Limba română

Neața, dragii mei. Deși constat cu oarecare dezamăgire că impactul postărilor mele este influențat în mod direct de poza atașată (deci în cazul de față mă aștept să trec neobservată 😂), n-o să caut nimic amuzant astăzi, ci o să scriu, ca de obicei, EXACT ce-mi trece prin cap. Prin urmare, dacă tot am văzut pe FB (mulțam, Zucky 😉) că astăzi e ziua limbii române, mă gândesc să-i spun și eu "La mulți ani!", că tare mi-e dragă.
Așadar, pentru cei care se întreabă într-o engleză de baltă, furată de pe iutub, ce-i aia limba română... E cea în care, știți voi... "mă-ta" are cratimă (adică liniuța aia pe care-o folosiți ca să faceți economie de vorbe și să rostiți două-ntr-una, ca cafeaua instant 😉). E cea în care Biserica Catolică, Ion Luca Caragiale (a fost un nene... simpatic așa... "miștocar", cum s-ar spune în epoca modernă) și muzica clasică sunt cacofonii permise, deci nu trebuie să vă cuprindă frica ca să le utilizați. 😉 E cea în care doar pisica face "miau". Și-n care urmașilor voștri le mai zice și fii. Care strigă  de durere când vă "alintați" duios: "Nu FII prost/proastă!"...
Români, folosiți-o cu încredere! Dar mai ales cu respect! N-o lăsați și pe ea să moară, că-i a noastră de prea multă vreme...
Haide bine pa!