Colaps virtual

Neața, dragilor! Chiar așa este... o să mănânce Zucky la cărniță... vreo câțiva ani de-acum încolo. Că n-a mers FB-ul. Nici wapp-ul. Și ce să vezi, bomboana din moțul colivei, nici insta... gramul! Știu, o să spuneți că m-am găsit eu să vorbesc... eu care-s aici zi lumină! Și pe întuneric! 😅 Dar aparențele înșeală, am mai spus. Nu vă lăsați induși în "oroare" de becul verde. Că-l las aprins la derută. Și nici economie la curent nu fac. Eee... dacă ați ști câți "prieteni" pe viață am pierdut eu din cauza asta... Norocel că mă doare-n bascheți. Și că port adidași. 😉
Acum serios! Căderea asta a trio-ului fantastic mie mi s-a părut binevenită. O dată din motive pur personale, și anume că cele paișpe mii de grupuri de wapp pe care activez pasiv 😅 au muțit ca prin minune (moamăăă... a fost după-amiază orgasmică), și a doua oară pentru că găsesc binevenită înspre genială o pauză de la distribuit într-o descreierare cu iz de demență poze și lozinci poptămășiste, la care turme de analfabeți sar cu laicul de parcă ar înțelege... 😉
Dragilor, e superb să ai ceva de spus și s-o faci. Cum se pricepe fiecare... Unii scriu, alții desenează, alții cântă... Cei care nu-și găsesc locul în nicio categorie... se uită la poze. 😉 Și se scobesc în nas, dinți, sau pe unde le e mai la-ndemână. Și, foarte firesc, când virtualul colapsează, dumnealor se panichează. Și-i aruncă vorbe de ocară lui Marcu'. Stimabililor, amintiți-vă să trăiți, să iubiți, să muriți... real! Că aici, în viața de zi cu zi, e acțiunea! Parol! 😉
Haide bine pa!