buletinul cu puțin timp înainte de îmbarcare/decolare. E na! Nu râdeți, că e de plâns! Eu am făcut-o! 😉 Ce altceva era să fac?!? 🤣🤣🤣 Dar, cum spuneam încă de as'noapte, există un Dumnezeu al tâmpițeilor. Care a avut grijă ca, după ce am reușit să ajung pe locul meu de la geam, să nu prestez un nou atac de panică în ora în care am belit ochii speriați în gol, pentru că nu aveam culoar de zbor, după cum ne-a relatat comandantul ce după voce părea să mai aibă vreme bună până la majorat... Bine că avea și instructor lângă el... Bine pe p... pana mea! Logica mi-a spus că de aici se deduce că e la prima cursă. Dă Doamne să nu fie și la ultima... Oare carnetul de pilot se eliberează de la 16 ani? 🤣 Oare dacă fac o criză de isterie pe motive de claustrofobie, o să fiu eu cauza pentru care rămânem la sol? Își amintește cineva de primul episod din "Final destination"? Boom! 😅 Iată câteva dintre întrebările fără răspuns care mi-au măcinat mie creierul natural obosit...
Însă, cum vă spuneam, acum mi-s pe locul meu de la geam de la etajul al doilea. 😉 De unde vă pot spune câteva vorbe despre experiența mea la... Roma. Cred! Păi da, că încă mă gândesc dacă n-am ajuns cumva pe la Shanghai. Altfel nu-mi explic. De ce toți chinezii din univers erau în Italia. "Asezonați" cu pakistanezi, indieni, africani și niscaiva cerșetori români.
Dragilor, cu mine nu-i de călătorit, că-s belea pe lângă curtea omului. 😉 O să vă redau întru exemplificare câteva din ipostazele în care m-am aflat eu pe-acolo printre macaronari, ca să nu spuneți că exagerez.
Așadar... când am aterizat... eu, Biți și doi amici, am luat-o la pas (futu-i mama lui de pas, că 4 zile l-am folosit până la epuizare) către apartamentul pe care-l rezervasem pe site-ul acela. 😉 L-am introdus pe gps, cum ar veni, fără adresă, logic. Pe-aia și-a luat-o singur. Și greșit! Două ceasuri am stat pe scări urându-i de bine proprietarului pe care l-am anunțat că noi am ajuns cu trei ore mai devreme decât anunțasem... Și care, amabil, a spus că vine repede și el... Măcar Bițisor nu s-a plictisit. El s-a împrietenit cu portarul. Hăhăiala naibii ce era pe ei... niciunul nu era deranjat că vorbesc limbi diferite. Așa și-a mai omorât timpul până a venit una bucată fată trimisă să ne culeagă și să ne transporte la adresa corectă (care de altfel ne fusese pusă la dispoziție), că omul era avut, avea mai multe case... 😉 Pe drum, firește că am concluzionat: " Eu v-am zis că nu-i aici... Dar voi... Batman!" 😤
Mărkuleții mei, ca să ne înțelegem, mi-s încântată că am ajuns la Roma. Că mi-am dorit de muuultă vreme să văd Vaticanul și alte câteva locații ce poartă-n spate mii de ani de istorie, cultură și civilizație. Aceasta din urmă lipsindu-i, ca regulă generală, capitalei sus-numite. Părerea mea! Încerc s-o scurtez, că altfel scriu până duminică. 😅 O să punctez doar contradicțiile care pe mine m-au marcat acolo...
Mișto la italieni... evoluați... aliniați cu normele europene... La ei se pune în practică mult-dorita colectare selectivă a deșeurilor. Direct pe stradă. 😉 Cu ridicare semestrială, din câte am putut eu să-mi dau seama. 😓 Frumoasă și curată ești, Românie!!!
V-am spus că am mers mult de tot pe jos? Prea mult?... La un moment dat am vrut să luăm și metroul, dar era în grevă. 😅 NU glumesc! Cred c-a fost totuși una de avertisment, că s-a terminat repejor și-au dat drumul la două trenuri. Decât! Am călcat și eu vreo trei italieni pe cap, că-s fată descurcăreață și trebuia să prind loc. 😅 Dar să revenim. Roma la pas... dificil, să știți. Mai ales la aproape 40 de grade. Dar nu asta a fost marea problemă. Ci faptul că pe-acolo semafoarele sunt facultative. Pentru șoferi. Și din nou NU glumesc. Ori noi am devenit peste noapte discromați/daltoniști, ori ăia sunt complet cretini. Merg pe a doua variantă, că dacă voiai să traversezi așa, la întâmplare, pe unde-ți tuna, opreau în mijlocul străzii să-ți dea prioritate. Dacă însă stăteai ca boul/vaca să vezi verde-n fața ochilor, te călcau inevitabil pe bombeu. 😉 Chestie care pe mine m-a enervat, că eram în sandale și-mi stricau pedichiura. Adidașii mi-i uitase Biți într-un magazin. 😅 Există și o explicație pentru care încălțările mele nu erau la mine-n picioare: după o zi de umblat nu le-am mai suportat. Așa că le-am schimbat pe niște șlapi italienești. Pardon, chinezești. 😅
Dragilor, nu știu dacă v-ați dat seama, dar sejurul meu la Roma a avut ca laitmotiv mersul pe jos. Garnisit cu masochism. 😉 Vă mai dau un exemplu: după două ore de stat la coadă la Vatican, cum se stătea odată la noi la lapte... și după încă trei de puricat fiecare colțișor de pe-acolo, într-o aglomerație generatoare de stări de leșin, am RATAT intrarea în basilica Sf. Petru. Nenorocire, că mă aștepta Papa la spovadă! 😅 Și ce ziceți?... Că mâncătorii de paste făinoase nu-s proști degeaba. Dacă n-ai fost pe fază, nu poți s-o iei pe "scurtătură". Te uiți ca muta la p... păpădie la locul în care-ți dorești din tot suflețelul să ajungi și NU ai voie. 😤 Dar ai variante ajutătoare. Ori refaci traseul (v-am zis că a durat trei ore?), ori ieși, te așezi la altă coadă, plătești alt bilet și te duci la Sfântul Părinte să ți-l deconteze. 😉 Am ales-o pe prima. Eram buni de filmat și pus pe youtube. 😅 Aveam o viteză... "Paaardooon!", două coate colo, două picioare dincolo... și așa ne-am făcut loc repejor, ca să accedem din nou la capelă, ca s-o luăm apoi în dreapta, nu în stânga, ca să se uite lumea la noi ca la circ... Că cică acolo trebuie să caști ochii, să vezi ce n-ai mai văzut, nu să alergi ca apucatul, după ce ți-ai dat check-in, să știe haterii că ai fost în străinătate. 🤣 "Proștilor!", le mai aruncam eu din când în când... "Vă uitați la noi ca vaca la dude!!! De parcă n-ați mai văzut vedete de-aproape!" 😤😤😤
În fine... a trecut... am aprins și-o lumânare din buton (că ăștia s-au emancipat), am bifat-o și pe-asta... marș acasă cum s-ar spune. Că se-ntunecă și nu umblăm noaptea dezlegați pe străzi. 40 de minute până la metrou... care era în grevă. Știu, v-am mai spus, dar sunt obosită. 🤣🤣🤣 Futu-te-n gură, viață!!! Atât!!! După care ne-am trântit în posterior pe trotuar și am așteptat un miracol, că doar fusesem la Vatican. 😉 S-a produs, slavă Domnului... Am ajuns acasă. Dar mă doare organismul. TOT!
Haide bine pa!